Aspirina vegetala - Fitoterapie | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Aspirina vegetala

Fitoterapie

Scurt istoric
In urma cu aproape 200 de ani, chimistul francez Leroux a obtinut din coaja de salcie (Salix sp.) primul extract cu efect de scadere a febrei, salicina, un fel de aspirina primitiva. In 1835, chimistul german Karl Lewieg a descoperit acidul salicilic, iar in 1868 un grup de chimisti germani condus de Adolf Kolbe a obtinut aceeasi substanta dintr-o varietate de carbune extrem de raspandita (huila). Apoi, acidul salicilic a primit numele de aspirina, care s-a raspandit in intreaga lume: era primul medicament de sinteza din istoria omenirii. De atunci au trecut mai mult de o suta de ani, iar aspirina a reusit sa reziste invaziei noilor medicamente alopate. Pe langa traditionalele utilizari (in guturai, gripa si dureri de cap), s-au descoperit noi si noi proprietati ale sale, de la reducerea incidentei infarctului miocardic, pana la inhibarea cresterii anumitor tipuri de tumori.

salcie1

Pe de alta parte, mii de oameni au murit din cauza abuzului de aspirina (care provoaca hemoragii grave), altii au facut sau si-au agravat gastrita sau ulcerul gastric, si-au scazut dramatic capacitatea de aparare a organismului impotriva infectiilor ori si-au grabit moartea prin fragilizarea vaselor de sange care iriga creierul. Aceste neajunsuri cu adevarat grave ale aspirinei i-au facut pe cercetatori sa isi orienteze atentia spre sursele naturale de aspirina. Astfel s-a ajuns la punctul din care s-a plecat in urma cu 200 de ani. Prezentam in continuare proprietatile exceptionale ale plantelor care contin salicilati – adevaratele aspirine vegetale.

Efecte terapeutice
Sute de studii realizate in spitale si clinici din intreaga lume au pus in evidenta proprietatile terapeutice cu adevarat exceptionale ale salicilatilor din plante, izolati sub forma aspirinei vegetale. Iata cateva din cele mai importante indicatii si proprietati terapeutice ale acidului salicilic:

- febra, guturai, gripa. Acidul salicilic are un efect febrifug rapid si eficient, actionand direct asupra mecanismelor de reglare termica din creier. El determina cresterea debitului de sange periferic si provoaca transpiratia, care este cel mai simplu mecanism de reglare a temperaturii corpului. Ca atare, plantele care contin cantitati mari de salicilati sunt recomandate in racelile de toate felurile, atat pentru a grabi procesul de vindecare, cat si pentru a diminua suferintele produse de boala.

- dureri de cap, dureri reumatice, inflamatii ale articulatiilor. Acidul salicilic este eficient mai ales in durerile de intensitate medie si mica. Este folosit in cefalee (dureri de cap), dureri musculare, dureri articulare. Actiunea anti-durere are loc la nivelul creierului, unde acidul salicilic are efect inhibitor asupra centrilor nervosi. Are efect antiinflamator asupra tuturor tesuturilor inflamate (cum este cazul in reumatismul acut sau cronic) sau cu edeme.

- ischemie cardiaca, predispozitie spre infarct. In urma unor studii realizate la Universitate de Medicina din California si la cea din Colorado s-a ajuns la concluzia ca 500 mg de acid salicilic luat zilnic timp indelungat reduce cu 20-50% riscul infarctului miocardic (atac de cord) la bolnavii cardiaci. 500 mg de acid salicilic sunt continuti de: 5-7 grame de pulbere de coaja de salcie (Salix fragilis sau Salix purpurea) sau 4-5 grame de muguri de plop (Populus alba sau Populus tremula).

- guta. Acidul salicilic favorizeaza eliminarea pe cale urinara a acidului uric aflat in sangele bolnavilor de guta (boala caracterizata prin depunerea acidului uric in exces la nivelul articulatiilor mici, ceea ce produce imobilitatea articulatiilor si dureri atroce);

- tromboflebita, tromboza, accident vascular cerebral (hemoragie cerebrala). Rolul binefacator al acidului salicilic se datoreaza efectelor sale antiagregante plachetare, adica acelei capacitati de a se opune aglomerarii si conglomerarii plachetelor sanguine (trombocite) responsabile direct de coagularea exagerata a sangelui si de consecintele acesteia: aparitia de trombusuri in vasele miocardului, de hemoragii sau de zone de necroza in creier. Efectul benefic a fost observat mai ales la persoanele care prezinta risc crescut pentru aceste accidente (hipertensivii, diabeticii, obezii).

- sterilitatea masculina. Mecanismele de actiune in acest domeniu sunt insuficient elucidate, dar este cert ca atat cantitatea, cat si motilitatea spermatozoizilor este imbunatatita sub actiunea acestei substante.

- boli virale (herpes, gripa, HIV). Acidul salicilic nu distruge virusii, dar inhiba actiunea lor daunatoare asupra organismului;

- prevenirea cataractei. Conform cercetarilor unui reputat oftalmolog de la Facultatea de Medicina a Universitatii Yale, acidul salicilic este capabil sa previna sau sa intarzie mult aparitia cataractei, actionand asupra unei enzime care favorizeaza acumularea de sorbitol (substanta zaharata responsabila de formarea cataractei la o varsta mai inaintata) in cristalin.

- cancer, tumori benigne. Prin mecanisme inca neelucidate, acidul salicilic s-a dovedit capabil sa incetineasca si uneori chiar sa opreasca dezvoltarea unui proces tumoral malign produs in laborator asupra unor animale de experienta.

Surse naturale
Salcia (Salix sp). Insasi denumirea de acid salicilic a aspirinei este imprumutata de la numele stiintific al zecilor si sutelor de specii de salcie raspandite pe intreg globul. Coaja salciei, culeasa primavara, inainte sa-i dea frunzele, este extrem de bogata in salicilati, fiind initial materia prima pentru aspirina, inainte sa fie descoperit procedeul de prelucrare chimica a huilei.

Plopul. La noi in tara exista patru specii de plop (plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra), plopul tremurator (Populus tremula) si cel hibrid (Populus hibrida)), ai caror muguri sunt bogati in salicilati. Mugurii se culeg la sfarsitul lui februarie si inceputul lui martie. Pe langa efectul de aspirina naturala, ei mai au proprietati antiinfectioase si cicatrizante (mai ales plopul negru), stimulente ale regenerarii tesuturilor si ale sistemului imunitar.

Taula (Spiraea salicifolia). Este un arbust care creste in zona de campie, fiind una din cele mai bogate plante in acid salicilic din lume. De altfel, se presupune ca de la denumirea stiintifica a acestei plante provine si denumirea „aspirina”.

Cretusca (Filipendula ulmaria). Este o planta care infloreste in lunile de vara, cu flori delicate, albe, cu un miros foarte dulce, asemanator cu al mierii. Partea sa aeriana este mai bogata in acid salicilic decat coaja de salcie si, in plus, i se atribuie un efect antiinfectios puternic. Un aspect important este acela ca numai in stare proaspata planta contine salicilati, acestia evaporandu-se prin uscare.

Iasomia (Jasminum officinalis). Este o planta care creste in zona sub-tropicala, are flori albe cu un parfum extrem de suav si de placut. Initial, iasomia a fost si ea una din sursele naturale de aspirina, pe langa salicilati avand principii aromatice cu efecte cu totul exceptionale: febrifuge, antialgice, stimulente generale, reglatoare foarte subtile ale activitatii nervoase.

Portocalele (coaja si fruct) sunt si ele surse naturale de aspirina, ceea ce explica efectul lor foarte bun in gripe, bronsite acute, afectiuni infectioase cu febra in general. Se recomanda sucul obtinut din fructul intreg (cu tot cu coaja) obtinut prin mixare, care se consuma cat mai proaspat. Este febrifug, stimulent imunitar, relaxant, antivomitiv, reduce durerile de cap.

Pericole si accidente la care se expun consumatorii de aspirina de sinteza
Putini oameni stiu ce risc presupune consumul, mai ales cel abuziv, de aspirina (adica de acid salicilic obtinut sintetic). Foarte multi isi fac rau fara sa stie, luand aspirina la cel mai mic simptom, fara a consulta medicul. Acidul salicilic sintetic, adica aspirina, provoaca urmatoarele neajunsuri:

- Produce tulburari grave de coagulare a sangelui, favorizand producerea hemoragiilor interne. In fiecare an, iarna mai ales, zeci de persoane sunt internate in spital cu hemoragii interne grave produse de abuzul de aspirina.

- Favorizeaza aparitia ulcerului gastric si a gastritei hiperacide. Asa numita “aspirina tamponata” inlatura in buna masura acest neajuns, dar nu total, deoarece afectarea directa a mucoasei gastrice nu este singurul mecanism prin care acidul salicilic sintetic produce aceasta categorie de boli.

- Inhiba actiunea antimicrobiana a leucocitelor (principalele celule ale sistemului imunitar), ceea ce are consecinte negative asupra organismului uman, impiedicand astfel unele procese imunologice. Inhiba productia de anticorpi (factori sanguini specifici de aparare imunologica), de unde rezulta o rezistenta mult mai slaba in fata unor boli infectioase cum ar fi gripa, de exemplu (contrar credintei populare ca aspirina ajuta la vindecarea gripei). Este important de stiut insa ca acest efect este specific numai aspirinei sintetice, nu si salicilatilor aflati in stare naturala in plante!

Concluzii practice
1. Evitati auto-medicatia. Atunci cand va hotarati sa faceti un tratament cu aspirina sau cu medicamente care ar putea contine aceasta substanta, consultati mai intai medicul pentru a evita astfel intoxicarea cu acest produs, care in cantitati mari este extrem de periculos.

2. Folositi sursele naturale de aspirina, cum ar fi scoarta de salcie plesnitoare (Salix fragilis) sau salcie rosie (Salix purpurea), mugurii de plop alb (Populus alba) sau plop tremurator (Populus tremula). Toate sunt plante extrem de abundente in flora noastra. Cel mai eficient este extractul combinat din aceste plante, obtinut prin macerare plus decoctie.

Iata reteta: se pun 2 linguri de planta bine maruntita la macerat in jumatate de pahar de apa de seara pana dimineata; dimineata se filtreaza, iar solutia rezultata se pune deoparte; planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de pahar de apa vreme de 5 minute dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se combina maceratul la rece cu decoctul racit (trebuie sa aiba sub 40 de grade Celsius), iar preparatul obtinut se consuma in 1-2 reprize, avand toate efectele benefice ale aspirinei anterior mentionate.

3. Studiati cu atentie sursele mascate de aspirina, cum ar fi diferitele pilule contra racelii, comercializate in farmacii. Atunci cand intalniti denumirea de aspirina sau de acid acetilsalicilic, trebuie sa fiti foarte prudenti in administrarea medicamentului respectiv.

4. Nu faceti tratamente indelungate cu aspirina de sinteza, deoarece efectele secundare nocive vor fi mai mari decat cele benefice. Preferati mai bine o sursa naturala. Pentru prevenirea infarctului, de exemplu, inlocuiti cele 500 mg de aspirina cu coaja de salcie sau muguri de plop.

5. Consumati suc de portocale preparat casnic. Pe langa salicilatii usor asimilabili, veti beneficia si de aportul flavonoidelor, esentelor volatile, vitaminelor si acizilor organici pe care acestea le contin. In afectiuni cronice cum ar fi reumatismul, tromboflebita, bolile cardiace etc. se recomanda sucul obtinut dintr-o portocala cu tot cu coaja, 1 lingura de miere si o jumatate de pahar de apa de izvor. Toate aceste componente se maruntesc bine cu mixerul de bucatarie, dupa care se filtreaza si se consuma pe stomacul gol. Gustul este destul de puternic, aproape neplacut, dar efectele benefice sunt cu totul extraordinare. Acelasi suc este indicat in guturai si in stari gripale, in locul “pilulelor minune” cu aspirina de sinteza, care nu reusesc sa imite aroma si efectele terapeutice ale citricelor.

Stiati ca...
... acidul salicilic a fost descoperit inca din antichitate?

Descoperirea aspirinei a fost anticipata inca din anul 400 i.Hr. de catre parintele medicinii moderne, medicul grec Hipocrate. Acesta recomanda utilizarea pulberii din coaja de salcie (Salix sp.) pentru scaderea temperaturii corpului, iar femeilor gravide ajunse la termen le recomanda sa mestece frunze de salcie pentru diminuarea durerilor nasterii. El afirma ca atat coaja, cat si frunzele de salcie contin “un principiu subtil” cu efect antitermic si analgezic. Aceasta l-a determinat pe cercetatorul francez Leroux sa cerceteze coaja de salcie si sa descopere astfel salicina.

...denumirea aspirinei nu s-a stabilit nici in ziua de azi de unde provine? Cei mai multi cercetatori sustin ca provine de la planta Spiraea salicifolia, care este foarte bogata in acid salicilic. Germanii sustin ca termenul aspirina ar proveni din limba germana unde Spiersaure este denumirea acidului salicilic.

... populatia planetei consuma munti de aspirina?

Pe plan mondial, se consuma anual aproape o suta de mii de tone de aspirina – mai mult de 5 miliarde de tablete de aspirina la o populatie a planetei de aproape 7 miliarde de oameni. In Europa si in SUA se inregistreaza consumul cel mai mare de aspirina si tot aici sunt si cele mai multe cazuri de deces din cauza abuzului.

sursa: kamala.ro

Articole despre


Articole din Fitoterapie