Antonica

Antonica este populară în centrul şi vestul Europei; frunzele proaspete sunt tăiate şi adăugate la supe, salate şi feluri de mâncare ce conţin peşte, în acelaşi fel ca frunzele de pătrunjel sau coriandru. Oţetul de plante deobicei conţine câteva frunze de antonică.


Planta uscată este mai puţin aromată ca cea proaspătă, dar multe reţete din Herbes de Provençe conţin antonică uscată.

În ţările din nordul Europei, antonica este adesea substituită de o plantă înrudită, hatmatuchi sau antonică spaniolă, care are o mai puternică aromă, asemănătoare anasonului.

Frunzele. Sunt aproape mereu folosite proaspete, dar pot păstrate prin congelare sau prin prepararea unei paste.
Are gust dulce şi aromatic, intermediar între pătrunjel şi anason.

În alimentaţie, antonica se foloseşte ca legumă. O aromă deosebită o dă produselor de cofetărie (dulceţuri, prăjituri, bomboane), unde se folosesc tulpinile verzi si frunzele fragede.