Camforul - rasina cu efecte terapeutice considerabile

Camforul (Cinnamomum camphora) este obținut din rășina unui copac originar din sudul Chinei, Japoniei și Indiei, înrudit cu arborele din care se obține scorțișoara (Cinnamomum zeylanicum). În prezent acest arbore crește în Brazilia, Madagascar, Europa de Sud, SUA, Argentina, Egipt. Arborele de camfor este un monument de vitalitate. El trăiește până la vârste de peste două mii de ani, poate atinge cincizeci de metri înălțime, secretă substanțe antibiotice și antimicrobiene atât de puternice încât este practic invulnerabil la boli. Firește, proprietățile sale terapeutice sunt pe măsura caracteristicilor sale biologice, fiind printre cele mai vechi și mai folosite remedii naturale din lume.

Camforul este cunoscut și folosit în tradiția ayurveda-ică de foarte mult timp, în special ca remediu împotriva durerilor musculare, ca revigorant al activității inimii, ca antiastmatic și antitusiv, ca antireumatic și de asemenea pentru îmbunătățirea circulației și îndepărtarea blocajelor date de energiile stagnante în diferite părți ale trupului, prin masaj cu ulei de camfor.

Chinezii, la fel ca și indienii, aveau un adevărat cult pentru această rășină, despre care spune că sporește energia tuturor celorlalte plante medicinale cu care intră în amestec, că este printre puținele remedii capabile să reînvie spiritul adormit și că stimulează circulația energiilor stagnante. Chinezii consideră că, pentru a avea efecte terapeutice considerabile, rășina respectivă nu trebuie extrasă din arbori mai tineri de 50 de ani.

În Europa, camforul a fost adus de către Marco Polo, în secolul al XII-lea, numele său provenind de la termenul arab „al kafur“. Considerat în trecut a fi o substanță cu proprietăți magice, valoarea sa terapeutică este atestată științific și recunoscută în prezent și în medicină, însă din nefericire, este folosit în industria farmaceutică în mare parte ca preparat chimic de sinteză și mai puțin ca extract natural. De asemenea, camforul împreună cu theriacul venețian, un remediu alchimic obținut din rășina de zadă (Larix decidua), se spune că sunt singurele componente ale bitterului suedez, care nu pot fi substituite de nici o altă plantă.

Dintre cele mai cunoscute efecte terapeutice consemnate tradițional ale camforului menționăm: reglează activitatea inimii și a sistemului nervos, decongestionează căile respiratorii și plămânii, scade febra, conferă un efect unitar, sinergic, remediilor naturale în care este adăugat, făcând din acestea un tot unitar. Se mai afirmă că această rășină are proprietatea de a transporta și de a difuza în tot trupul principiile vindecătoare ale celorlalte plante.

Până de curând, în mai toate farmaciile noastre se preparau remedii pe bază de camfor pentru afecțiuni din cele mai diverse, de la astm la reumatism, de la hipertensiune la gripă, remedii pe care din păcate le găsim tot mai greu, fiind marginalizate de avalanșa de medicamente de sinteză.
Rezultatele unui studiu clinic reumatologic în care s-a folosit camfor împreună cu glucozamină și sulfat de condroitină, cel puțin 4 săptămâni, atestă rezultate benefice semnificative și de durată în tratarea osteoartritei genunchiului în special. În continuare prezentăm câteva dintre cele mai reușite remedii pe bază de camfor și câteva din aplicațiile lor.

Alcoolul camforat

Este leacul natural pe bază de camfor, cel mai simplu și mai la îndemână pentru a fi folosit atât intern, cât și extern. Se obține prin dizolvarea cristalelor de camfor în alcool alimentar de mare puritate (96 de grade), în proporție de 1:9. Pentru a obține 100 de grame de alcool camforat, se pun într-o sticlă 10 grame de camfor și 90 de grame de alcool, după care se pune dopul și se agită bine pentru a se omogeniza. Intern, se administrează 50 de picături de camfor de 3-4 ori pe zi, iar extern se folosește sub formă de comprese sau pentru fricționări.

Unguentul cu camfor

În varianta sa casnică, se obține din unt clarifiat (ghee), circa 10 linguri și cristale de camfor (10 grame). Se pune într-un vas camforul, se adaugă peste acesta 1-2 lingurițe de alcool alimentar de 96 de grade, se zdrobește și se amestecă bine pentru a se dizolva, după care se adaugă untul clarifiat (ghee) și se omogenizează prin amestecare. Se aplică local.

Elixir pentru inimă și pentru sistemul nervos

Aceasta este o veche rețetă farmaceutică, readusă de curând la lumină în Occident și care face adevărate minuni în clinicile și sanatoriile naturiste din Germania și Franța. Se obține din camfor și tinctură de păducel. Mai întâi se prepară tinctura de păducel: se umple pe jumătate un borcan cu pulbere (obținută prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea) de flori și frunze de păducel (Crataegus monogyna). Se completează volumul rămas cu alcool alimentar de 70 de grade; se închide ermetic borcanul si se lasă să se macereze 8 zile, după care se filtrează conținutul, iar tinctura rezultată se trage separat într-o sticlă închisă la culoare. La jumătate de litru de tinctură de păducel astfel obținută se adaugă o linguriță (aproximativ 7 grame) de camfor, care se va dizolva prin agitare. Din acest elixir se ia câte o linguriță de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Afecțiuni în care sunt recomandate preparatele cu camfor

Palpitații cardiace, hipertensiune: se administrează elixirul de mai sus pentru afecțiuni ale inimii și ale sistemului nervos, în cantitate de o linguriță de patru ori pe zi. Se face o cură de trei luni, cu trei săptămâni de pauză, după care se reia de câte ori este nevoie. Este un remediu extraordinar mai ales pentru firile agitate, cu tendințe spre irascibilitate, nervozitate sau anxietate.

Tulburări de menopauză (bufeuri, transpirație, aritmie, nervozitate): se administrează de trei ori pe zi câte o linguriță din elixirul pe bază de camfor și păducel descris mai sus. Tratamentul durează un an și are efecte de reglare hormonală și nervoasă extraordinare. Persoane care erau dependente de medicamentele hormonale de sinteză au reușit să le înlocuiască cu acest remediu simplu fără efecte adverse.

Sindrom premenstrual, ciclu menstrual abundent și dureros: se utilizează alcoolul camforat începând cu o săptămână înainte de ciclul menstrual și până în ultima zi, câte o linguriță, intern, de patru ori pe zi. Camforul are efect de reglare a funcțiilor gonadelor, este un anafrodiziac de intensitate medie, iar cercetări de ultimă oră confirmă efectele sale contraceptive, cu care era creditat în trecut de către medicina chineză.

Inhalațiile cu camfor sunt utile pentru tratarea tusei.

Utilizarea externă a camforului

Reumatism: se fac aplicații cu unguent de camfor de 2-3 ori pe zi, pe articulațiile dureroase.

Bronșită, astm, pneumonie, ca adjuvant: se amestecă în unguentul camforat clasic câteva picături de ulei volatil de mentă (se găsește în magazinele naturiste). Se masează cu acest unguent întreaga zonă toracică (pieptul și spatele). Efectele de stimulare și ușurare a respirației, de eliberare a căilor respiratorii de secreții sunt imediate. Acest tratament este indicat și contra tusei.

Mâncărimi ale pielii, indiferent de natura lor: se pun în alcoolul camforat câteva picături de ulei volatil de mentă. Se aplică pe piele printr-o fricționare ușoară.

Dureri de cap: se masează ceafa și tâmplele cu alcool camforat.

Crampe musculare: se masează blând zona afectată cu unguent camforat.
Leac băbesc: pe timp de iarnă, o bucățică de camfor pusă într-o punguță și atârnată la gâtul copiilor (și adulților), îi ferește de răceli și gripe.

Atenție, nu supradozați camforul! Intern, în doze mai mari de 4-6 grame pe zi, camforul generează simptome neplăcute: hipotensiune, tulburări digestive, dificultate în respirație. La adulți, o doză de peste 17 grame produce paralizia unor centri nervoși, care duce la comă și apoi chiar la moarte.