Napraznicul - un stimulent al vigorii si al vitalitatii

Planta cu nume sonor, napraznicul (Geranium robertianum) face parte dintre remediile cele mai valoroase ale fitoterapiei romanesti. Complet lipsita de toxicitate chiar si in cazul utilizarii pe termen lung, ea s-a dovedit eficienta in tratamentul unei palete surprinzator de largi  de afectiuni. Boli, cum ar fi sterilitatea feminina si masculina, cancerul, herpesul, fibromatozele, impotenta si frigiditatea, diabetul, reumatismul au raspuns la tratamentul cu aceasta planta. In traditia populara, ea este considerata mai mult decat o planta de leac - un tainic stimulent al vigorii si al vitalitatii, capabil sa transfere pacientului ceva din uriasa forta vitala a naturii.

Culegatorul care se apropie pentru prima oara de aceasta planta este foarte posibil sa fie surprins la inceput de combinatia inedita dintre florile ei delicate de culoare roz-violacee, tulpinile cu nuanta rosiatica si mirosul sau puternic si greu (pentru unele persoane neplacut). Cei care au intalnit-o in cadru natural si au intrat in contact direct cu ea, culegand-o timp de mai multe ore, cunosc cu siguranta senzatia de vigoare si vitalitate care iradiaza din palmele puternic impregnate cu uleiurile volatile ale plantei si se raspandeste in tot corpul, creand ca prin miracol senzatia ca puterea de actiune si pofta de viata cresc in pofida efortului depus… Puterea vindecatoare a napraznicului si secretul acestei plante sunt strans legate de capacitatea ei de a produce o regenerare rapida chiar si intr-un organism slabit de boala si suferinta.

Descriere botanica
Napraznicul are flori rosii-roze, rar albe, o tulpina rosiatica, ramificata. Infloreste din mai pana in septembrie si este foarte frecventa mai ales prin padurile de fag si de molid, de la campie pana in regiunea subalpina.

Recoltare si uscare
Napraznicul (Geranium robertianum) creste din abundenta in padurile de fag si molid preferand umbra, locurile umede si solurile cu multa materie organica nedescompusa. Planta se culege in toata perioada de inflorire: de la inceputul lunii iunie pana in lunile septembrie-octombrie. Se recolteaza numai partea aeriana (tulpina cu frunze si flori) care se rupe cu usurinta. Planta trebuie culeasa cu multa atentie pentru ca radacina poate fi scoasa foarte usor din pamant, ceea ce trebuie sa fie evitat.

Uscarea plantei trebuie sa se faca cat mai repede, pentru a nu se incinge, in spatii umbroase si bine aerisite, in strat subtire. Datorita continutului crescut de apa, pentru o uscare adecvata e necesar ca plantele sa fie intoarse cel putin  o data pe zi. In cazul in care vom folosi planta proaspata (in modul descris in continuare), sucul va fi extras in maximum 2-3 ore de la culegere.

Modalitati de preparare
Pulberea
Pentru acest tip de administrare este necesar ca planta sa fie de calitate buna, uscata in mod corespunzator, in conditii igienice si sa nu fie mai veche de 2 ani. Plantele uscate se maruntesc cu cutitul dupa care se macina fin cu ajutorul unei rasnite electrice; ulterior se pot cerne printr-o sita fina daca mai este necesar. Pulberea se administreaza in doze de cate 1 lingurita de 4 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute dupa care se inghite cu putina apa. Ca si in cazul celorlalte remedii vegetale, administrarea se va face intotdeauna pe stomacul gol, cu cca. 30 de minute inainte de a manca. Napraznicul se administreaza sub forma de pulbere mai ales pentru cresterea vigorii si vitalitatii, tratarea sterilitatii, in cazurile de cancer si in bolile in care nu se recomanda un aport prea mare de lichide.

Sucul extras din planta proaspata
Se poate obtine casnic foarte simplu, prin 2 metode:

Tulpinile, frunzele si florile proaspete se taie marunt cu ajutorul unui cutit de bucatarie dupa care se trec prin masina de tocat, obtinandu-se astfel o pasta din care sucul va fi extras prin presare intr-un tifon. Desi necesita un anumit effort, efectele curative ale acestui elixir vegetal compenseaza din plin munca depusa.

Daca avem la dispozitie un mixer electric (blender) vom prepara din planta si putina apa o pasta foarte fina care in final se filtreaza, obtinandu-se astfel un amestec de suc concentrat de napraznic si apa.

Sucurile trebuie sa fie administrate imediat dupa extragere pentru ca altfel isi pierd proprietatile curative. O varianta care amplifica efectele terapeutice (tonice, revigorante si afrodiziace) si totodata creste termenul de valabilitate al sucului de napraznic consta in combinarea acestuia cu miere de albine in proportie de 60% miere, 40% suc proaspat. O modalitate romaneasca traditionala de administrare a sucului proaspat de napraznic consta in amestecarea acestuia cu lapte proaspat. Consumarea de 2 ori pe zi a unei combinatii de suc de napraznic si lapte (1 lingura de suc la o cana de lapte) sub forma unei cure de 2-3 saptamani poate sa combata sterilitatea si impotenta, sa creasca imunitatea organismului si sa diminueze procesul imbatranirii sau al degradarii accelerate a organismului.

Maceratul la rece
Este una dintre metodele de administrare cele mai utilizate, alaturi de pulbere. Pentru prepararea unei doze, se lasa la macerat in 250 ml de apa 1 lingura de pulbere de napraznic, timp de 8 ore (de seara pana dimineata). Dimineata, maceratul se filtreaza si se consuma la scurt timp dupa aceasta. Administrarea se face pe stomacul gol, cate 1 cana de macerat de 2-3 ori pe zi, in functie de necesitati. Maceratul la rece poate fi administrat atat intern, cat si extern sub forma de spalaturi sau comprese. Pentru uzul extern, se poate recurge la o concentratie si mai mare de planta (cca. 2 linguri de planta pentru 1 cana cu aspa).

Administrarea in forma lichida este favorabila in cazurile de afectiuni pulmonare, reumatism, convalescenta, infectii renale si in toate situatiile in care urmarim ca efectul de drenaj al plantei sa fie mai accentuat.

Indicatiile terapeutice exceptionale ale napraznicului
Afectiuni tumorale maligne si benigne
Tulburari de dinamica sexuala
Afectiuni renale si  urinare
Afectiuni cronice
Afectiuni pulmonare
Alte afectiuni si tulburari (convalescenta, devitalizare, slabiciune, epuizare; herpes genital; gastrita si diareea acuta si cronica; hemoragii uterine).

Fie ca urmarim tratarea unor boli grave sau a unor tulburari mai putin severe este important sa amplificam forta tratamentului cu plante printr-o alimentatie care sa fie favorabila vindecarii. Cea mai simpla varianta la care se poate apela in majoritatea cazurilor este ca, cel putin pe perioada tratamentului, sa fie eliminate alimentele care impiedica eliminarea normala a produsilor reziduali din corp: carnea, zaharul alb, alimentele cu aditivi chimici. In cazurile de cancer si in alte boli grave, mentinerea unei alimentatii stricte este o necesitate vitala. Se poate recurge in astfel de situatii la unele cure dietoterapeutice drastice: curele cu sucuri si cruditati, curele de purificare a organismului, alimentatia antiacida, regimurile cu cereale integrale (Oshawa) si chiar postul complet, realizat insa sub supraveghere adecvata.

extras din revista de naturism si spiritualitate "Elixirium" aparuta la editura Kamala .