Schinduf

Se mai numeşte şi molotru, schinduţ, sfanduh, sfunduc

Schinduful (Trigonella foenum-graecum), denumit şi fân grecesc sau regional molotru, aparţine familiei Fabaceae şi este înrudit cu molotrul albastru (Trigonella melilotus-coerulea). Este o plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuinţată ca nutreţ pentru vite sau folosită în bucătărie şi în medicină. Seminţele de schinduf se folosesc în ţările asiatice drept condiment: fie uscate, adăugate în amestecuri tradiţionale (curry), fie încolţite ca o verdeaţă picantă, în salate.

Frunzele ovale sunt asemănătoare trifoiului, au aprox. 2 cm lungime şi sunt grupate câte trei pe peţiol.

Schinduful înfloreşte din mai până în iunie. Florile sunt mici, alb-gălbui şi la bază violet, şi sunt poziţionate la subţioara frunzelor.

Din flori se dezvoltă păstăi subţiri, lungi de 10 cm. Acestea conţin seminţe dure, dreptunghiulare sau rombice, de culoare galben-maronie.

Întreaga plantă emană un miros puternic, uşor asemănător cu leuşteanul. Seminţele măcinate au o aromă puternică şi un gust dulce-amărui amintind de zahăr ars.

Chinezii spuneau ca e planta tineretii eterne.  

Principiile active pe care le conţin seminţele acestei plante trezesc senzualitatea, amplifică erotismul, stimulează trăirile şi realizarea actelor sexuale. Fitoterapia recomandă această plantă pentru stimularea metabolismului, stimularea sistemului nervos central şi neuromuscular şi, mai ales, pentru stimularea funcţiei sexuale.

Legenda acestei plante s-a nascut undeva pe Valea Nilului, in urma cu mai bine de cinci milenii. Se spunea ca fusese adusa pe pamant de insasi marea zeita Isis, avand darul nemaivazut de a readuce femeilor sanatatea, pofta de viata si... puterea de seductie. De aceea, era la mare pret, in randul nobilelor de rang inalt de la curtea faraonului. Si medicii egipteni pretuiau schinduful, pentru ca era planta care-i ajuta pe soldati sa se refaca rapid dupa ranile primite in lupta, ii ajuta pe cei varstnici sa-si mentina tineretea si vigoarea.

Un condiment folosit încă din antichitate, schinduful este foarte bogat în minerale, vitamine şi alte substanţe.

Schinduful este o planta ierboasa, de nici jumatate de metru inaltime, cu frunze de un verde deschis si cu marginea usor dintata, cu flori albe-liliachii si seminte mici, de culoare cafenie.
Este o plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuinţată ca nutreţ pentru vite sau folosită în bucătărie şi în medicină. Seminţele de schinduf se folosesc în ţările asiatice drept condiment: fie uscate, adăugate în amestecuri tradiţionale (curry), fie încolţite ca o verdeaţă picantă, în salate.

Schinduful a fost cultivat pentru proprietăţile sale medicinale încă din antichitate. Cele mai vechi dovezi datează din 4000 î.e.n. din zona Irak-ului de azi. În Egipt era utilizat încă din 1000 î.e.n. printre altele pentru îmbălsămare. Arabii îl foloseau ca tratament împotriva căderii părului, în India era cunoscut pentru proprietăţile sale carminative, tonice şi afrodiziace, iar chinezii l-au utilizat ca plantă decorativă. În Europa nordică, călugării benedictini au încercat să aclimatizeze această plantă în sec. VII, după care a fost întrebuinţată timp îndelungat în medicina populară.

Astăzi schinduful se mai cultivă în India, în regiunea mediterană (Italia, Franţa, Spania, Grecia, Liban, Maroc, Algeria, Egipt) şi în SUA.

Numele latin al speciei foenum graecum se traduce prin "fân grec", acesta fiind o referire atât la mirosul puternic de fân uscat, la utilizarea sa ca nutreţ, cât şi la originea de la est de Mediterană a speciei. Acest nume a fost preluat şi este încă uzual în multe din limbile europene.

Numele arab hulbah este derivat din rădăcina ḤLB cu semnificaţia "lapte", ceea ce se explică prin acţiunea galactagogă a plantei cunoscută în medicina populară. În multe ţări din sudul şi estul Asiei numele plantei are la bază denumirea arabă.

Studii recente arată că preparatele din schinduf au proprietatea de a scădea nivelul de colesterol din sînge şi de a normaliza nivelul de glucoză la suferinzii de diabet zaharat. Dar, schinduful se poate folosi cu încredere şi pentru trezirea apetitului sexual. Principiile active pe care le conţin seminţele acestei plante trezesc senzualitatea, amplifică erotismul, stimulează trăirile şi realizarea actelor sexuale.

Se foloseste la condimentarea si aromatizarea diferitelor preparate: supe, ciorbe, sufleuri cu legume, cereale, pizza, paste, salate, sosuri si branzeturi.