Uleiul esential de CIMBRU

Uleiul de cimbru nu este extras din specia folosită în mod curent în alimentaţie, cimbrul de grădină (Satureja hortensis), ci din specia de câmp (Thymus vulgaris), cu o aromă mai puţin rafinată, dar cu o acţiune terapeutică extrem de intensă. Fără doar şi poate că este printre cele mai puternice substanţe antiinfecţioase cunoscute nu numai în gama fitoterapiei, ci şi a medicamentelor alopate. Are efecte foarte puternice mai ales asupra bateriilor şi infrabacteriilor, protozoarelor şi viermilor intestinali. Are o acţiune antiastmatică apropiată ca intensitate de cea a mentei (cu care de altfel se şi combină foarte bine), fiind un bronhodilatator şi expectorant redutabil. De asemenea, acţionează favorabil în majoritatea tipurilor de infecţii respiratorii şi ORL. Este prin excelenţă un remediu stimulent, favorizând procesele digestive, mărind tensiunea arterială, producând o uşoară încălzire a întregului corp şi mărind rezistenţa la frig, eliminând apatia şi stările astenice, stimulând activitatea şi circulaţia sanguină la nivel cerebral.

ACŢIUNI:
INTERN: antiseptic general puternic, antiseptic pulmonar foarte puternic, antiseptic genito-urinar puternic, antiseptic intestinal foarte puternic, antispasmodic eficient în doze mici, balsamic mediu-slab (reglează în mod firesc apetitul atât în sensul diminuării, cât şi al amplificării), bronhodilatator puternic, diuretic mediu-slab, expectorant bun, hipertensiv mediu, stimulator mediu al leucocitozei în bolile infecţioase, stimulent general bun, stimulent cerebral puternic, vermifug bun.
EXTERN: antiastmatic puternic, antiputrid puternic, antireumatic mediu, antiseptic respirator foarte puternic, antiseptic la nivelul pielii puternic, antispasmodic mediu, bronhodilatator bun, bactericid puternic, paraziticid puternic, stimulent general bun, tonic nervos, utilizat pentru dinamizare mentală (inhalarea acestui ulei volatil stimulează activitatea cerebrală, alungă somnul, favorizează procesul atenţiei şi concentrarea).

Uleiul de cimbru este indicat in urmatoarele cazuri:
INTERN:
- astm, bronşită, pneumonie, tuberculoză pulmonară (adjuvant), micoză pulmonară - se iau 1-2 picături de 3 ori pe zi, cu puţină miere.
- guturai (răceală), gripă şi simptomele asociate ei - se iau 1-2 picături de 3-6 ori pe zi, într-o linguriţă cu miere.
- tuse convulsivă - se iau 1-2 picături de ulei de cimbru se amestecă foarte bine cu o linguriţă de miere, care apoi se suge lăsând să acţioneze cât mai mult asupra gâtului. Tratamentul se poate repeta de maxim 6 ori pe zi.
- hipotensiune - se iau 2-3 picături de ulei de cimbru de 3 ori pe zi, într-o lingură de miere.
- balonare, fermentaţie intestinală, infecţii intestinale, febră tifoidă (adjuvant), atonie digestivă (digestii lente) - se iau 3 picături de ulei de cimbru pe o linguriţă de pulbere de salvie, cu minim un sfert de oră înainte de a mânca. Se administrează 2, maxim 3 asemenea doze pe zi.
- nefrită, pielonefrită, cisrită - se iau 2-5 picături de ulei de cimbru pe stomacul gol, după care se bea jumătate de pahar de apă. Se iau 3 doze pe zi, la interval de 8 ore una de cealaltă.
- giardia, paraziţi intestinali (ascarizi, oxiuri) - 3 picături de ulei volatil de cimbru se pun într-o lingură de ulei de măsline, care se înghite apoi pe stomacul gol, după care nu se mănâncă nimic vreme de jumătate de oră. Se face acest tratament dimineaţa şi seara mai multe zile (minim 7) la rând.

Alte utilizări interne:
Ca adjuvant uleiul volatil de cimbru are efecte foarte bune în următoarele afecţiuni: tulburări circulatorii, circulaţie periferică deficitară, oboseală, astenie fizică şi psihică, neurastenie.

EXTERN:
- astm, bronşită cronică, guturai sau gripă in fază incipientă, oboseală generală - se fac băi fierbinţi în care se toarnă la interval de 10 minute 5-10 picături de ulei de cimbru. Efectele cele mai puternice se obţin prin combinarea uleiului de cimbru cu cel de mentă în proporţii egale.
- astm, bronşită, accese prelungite de tuse, gripă şi simptomele asociate (febră, dureri musculare şi articulare, astenie) - se face un masaj pe torace, ceafă şi gât cu unguentul amestecat cu ulei volatil de mentă şi cimbru prezentat mai sus.
- reumatism, dureri articulare şi musculare - într-o linguriţă dintr-un unguent natural obişnuit din comerţ se pun 3 picături de ulei volatil de cimbru şi 3 picături de ulei volatil de mentă şi apoi se amestecă bine pentru omogenizare. Cu acest amestec se masează zonele afectate.
- pediculoza (păduchi) - se întind pe păr 10-20 de picături de ulei volatil de cimbru, cu grijă pentru a nu irita pielea, după care se pune pe cap un fes sau o basma, care se păstrează toată noaptea. Pentru un «fect mai puternic şi un miros mai plăcut se pot adăuga şi 10-20 picături de ulei de lavandă.
- râie - într-o lingură de ulei comestibil de floarea soarelui se dizolvă 10-15 picături de ulei de cimbru, se masează uşor zona afectată (doar ca să intre în piele cât mai profund).
- dureri de dinţi - o picătură de ulei de cimbru aplicată cu o seringă pe o măsea dureroasă face să dispară, cel puţin temporar, durerea, în plus având şi efect antiseptic puternic.

Uleiul de cimbru poate fi preparat si administrat astfel:
INTERN - se ia de regulă 1-3 picături (în funcţie de caz) de 3 ori pe zi, amestecate cu puţină miere, pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă. Uleiurile volatile nu se administrează intern diluate în apă sau în ceai.
EXTERN - conform indicaţiilor date la fiecare afecţiune în parte.
CONTRAINDICAŢII:
Gastrită hiperacidă, colon şi stomac iritabil, hipertensiune în forme grave, afecţiuni inflamatorii puternice.

Extras din "Plante medicinale miraculoase din flora Romaniei", de Ilie Tudor, Mihai Minoiu