10 afectiuni tratate cu CETINA
Fitoterapie
S-a stabilit că în aerul pădurii de pini sunt de 10 ori mai puţine bacterii decat într-o pădure de foioase. Aerul din jurul copacilor de cetină este saturat de fitoncide, capabile să anihileze microorganismele periculoase. Si chiar acele de cetină sunt o adevărată farmacie verde.
Cetina conţine uleiuri volatile cu proprietăţi bactericide, caroten şi acid ascorbic (Vitamina C), ce sporesc imunitatea organismului, substanţe tanante ce au proprietăţi anti-inflamatoare, microelemente ce menţin schimbul de substanţe.
Iar rasina conţine, de exemplu, terebentină, oţet de lemn şi alte substanţe, aplicate pe larg în medicină.
Cea mai cunoscută proprietate terapeutică a copacilor de cetină, utilizată în trecut, precum şi în timpul războaielor este proprietatea antiscorbutică. Savanţii menţionează că cetina copacilor de pin, brad, cedru, molid după conţinutul vitaminei C poate fi egalată cu citricele.
Acele verzi au proprietăţi diuretice, coleretice, diaforetice şi într-o oarecare măsură şi analgezice.
Cu rasina uscată de pin sau brad, precum şi cu o cremă din rasina cu untură de porc pot fi tratate extern rănile infectate şi ulcerele.
Din lăstarii tineri ai cedrului siberian se extrage uleiul, folosit intern în afecţiunile renale, iar extern pentru tratamentul rănilor şi abceselor, precum şi a durerilor articulare.
Din cetina molidului de extrage camforul medicinal, iar din rasina de molid – terebentina.
Ce poate trata cetina veşnic verde?
1. Răcelile. Infuzia de cetină, a mugurilor şi conurilor verzi este un remediu vechi pentru răceli severe. Cetina zdrobită poate fi inhalată în cazul sinuzitei. Decoctul din muguri de pin se foloseşte şi pentru inhalări în cazul anginei şi catarul căilor respiratorii. În caz de angină, puteţi picura cate o picătură de ulei de brad în fiecare nara.
2. Maladii cardiovasculare. Se administrează un decoct de coajă de pin sau din muguri de pin şi conuri tinere. În cazul aterosclerozei se consumă nuci de cedru.
3. Afectiuni de piele. Decoctul din crenguțe tinere și conuri de pin se bea în cazul erupțiilor cutanate. Rasina fiartă cu untură de porc, pană la consistența de ceară, se aplică în cazul frunculelor.
4. Maladiile plămanilor. Conurile tinere fierte erau folosite la inflamațiile căilor respiratorii și astmul bronșic. Infuzia sau decoctul din muguri de pin, datorită proprietăților antiseptice și expectorante, era utilizată în cazul bolilor respiratorii. Infuzia din crenguțe tinere de pin in tuica și decoctul din muguri erau folosite în cazul tuberculozei.
5. Maladii renale și ale vezicii urinare. Ca diuretic, poate fi administrat decoctul din cetină sau muguri de molizi, ținute 20 de minute la abur. Decoctul din cetină tanără se bea în cazul maladiilor renale și ale vezicii urinare.
6. Bolilie gastrointestinale. Rășina de pin tratează ulcerul și catarul stomacal. Nucile de cedru ajută în cazul acidității sporite, a ulcerelor stomacale și duodenale, a arsurilor.
7. Dureri articulare, reumatism, sciatică. Infuzia din crengi de pin sau din orice altă cetină, sub formă de băi, se folosește în cazul reumatismului. Polenul de pin se infuzează și se bea sub forma de ceai. Așchiile proaspete de pin, opărite, se aplică în zona lombară, la articulații. Iar acele de brad se fierb cu sare și se fac băi în caz de sciatică.
8. Avitaminoză. Pentru tratament și profilaxie este populară infuzia vitaminoasă de cetină (20 g la 1 pahar cu apă) se recomandă cate 2 linguri de 3 ori pe zi.
9. Nevroze. În calitate de calmant se folosește infuzia de ace sub formă de băi.
10. Dureri de cap. Decoctul din coajă de pin se administrează în cazul durerilor de cap.
Cum le preparăm?
Infuzia de cetină: se infuzează 0,5-1 kg de cetină sau muguri cu trei litri de apa, se infuzează 4 ore. Se aplică pentru băi.
Infuzie din muguri de pin sau de brad: se toarnă 1 pahar de apă clocotită peste 10 g de muguri mărunțiți, se infuzează 4 ore, se strecoară. Se bea cate 1 lingură, la fiecare 2-3 ore în cazul maladiilor respiratorii și renale, a răcelilor.
Sursa: http://ecology.md/md/page/10-maladii-tratate-de-cetina