Apele minerale si efectele lor terapeutice

Apa este elementul primordial al vieţii pe pământ şi orice vieţuitoare, animal sau plantă, indiferent dacă este mică sau mare, nu poate trăi fără ea. Apa este „vehiculul“ care dizolvă şi aduce elementele hrănitoare în organism, acolo unde ele sînt necesare, şi tot ea conduce în afara organismului elementele uzate, devenite nefolositoare şi  toxice.


Dacă animalele sălbatice mestecă şi înghit instinctiv anumite argile, de pe lângă anumite izvoare, sau beau ape încărcate cu anumite minerale, pe care sînt capabile să le caute zeci şi zeci de kilometri, omul este nevoit, în schimb, să-şi compenseze simţurile, „atrofiate“ şi pervertite de viaţa modernă, căutând să se informeze corect pentru a afla ce elemente nutritive şi tămăduitoare sînt necesare organismului pentru a-i asigura susţinerea şi viaţa. Informarea corespunzătoare este exact ceea ce urmărim prin rândurile de faţă.

Consumarea apelor minerale acţionează profund asupra tuturor organelor interne, ajungând până la cea mai mică celulă şi producând modificări spectaculoase, în primul rând la nivelul tubului digestiv, al stomacului, al duodenului, al ficatului, al colecistului, al pancreasului, precum şi al aparatului urinar, prin intermediul rinichilor.
Graţie pământurilor şi gazelor prin care trec în drumul lor spre suprafaţă, apele minerale se încarcă biochimic şi capătă o compoziţie chimică şi o încărcătură geomagnetică specifică. Prima este mai uşor de analizat şi de prezentat, în vreme ce cea de-a doua, chiar dacă este cel puţin la fel de importantă, intră mai puţin în vederile ştiinţei actuale. Putem să clasificăm apele minerale, din punct de vedere medical, în 11 grupe:

1 - Apele oligominerale – cele care au o mineralizare totală sub 1 g/l, fără gaze sau elemente chimice rare sau radioactive; sînt asemănătoare cu apa potabilă. Se găsesc la Călimăneşti, la Olăneşti, la Slănic Moldova, la Felix, la Sângeorz Băi. Din intestin, ele se resorb rapid, ca urmare a slabei lor mineralizări şi sînt eliminate la fel de repede, mărind diureza. Efectul diuretic este acţiunea lor principală, ele scăzând concentraţia sărurilor minerale din urină, precum şi a produşilor de degradare proteică din sânge. Creşterea diurezei produce o spălare a căilor urinare, cu eliminarea nisipului de la rinichi, a produselor inflamatorii şi a florei microbiene, cu repararea şi vindecarea căilor urinare. Ca tehnică de cură, de obicei, se administrează cantităţi mici, de 2-3 pahare a câte 250 ml, băute încet, dimineaţa şi la prânz, pe nemâncate, mărindu-se doza în 2-3 săptămâni la 6-7 litri pe zi. Indicaţii: procese inflamatorii şi infecţioase cronice ale căilor urinare (pielite, cistite, hipersecreţii de uraţi, fosfaţi, oxalaţi, cu predispoziţie la litiază).

2 - Apele carbogazoase au cel puţin 1 g de CO2/l, sînt slab acide şi astfel dizolvă multe săruri din solul prin care trec, formând bicarbonaţi. Prin degajarea de CO2, sărurile se depun pe vase, pe pietre şi pe vegetaţia pe care o stropesc. Asemenea ape se găsesc la Slănic Moldova, la Şarul Dornei, în Covasna, la Gheorgheni, la Bicaz. Sînt recomandate în cură de băut, pentru potolirea setei, prin hiperemia şi excitarea nervilor gustativi din mucoasa bucofaringiană. Prin excitarea mucoasei gastrice măresc secreţia de suc gastric şi de acid clorhidric din stomac. De asemenea, calmează durerile de stomac şi activează golirea acestuia, cresc diureza prin absorbţia mare de apă în intestin, stimulează centrul respirator din bulb, mărind amplitudinea respiraţiilor şi creşterea ventilaţiei pulmonare. Trebuie, totuşi, făcută diferenţă între apa natural carbogazoasă de la izvor şi cea aşa-zis „îmbogăţită“ cu CO2, care se comercializează în butelii de plastic. Efectele terapeutice apar mai mult la apa consumată direct de la sursă şi mai puţin la cea sifonată artificial.

3 - Apele alcaline conţin cel puţin 1 g hidrocarbonat de sodiu la litrul de apă minerală. Alcalinitatea lor se manifestă prin posibilitatea de a fixa acizii. Apele alcaline sînt, de obicei, mixte, mai ales cu conţinut de bioxid de carbon, clorurosodice, sulfuroase, sulfatate, feruginoase. Se găsesc la Arieş, la Năsăud, la Călimăneşti, la Govora, la Pucioasa, la Strunga, la Tg. Frumos.
Administrarea pe stomacul gol cu o oră şi jumătate sau două înainte de masă are o acţiune de diminuare a secreţiei şi acidităţii stomacului. Administrarea cu puţin timp înainte de masă (30 de minute) sau odată cu hrana provoacă o creştere a secreţiei gastrice. Băută după masă, apa alcalină neutralizează aciditatea gastrică, calmează arsurile şi durerile. În diabet, efectul alcalinizat al acestor ape favorizează oxidările şi, deci, o mai bună utilizare a hidraţilor de carbon. La bolnavii hepatobiliari micşorează densitatea bilei şi drenajul acesteia, ameliorând procesele inflamatorii ale căilor biliare.

4 - Apele minerale alcalinoferoase şi feroase sînt apele în compoziţia cărora predomină, alături de bicarbonat, cationi de Ca şi Mg. Apele cu Ca sînt mai valoroase, modificând excitabilitatea neuromusculară. În procesele inflamatorii intestinale inhibă motilitatea intestinului, producând constipaţia. Apele calcice sînt diuretice prin mecanisme complexe; de asemenea, schimbând reacţia urinei, îi inhibă germenii sensibili în mediul acid. Se găsesc la Borsec, în Covasna, la Sângeorz, la Slănic Moldova.

5 - Apele feruginoase trebuie să conţină cel puţin 10 mg ioni de fier la 1l apă minerală. Aceste ape conţin întotdeauna şi bioxid de carbon, dar şi foarte frecvent săruri de claciu şi sulfaţi clorurosodici. Se găsesc la Tuşnad, la Vatra Dornei, la Buziaş, în Covasna. Indicaţii: în maladii infecţioase cronice, intoxicaţii cronice, hemoragii repetate, în carenţă de fier exogen sau prin nevoi sporite din parazitoze şi boli de ficat.

6 - Apele arsenicale conţin în cantităţi foarte mici, respectiv 0,7 ion arsenic/l. Arsenicul există în mod normal în tiroidă, glanda mamară, oase, piele, păr, sânge menstrual. Acţiunea principală a arsenicului se exercită asupra proceselor de nutriţie generală, diminuând arderile tisulare, favorizând asimilarea. Se întâlnesc în Covasna sau la Şarul Dornei. Sînt indicate în stări de debilitate, mai ales la copii, de convalescenţă, anemii secundare, disfuncţii tiroidiene cu metabolism ridicat, psoriazis. Administrarea se face cu cantităţi mici, de 25 ml, de două ori pe zi, până la 250 ml/zi. La sfârşitul curei, cantitatea se micşorează treptat.

7 - Apele sărate (clorurosodice), cu cel puţin 1 g de sare/l, până la 15 g/l, ape utilizabile în cura internă. Se găsesc la Piatra Neamţ, la Ocna Sibiului, la Târgu Ocna, în Vrancea. Acţiunea lor la nivelul aparatului digestiv este de a excita mucoasa gastrică, potenţând secreţia gastrică. De asemenea, produc o creştere importantă a motilităţii şi a secreţiei intestinale, mai ales dacă au în compoziţie şi sulfaţi. Indicaţiile importante ale curei interne sînt gastrita hipotonică în constipaţii cronice, obezitate, stări dismetabolice. Contraindicaţia apelor sărate în cură internă este hipertensiunea şi dezechilibrele hidroelectrolitice.

8 - Apele iodurate – conţin cel puţin 1 mg iod/kg. Sînt în asociere cu apele clorurosodice, având o origine comună din flora şi fauna mărilor de odinioară. Se găsesc la Bazna, la Sărata Monteoru, la Pucioasa. Se recomandă în boli tiroidiene cu deficit de iod, în tulburări funcţionale ale glandelor sexuale la femei. Eliminarea iodului prin mucoasa alveolară ameliorează procesul inflamator al căilor respiratorii superioare şi inferioare.

9 - Apele sulfuroase trebuie să conţină cel puţin 1 mg sulf titrabil/l, sub formă de hidrogen sulfurat. Şi aceste ape sulfuroase sînt în combinaţie cu alte elemente din cele deja prezentate. Se găsesc la Herculane, la Strunga, la Târgu Frumos, la Nicolina-Iaşi, la Pucioasa, la Tg. Ocna, la Mangalia, la Olăneşti. Au acţiune la nivelul stomacului, cresc secreţia gastrică, de asemenea şi peristaltismul intestinal, combătând constipaţia. La nivelul ficatului, exercită un efect de eliminare a secreţiei biliare, la nivelul intestinului au efect antitoxic în intoxicaţii cu mercur, plumb şi zinc. Sînt indicate în constipaţii şi în colite cronice, în afecţiuni cronice ale ficatului şi vezicii biliare, în diabetul zaharat, în hiperglicemie şi în intoxicaţii cronice cu metale grele.

10 - Apele sulfatate - în această categorie intră apele minerale care conţin cel puţin 1 g de substanţe solide dizolvate la 1l, în care predomină sulfaţii. Acţiunea lor este în special asupra intestinului, ficatului şi căilor biliare, prin mărirea secreţiei şi excreţiei din aceste organe. Se găsesc la Bălţăteşti - Neamţ, la Buziaş-Cluj, la Breazu – Iaşi, la Tg. Ocna, la Slănic Moldova. Mod de administrare: apele sulfatate se prescriu dimineaţa, pe nemâncate, în cantitate de 100-300 ml, în raport cu concentraţia lor şi, de preferinţă, calde. Dacă sînt mai concentrate de 10 g/l nu pot fi folosite decât cu pauze intercalate şi diluate cu apă potabilă.

11 - Apele radioactive – conţin cantităţi variabile de uraniu, actiniu sau thoriu. Nu sînt recomandabile, deoarece radioactivitatea generală a crescut mult, cu urmări nedorite în creşterea frecvenţei cancerului. Se găsesc la Borsec, la Herculane, la Sângeorz-Băi, la Vatra Dornei, la 1 Mai.
Sursa: ecolife.ro