Ardei iute

Ardeiul iute face parte din familia Solanaceae, fiind o plantă originară din zonele tropicale ale Americii de Sud, unde se cultivă de mii de ani. În Europa a fost adus deabia în secolul al XVI-lea, mai întâi în Spania, culturile urmând apoi să se extindă şi în alte ţări. În România, planta a fost introdusă în cultură în secolul al XIX-lea. Ardeiul iute este o plantă care creşte în formă de tufă. Fructul are forma alungită, culoarea variind de la diverse nuanţe de verde, atunci când este necopt, până la galben, portocaliu sau roşu, în funcţie de soi, la maturitate. Se mai numeşte ardei roşu, ardei lung, boia, chipăruş, chiper iute, paprică, piper roşu, poprică, popivnic, etc.


Nu are o istorie prea lunga in medicina populara europeana, dar... glorioasa. A fost adus in tara noastra in urma cu "doar" trei sute de ani, ceea ce este putin in comparatie cu hreanul, de pilda, care este cunoscut si folosit de peste 5000 de ani. Ardeiul iute si-a gasit insa imediat locul in retetele de medicina populara si, mai nou, chiar in preparate farmaceutice sofisticate. "De vina" sunt proprietatile sale iritative extrem de puternice, care au inimaginabil de multe aplicatii practice. La contactul cu anumite substante din compozitia ardeiului iute, tesuturile corpului omenesc se inflameaza, adica se incalzesc, circulatia sanguina se intensifica si se declanseaza local o reactie naturala de aparare foarte puternica. In plus, aceste procese sunt provocate instantaneu si concomitent, ceea ce face ca ardeiul iute sa vindece sau sa amelioreze semnificativ boli din cele mai diverse.