facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Spanzul - unul din cele mai puternice medicamente din lume

Fitoterapie

 

Spanzul (Helleborus purpurascens, H. niger) are o floare verde-purpurie uimitor de mare, care apare la sfârşitul iernii - începutul primăverii. Frunzele răsar mai târziu, prin aprilie. Creşte mai ales la umbră şi umezeală, prin margini de pădure şi rarişti, în asociaţii întinse. Rădăcinile sale firoase sunt unul din cele mai puternice medicamente din lume într-o gamă uimitoare de boli - de la reumatism şi dureri de cap, la tumori benigne şi cancer.
Singurul ei inconvenient: este extrem de toxică. O doză de cinci grame din această plantă ucide un om; a cincea parte dintr-un gram, în schimb, poate cu adevărat salva vieţi. Mulţi cercetători români au studiat cu succes această plantă. Primul dintre ei a fost regretatul doctor Boici, care a uimit în anii '60 lumea medicală cu vindecarea unor cazuri extrem de grave de reumatism cu ajutorul unor fierturi din spânz preparate pur şi simplu în casă. Doctorul Boici dobândise atunci faima unui adevărat magician: veneau la el oameni bolnavi de ani de zile şi imobilizaţi în cărucior, iar după câteva şedinţe de tratament cu spânz plecau acasă pe picioarele lor. Domnia sa a brevetat o serie întreagă de medicamente pe bază de spânz - "Boicil" - care au fost folosite într-o gamă extrem de largă de afecţiuni, pentru a cădea apoi într-o semi-uitare după moartea domnului doctor.

spanz

Ulterior, un medic din Timişoara, domnul profesor universitar doctor Boite, a făcut în anii '80 nişte experimente fascinante cu spânz, demonstrând că extractele din acesta intensifică activitatea imunitară, produc necroza tumorilor benigne şi maligne, favorizează în anumite doze refacerea unor ţesuturi distruse de boli degenerative etc. Pentru aceste studii dl. profesor Boite a primit în anul 1983 premiul Academiei Române. Din păcate în vremurile tulburi care au urmat nu a avut cine să fructifice aceste studii aşa încât să rezulte medicamente valoroase care să vindece teribilele maladii în care spânzul are efecte demonstrate.
În fine, în anii '90 un avocat din Iaşi, după ce s-a vindecat de o tumoare pe creier cu ajutorul acestei plante, a început să recomande şi altora tratamentele pe bază de spânz, cu un succes extraordinar.

Aceste elemente au fost publicate în ziarul Formula AS, după care tratamentele cu spânz s-au răspândit cu iuţeala fulgerului. Pentru a preîntâmpina orice erori, ziarul a făcut imediat adevărate anchete printre medici şi farmacişti, printre cei care au făcut parte din colectivele de cercetare a spânzului, pentru a afla mai multe despre acest remediu căzut în uitare, extrem de periculos, dar şi de valoros în terapie. Au fost publicate mai multe interviuri cu cercetătorii care au studiat spânzul, iar rezultatul a fost că mai mulţi medici au început să folosească acest remediu în cazuri disperate de cancer, adesea cu rezultate uimitoare. Discret, pentru că oficialii din sănătate nu doar că nu încurajează valorificarea uriaşului potenţial vindecător al remediilor naturale, ci blochează orice demers în acest sens sub pretextul şarlataniei, această plantă a început să fie tot mai mult folosită, mai ales în tratamentul cancerului. Acest lucru este pozitiv în măsura în care tratamentul este făcut la recomandarea şi sub supravegherea medicului, iar dozarea plantei se face în farmacie cu aparatură foarte precisă pentru a nu apărea accidente. Atunci însă când tratamentele sunt făcute de amatori, spânzul poate deveni o armă foarte periculoasă, mortală chiar. Cu informaţiile care urmează sperăm să clarificăm unele aspecte legate de această plantă şi să descurajăm orice tratament făcut "după ureche" şi fără supraveghere medicală competentă.

ACŢIUNI:
INTERN: antitumoral foarte puternic, antireumatic puternic, cardiotonic bun, purgativ foarte puternic, emetic puternic, depurativ foarte puternic, febrifug puternic, diuretic bun, imunostimulent puternic.
EXTERN: antireumatic puternic, antiinflamator puternic (în doze mici), calmant puternic.

INDICAŢII:
INTERN:
- tumori cerebrale, tumori oculare - cura cu spânz cu doză crescătoare. în paralei se vor utiliza intern plante ca: lemnul Domnului (Artemisia abrotanum) şi silur (Euphrasia rostkovianâ) sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
Extern se folosesc sub formă de comprese cu macerat la rece: silur, frunze de corn (Cornus mas).
- cancer de col uterin, cancer genital - cura cu spânz cu doză crescătoare. în paralel se vor folosi intern: creţişoarâ (Alchemilla vulgaris), salvie (Salvia officinalis), coada racului (Potentilla anserina), năpraznic (Geranium robertianum), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer intestinal - cura cu spânz cu doză crescătoare. în paralel se vor folosi intern: salvie (Salvia officinalis), răchitan (Lythrum salicaria), scoarţă de stejar (Quercus sp.), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer de sân - cura cu spânz cu doză constantă. Doza va fi de preferinţă de 0,3 grame. În cazul în care nu se remarcă efecte semnificative după primele două cure, se va trece la cura cu doze crescătoare. Se vor utiliza intern şi: fructe de coacăz negru (Ribes nigrum), iarbă de traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), creţişoară (Alchemilla vulgaris), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer pulmonar - cura cu spânz cu doză crescătoare. În perioadele dintre cure se va apela la clismele cu mărul lupului (Aristolochia clematis), iar intern se vor utiliza şi: năpraznic (Geranium robertianum), mentă (Mentha viridis), captalan (Petasites officinalis), mesteacăn (Betula pendula), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare dintre aceste plante adjuvante, de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer de os in fazele incipiente - cura cu spânz cu doză crescătoare. în paralel se vor lua plante ca: brusture (Arctium lappa), muguri de plop (Populus bybrida), năpraznic (Geranium robertianum).
Extern se vor aplica sub formă de cataplasmă tătăneasă (Symphytum officinalis) şi mărul lupului (Aristolochia clematis).
- cancer la gât - cura cu spânz cu doză constantă, urmată apoi de cura cu doză crescătoare. în paralel se folosesc şi alte plante: arnică (Arnica montana), sânziene galbene (Galium venim), muguri de plop (Populus nigra), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual. Extern, se va face gargară cu macerat la rece de tătăneasă (Symphytum ofticinalis).
- cancer tiroidian - cura cu spânz cu doză constantă, urmată apoi de cura cu doză crescătoare. în paralel se folosesc intern şi sânziene galbene (Galium verum), trifoi roşu (Trifolium pratense), captalan (Petasites ofticinalis) sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi.
- cancer pancreatic - cura cu spânz cu doză crescătoare. Se vor folosi în paralel plante cu efecte benefice asupra pancreasului şi ficatului: rostopasca (Chelidonium majus), obligeana (Acorus calamus), sunătoarea (Hypericum per(oratuni), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- cancer genital - cura cu spânz cu doză constantă, urmată (dacă e cazul) de cea cu doză crescătoare. În paralel se va utiliza un amestec de plante din: pufuliţă (Epilobium montana), ienupăr (Juniperus communis), coada şoricelului (Achillea millefolium), coada calului (Equisetum arvense), sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual.
- flbromatoză uterină - cura cu spânz cu doză constantă. Este bine ca în cazurile unor fibroame de dimensiuni mari, doza constantă să fie de 0,3 grame pe zi. Se vor realiza 4-5 cure succesive a câte 20 de zile, cu pauză de minim 2 săptămâni între ele, sub supraveghere.
- chist ovarian - cura cu spânz cu doză constantă. In general după primele 2 cure realizate în modul descris mai jos, la majoritatea tipurilor de chist ovarian se remarcă o diminuare a dimensiunilor, sau chiar dispariţia lor completă. în perioadele dintre cure este bine să fie utilizate plante cu efecte specifice asupra aparatului genital feminin:
creţişoară (Alchemilla vulgaris), traista ciobanului (Capsella bursa pastoris), coada racului (Potentilla anserinâ), salvie (Salvia officinalis) sub formă de pulbere, câte un gram din fiecare de 4 ori pe zi.
- alergii - 0,1 grame de pulbere pe zi, luată concomitent cu alte plante pentru o perioadă de trei săptămâni. Se vor utiliza plante cu efecte antialergice şi vitaminizante: trei fraţi pătaţi (Viola tricolor), măceşe (Roşa canina), cătină (Hippophae rhamnoides), coada şoricelului (Achillea millefolium), sub formă de pulbere, câte un gram
din fiecare de 4 ori pe zi, sublingual. Acest tip de cură se reia de cel puţin 4 ori, cu o pauză de 2 săptămâni între cure.
- amenoree - pulbere, în amestec cu alte plante (în proporţie de maxim 1g spânz la 100-150g de plante specifice tratării acestei tulburări; amestecul se va omogeniza foarte bine înainte de utilizare).
- constipaţie cronică, inflamaţii ale colonului, congestii ale uterului şi organelor din micul bazin, obezitate - 0,1 g de pulbere pe zi. Se face o cură de maxim o săptămână, după care se iau plante ca: volbura (Convolvulus arvensis), senna (Cassia angustifolia), rădăcina de brusture (Arctium lappa), păpădia (Taraxacum officinalis), coada şoricelului (Achillea millefolium), rădăcina de nalbă (Malva glabra). Din aceste plante adjuvante, se va folosi câte un gram
de 4 ori pe zi, sublingual.
- psoriazis, afecţiuni ale pielii greu vindecabile (adjuvant) - cura cu spânz cu doză constantă. Se vor realiza mai multe cure (4-5) cu pauză de minim 2 săptămâni între ele, respectând mereu o alimentaţie strictă.

EXTERN:
- reumatism, sciatică - comprese cu decoct combinat.
- nevralgii - cataplasme din flori şi frunze aplicate pe zonele dureroase, timp de minim o oră.

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:
Avertisment: toate tratamentele interne cu spanz se fac numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului, deoarece această plantă este toxică. Reţetele date în continuare sunt culese din literatura de specialitate şi de la persoane care s-au vindecat şi au un caracter informativ.

CURA CU SPANZ
Durata unei cure cu spânz este de 21 de zile (3 săptămâni). Pe parcursul curei doza de plantă utilizată poate să fie constantă sau de la caz la caz, doză variabilă (crescătoare):

1. Cura cu spânz cu doză constantă
Se realizează de obicei la începutul tratamentului în afecţiuni tumorale maligne (cancer) care nu se află în ultimele faze de evoluţie (prin urmare există încă timpul necesar şi starea de vigoare adecvată pentru realizarea a cel puţin 2-3 cure cu spânz), sau în cazurile unor afecţiuni tumorale benigne. în astfel de cazuri, folosirea unei doze unice mici, pregăteşte organismul pentru etapele următoare în care se va apela la cura cu doze crescătoare. S-a constatat că în aceste cazuri curele care urmează sunt mai uşor suportate de către organism.
DOZA UNICĂ pentru o zi recomandată în majoritatea cazurilor de acest tip este de 0,2 grame (200 miligrame) de pulbere din rădăcina uscată. Pulberea se prepară prin măcinarea rădăcinii cu ajutorul unei râşniţe electrice şi cernerea printr-o sită foarte fină (pentru făină).
Cântărirea dozei necesare pentru o zi se va face cu ajutorul unei balanţe farmaceutice de mare precizie.
în fiecare dintre cele 21 de zile de tratament se va administra o singură dată pe zi, doza de 0,2 grame de spânz.
Momentul de administrare: pulberea se va lua dimineaţa, pe stomacul gol, la scurt timp după trezire.
Modul de administrare: pulberea atent cântărită se plasează sub limbă şi se păstrează astfel timp de 15 minute, după care se înghite cu puţină apă.
Cu fiecare doză de spânz se ia şi jumătate de linguriţă de pulbere de lemnul Domnului (Artemisia abrotanum), care are efecte antitoxice şi protectoare hepatice, atenuând efectele toxice ale spânzului.

OBSERVAŢII:
• în cazul în care pulberea nu mai este suportată în administrarea sublinguală (apar iritaţii) sau există tulburări care nu permit acest gen de administrare, aceeaşi doză de spânz se va administra sub formă de macerat la rece, astfel: doza de spânz pentru o zi (0,2 grame) se lasă la macerat în 50 ml cu apă plată sau de izvor, un interval de minim 6 ore (peste noapte). Dimineaţa se consumă pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de a mânca, întreaga cantitate de macerat, nefiltrat (împreună cu pulberea de spânz rămasă în pahar).
• Pentru rezultate optime, în perioada curei cu spânz este necesar să fie folosite plante cu proprietăţi antitoxice, cu efecte de drenare şi tonifiere la nivel hepatic. Dintre acestea se recomandă în special:
lemnul Domnului (Artemisia abrotanum), salvia (Salvia offcinalis), seminţele de armurariu (Silybum marianum).
Pauzele între cure: între 2 astfel de cure cu spânz este necesar să se realizeze o pauză de minim o săptămână - cel mai indicat fiind de 2 săptămâni. în perioadele de pauză dintre cure se recomandă utilizarea altor plante mai blânde, cu proprietăţi regenerante, tonice şi curative pentru boala cu care vă confruntaţi.
Indicaţiile acestei cure cancer în primele faze, chist ovarian, fibrom uterin, mastoze chistice şi fibrochistice, alergii, reumatism, poliartrită reumatoidă, boli grave ale pielii (psoriazis).

2. Cura cu spanz cu doză crescătoare
Se realizează mai ales în cazuri de cancer foarte avansate, ce necesită o intervenţie suficient de rapidă, sau la persoane care prezintă o stare vigoare adecvată a organismului, pentru care cura cu spânz cu doză constantă este de intensitate prea redusă. Pulberea se prepară prin măcinarea rădăcinii cu ajutorul unei râşniţe electrice şi cernerea printr-o sită foarte fină (pentru făină). Cântărirea dozei necesare pentru o zi se va face cu ajutorul unei balanţe farmaceutice de mare precizie.

Schema de administrare:
- în primele 3 zile ale curei (ziua 1 - ziua 3) se iau 0,20 grame pe zi
- în următoarele 3 zile (ziua 4 - ziua 6) se iau 0,30 grame pe zi
- în următoarele 3 zile (ziua 7 - ziua 9) se iau 0,40 grame pe zi
- în următoarele 3 zile (ziua 10 - ziua 12)se iau 0,50 grame pe zi
- încă 9 zile (ziua 13 - ziua 21) se ia o doză de 0,6 grame pe zi

Momentul de administrare: pulberea se va lua dimineaţa, pe stomacul gol, la scurt timp după trezire.
Modul de administrare: pulberea atent cântărită se plasează sub limbă şi se păstrează astfel timp de 15 minute, după care se înghite cu putină apă. Cu fiecare doză de spânz se ia şi jumătate de linguriţă de pulbere de lemnul Domnului (Artemisia abrotanum), care are efecte antitoxice şi protectoare hepatice, atenuând efectele toxice ale spânzului.

OBSERVAŢII:
• în cazul în care pulberea nu mai este suportată în administrarea sublinguală (apar iritaţii) sau există tulburări care nu permit acest gen de administrare, aceeaşi doză de spânz se va administra sub formă de macerat la rece, astfel: doza de spânz pentru o zi (0,2-0,6 grame) se lasă la macerat în jumătate de pahar (50 ml) cu apă plată sau de izvor, un interval de minim 6 ore (peste noapte). Dimineaţa se consumă pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de a mânca, întreaga cantitate de macerat, nefiltrat (împreună cu pulberea de spânz rămasă în pahar).
• Pentru rezultate optime, în perioada curei cu spânz este necesar să fie folosite plante cu proprietăţi antitoxice, cu efecte de drenare şi tonifiere la nivel hepatic. Dintre acestea se recomandă în special:
lemnul domnului (Artemisia abrotanum), salvia (Salvia offcinalis), seminţele de armurariu (Silybum marianum).

Pauzele între cure: între 2 astfel de cure cu spânz este necesar să se realizeze o pauză de minim o săptămână - cel mai indicat fiind de 2 săptămâni. în perioadele de pauză dintre cure se recomandă utilizarea altor plante mai blânde, cu proprietăţi regenerante, tonice şi curative pentru boala cu care vă confruntaţi.
Indicaţiile acestei cure: cancer în faze avansate, cancer cu metastaze

Simptome ce pot apărea în timpul curelor, ca urmare a folosirii spânzului:
Vindecarea bolilor grave (mai ales a cazurilor de cancer) cu ajutorul spânzului presupune fenomene foarte intense de eliminare de toxine şi purificare corporală. Aceste fenomene sunt fireşti în timpul curei şi ele nu trebuie să îngrijoreze sau să vă facă să renunţaţi, ci dimpotrivă.
Este vorba în principal de:
- diaree - se manifestă cel mai adesea după prima zi a curei şi continuă uneori pe întreaga durată a acesteia. în cazul în care apar mai mult de 45 scaune diareice pe zi este necesară utilizarea unor plante cu proprietăţi astringente, fără a urmări însă să blocăm complet eliminarea prin scaun. Se va folosi în astfel de cazuri o infuzie foarte concentrată (1 lingură la cană) din scoarţă de stejar şi flori de răchitan. Dacă acesta din urmă e mai greu de găsit se va utiliza coada racului (Potentilla anserina). Totodată este indicat consumul unei cantităţi ceva mai mari de lichide, pentru a preveni deshidratarea.
- stări uşoare de ameţeală - s-a remarcat că acestea apar mai ales la începutul tratamentului, în primele zile, ca urmare a punerii în circulaţie a unei mari cantităţi de toxine. Fenomenul dispare în mod natural, de obicei după prima săptămână de tratament. În cazul folosirii plantelor adjuvante recomandate în final, e posibil ca aceste stări să nu apară deloc sau să fie foarte mult diminuate.
- fenomene mai drastice de eliminare a tumorilor - acestea pot să fie uneori şocante, datorită puternicului efect de "lichefiere" a formaţiunilor tumorale pe care îl are spânzul. De obicei aceasta este etapa cea mai dificilă a tratamentului, pentru că eliminarea acestor, tumori, în funcţie de localizarea lor, se face prin "porţile" cele mai apropiate: gât, anus, uretră, vagin etc. În această etapă pot apare stări
de greaţă şi dureri de cap mai intense, precum şi alte fenomene caracteristice situaţiei particulare în care vă aflaţi. Din acest motiv este necesară supravegherea şi asistenţa medicală de specialitate.

Plante şi remedii adjuvante în timpul curei cu spânz:
Sunt remedii pe care este bine să le avem la îndemână în perioada curei, datorită rolului lor ajutător, prin diminuarea simptomelor nedorite, întărirea organismului şi grăbirea vindecării:
- lemnul Domnului (Artemisla abrotanum), salvia (Salvia officinalis)- aceste plante (folosite amândouă sau doar una dintre ele) au efecte antitoxice remarcabile, precum şi de susţinere a activităţii hepatice pe durata curei. Din acest motiv este necesar ca ele să fie utilizate în paralel cu spânzul pe întreaga durată a tratamentului, în
cantitate de minim 1 - 1,5 grame pe zi. Totodată cele două plante prezintă chiar ele efecte antitumorale şi tonice.
- Iarba şarpelui (Echium vulgare), năpraznicul (Geranium robertianum) - sunt plante cu efecte antitoxice şi revitalizante, care se pare că opresc între altele evoluţia bolii canceroase. Ele sunt necesare în cazul persoanelor foarte slăbite, care suportă mai greu cura cu spânz datorită stărilor de slăbiciune şi oboseală. Forma cea mai simplă de utilizare este ca macerat la rece, din 1 lingură din amestecul de plante, la un litru de apă. Se consumă 0,5 -1 litru de macerat zilnic.
- Cătina (Hippophae rhamnoldes) - sucul de cătină este recomandat în toate formele de cancer pentru efectul puternic revigorant, vitaminizant şi tonic. Cel mai indicat este sucul proaspăt, care va fi utilizat ca atare sau diluat cu apă în doză de 2-3 linguri pe zi.
- Citricele - mai ales în cazurile în care apar senzaţii de ameţeală sau uşoară greaţă, în cazul în care gustul spânzului determină o reacţie de respingere, precum şi atunci când apar senzaţii de jenă sau presiune în zona ficatului este bine să se consume o cantitate de cel puţin un pahar de suc proaspăt stors din portocale sau grepfrut, la 30 de minute după administrarea spânzului. Ideal este să fie consumat zilnic sucul de la 3-4 portocale.
- Răchitanul (Lythrum salicaria), coaja de stejar (Quercus robur), coada racului {Potentilla anserina)- sunt plante puternic astringente, care vor fi utilizate în special atunci când cura determină scaune diareice foarte frecvente. Apariţia scaunelor diareice fiind un fenomen normal de eliminare, nu trebuie să fie stopat complet, ci doar "reglat" prin intermediul acestor plante, astfel ca eliminarea să nu devină epuizantă. Se consideră că un număr de 3-4 scaune pe zi este acceptabil, în timp ce depăşirea acestui număr determină la cei mai mulţi oameni o stare de slăbiciune excesivă, deshidratare ce trebuie să fie evitată. Aceste plante se folosesc ca pulbere (sublingual, de 3-4 ori pe zi, câte o linguriţă) sau ca infuzie concentrată (numai în cazul în care este necesar să folosim rapid plante antidiareice şi nu suportăm din diferite motive administrarea sublinguală!).

Alte moduri de administrare a plantei
Pulbere, în amestec cu alte plante - în cazurile unor tulburări mai uşoare, se poate apela la o metodă mult mai simplă de administrare a pulberii, care nu prezintă intensitatea curelor de durată mai lungă, dar nici fenomenele neplăcute ce apar în timpul acestora.
Pentru aceasta la o cantitate de 100 de grame de amestec din plante cu efecte terapeutice pentru afecţiunea cu care vă confruntaţi (plante care nu sunt toxice!) se va adăuga un gram de pulbere din rădăcină de spânz, urmărind ca în final să omogenizăm cât mai bine întregul amestec. Din amestecul de pulberi din plante se va administra o cantitate de o linguriţă de 3 ori pe zi (doza de spânz pentru o zi va fi astfel de aproximativ 0,01 grame). Se ţine 15 minute sub limbă, după care se înghite cu puţină apă.

Cataplasma - rădăcina de spânz se macină foarte fin, după care se amestecă într-un vas cu puţină apă caldă pentru a obţine astfel o pastă de consistenţa aluatului. Pasta se aplică pe zonele afectate, într-un tifon, se leagă şi se acoperă cu un nailon pentru a-şi păstra umiditatea.
Nu se aplică pe răni deschise sau pe zone cu eczeme. O variantă mai blândă ca efecte a acestei aplicaţii este cea în care se utilizează pentru cataplasme frunzele proaspete ale plantei. Pentru aceasta se zdrobesc uşor nervurile principale ale frunzelor şi se leagă cu ajutorul unei fese sterile pe articulaţiile afectate. Timpul de administrare al cataplasmei este de o oră.

Contraindicaţii ferme:
ACEASTĂ PLANTĂ NU SE FOLOSEŞTE FĂRĂ AVIZUL ŞI SUPRAVEGHEREA MEDICULUI SPECIALIST! SUPRADOZAREA POATE AVEA EFECTE TOXICE MORTALE.
Simptomele intoxicaţiei cu spânz sunt: vomă puternică, iritaţii ale mucoaselor cu sângerare, bradicardie, ritm cardiac încetinit şi aritmii cardiace, paralizia respiraţiei, tremur muscular, comă, moarte.
În cazul AFECŢIUNILOR CARDIACE GRAVE, spânzul nu va fi utilizat, aceleaşi restricţii fiind valabile şi în cazurile de SARCINĂ şi SLĂBICIUNE FIZICĂ EXTREMĂ. Spânzul este cardiotoxic în doze necorespunzătoare.

PRECAUŢII:
Fiind vorba de o plantă toxică, nu lăsaţi pulberea la îndemâna copiilor sau a persoanelor neavizate
Nu folosiţi spânzul sub formă de băi, deoarece principiul său activ toxic poate ajunge în corp nu doar prin ingerare, ci şi prin preluarea sa de către circulaţia de la nivelul pielii. Din acest motiv o baie cu un decoct sau o infuzie concentrată de spânz poate duce la intoxicaţie prin preluarea direct în sânge a saponozidei sale toxice - helebrina.
Nu folosiţi planta fără o supraveghere medicală de specialitate

OBSERVAŢII:
• Pe întreaga durată a tratamentului pe bază de spânz (atât în timpul curelor cât şi între cure) este important să se menţină o alimentaţie cât mai "curată" şi corectă. Atât în cazurile grave de cancer cât şi în afecţiuni ceva mai uşoare, se recomandă să se evite în mod strict carnea, zahărul, toate produsele cu aditivi alimentari chimici, alcoolul, cafeaua şi tutunul, toate băuturile artificiale. Alimentaţia va fi bazată pe fructe, legume, cereale şi lactate naturale, de calitate cât mai bună, pe cât posibil proaspăt preparate. Nu se va pierde din vedere consumarea unei cantităţi semnificative de legume şi fructe în stare proaspătă (evident, dacă starea organismului permite aceasta).
• Folosirea acestei plante este consemnată din cele mai vechi timpuri, în lucrările lui Hipocrate, părintele medicinii, existând referiri clare la folosirea plantei în terapie, mai ales ca purgativ drastic. în Evul Mediu, Paracelsus şi mai apoi fitoterapeutul englez Culpeper menţionează spânzul ca o plantă cu virtuţi tămăduitoare excepţionale, plantă capabilă să redea vigoarea fiinţei, să înlăture bolile grave şi să contribuie la menţinerea tinereţii.

CAZURI CONCLUDENTE:
N. M., 34 ani, inginer, Sfântu Gheorghe - neoplasm de col
"Pot spune că am fugit din spital în clipa care am aflat că operaţia de histerectomie era singura variantă pe care medicii o vedeau. Afara gândit că fie ce-o fi, chiar dacă îmi scurtam timpul de viaţă, vroiam să rămân în continuare o femeie întreagă. Pentru multi plecarea mea din spital a părut o nebunie, dar pentru mine a fost de fapt decizia care mi-a schimbat viaţa.
Totul a decurs după aceea foarte repede: cu ajutorul unei prietene am luat legătura cu un medic care recomanda plante pentru cazuri grave, ca al meu şi după ce am vorbit cu dumnealui am respectat tratamentul fără ezitare. Eram hotărâtă să fac tot ce îmi stă în puteri ca să nu mă las pradă bolii şi disperării. Tratamentul nu a fost uşor am început cu 7 zile în care am băut doar apă de izvor (am postit şi m-am rugat mult să mă vindec), am luat mai multe amestecuri de plante cu efecte purificatoare şi am făcut zilnic clisme cu plante. Aceasta a fost doar etapa pregătitoare pentru cura care urma, pe bază de spânz. Am făcut patru cure cu spânz de câte 21 de zile, cu o pauză de 10 zile între ele, timp în care am tinut un regim alimentar şi de viaţă sever. Abia după 5 luni de efort şi tratament continuu mi-am refăcut analizele. Şocul şi uimirea medicilor la vederea rezultatelor nu a fost mic: rezultatele erau perfect normale, ca şi când nimic nu se petrecuse şi doar vederea analizelor făcute la început i-a convins că într-adevăr am fost bolnavă de cancer. Nu vă pot descrie sentimentul de bucurie şi de triumf pe care l-am trăit. Nu mai ştiam cum să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi să-i răsplătesc pe cei care au fost cu inima alături de mine şi m-au ajutat ca pentru prima oară în viaţă SĂ CRED. Parcă primisem un cadou nesperat; priveam lumea şi oamenii de parcă atunci vedem şi simţeam cu adevărat pentru prima oară. Credinţa care s-a trezit în sufletul meu, iubirea celor dragi, plantele de leac şi ajutorul unui om înzestrat de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe alţii, acestea au fost "motoarele" care mi-au schimbat cu adevărat existenţa şi m-au îndreptat de la moarte sigură la o viaţă care nu mai este ca înainte. Cred că oricine a luptat cu moartea nu poate să nu aibă sufletul plin vigoarea vieţii şi de credinţă în Dumnezeu."

CC, 22 ani, studentă, Braşov - ovare polichistice, chist ovarian stâng 2 cm.
"După o săptămână petrecută în spital ca urmare a faptului că un chist "explodase", provocându-mi o puternică hemoragie internă, mi s—au făcut analize detaliate şi s-a descoperit că mai aveam un chist de mari dimensiuni, care nu putea fi eliminat decât prin interventie chirurgicală sau, poate, prin tratament medicamentos. Mi s-a recomandat tratamentul intern cu contraceptive care - se spunea - vor ameliora problema mea. Ştiam însă că în timp acestea pot da dezechilibre hormonale, am mai citit şi prospectul lor care la reactii adverse dădea un şir întreg de bolişi simptome îngrozitoare, aşa că am fost foarte reticentă la acest tratament şi am căutat o altă metodă. Auzind de la un prieten de terapia cu spânz, m-am hotărât să o încerc sub supravegherea medicului, care mi-a recomandat o doză foarte mică (ceva mai puţin de un sfert de gram pe zi). Nu ştiam cum ar putea câteva fire de praf cenuşiu să mă vindece, dar deja din primele zile efectele au fost foarte puternice: aveam uşoare senzaţii de ameţeală şi trebuia să merg destul de des la toaletă (scaunul devenise foarte moale). Pentru ca tratamentul să îşi facă pe deplin efectul, a fost nevoie să pn şi regim alimentar (nu foarte strict a trebuie doar să elimin carnea şi alimentele cu aditivi - coloranti sau îndulcitori). Toată cura a durat 21 de zile, am slăbit 2 kilograme, dar totodată am avut o satisfactie enormă în urma consultului medical care a declarat structură perfect normală a ambelor ovare. Cred că femeile care au această boală pe care am avut-o şi eu ar trebui să cunoască această metodă excepponală, în loc să apeleze la medicamente hormonale sau la operatii chinuitoare care le pot face să sufere întreaga viaţă."

M. E., 48 ani, pensionară, Săcele - cancer de sân operat, recidivat
"Sunt o femeie simplă, fără multe cunoştinţe în domeniul medical. Totuşi, când după 5 ani de la operaţia de sân pe care am suferit-o din cauză că se descoperise o tumoare canceroasă, am simtit că se formează din nou nişte noduli sub braţ, mi-am zis că ori îmi iau viaţa în mâini şi mă lupt cu boala ori o să mor ca atâtea alte femei sărmane care suferă de boala asta cumplită. Mi-am făcut analizele imediat ce am simpt ganglionii respectivi şi s-a constatat într-adevăr că boala intra în recidivă, iar diagnosticul a fost adenopatie axilară şi parastemală prin recidivă de neoplasm mamar operat. Nu mai aveam nici o speranţă de la medici, aşa că citind în "Formula AS" despre tratamentul cu spânz am căutat pe cineva care să ştie cum se face şi să-mi indice exact cum să procedez, pentru că nu aveam altfel curajul să fac singură. Am găsit printr-o întâmplare fericită pe cineva chiar în Braşov, aproape de mine, care nu era medic: un inginer care învăţase cum să folosească spânzul pentru că îi mai dăduse cuiva apropiat şi reuşise să îl scape de un cancer greu. Vreme de 8 luni viaţa mea a decurs foarte strict, pentru că am respectat dumnezeieşte toate sfaturile: mâncare curată şi naturală, fără pic de carne, fără zahăr şi fără chimicale, cura cu spânz făcută de 6 ori, plante luate şi între cure, cataplasme pe stern şi sub braţ aproape zilnic. D-nul inginer mi-a recomandat spânzul ca pulbere, cântărit cu atenpe şi în mai multe doze: prima cură am folosit doar doză unică, în fiecare zi câte 0,2 grame. După această primă cură am avut scaune diareice, dar nimic spectaculos nu s-a produs, aşa cum citisem în relatările celor care au scăpat de cancer cu această plantă. A doua oară m-am dus şi i-am spus d-lui inginer că pentru mine e prea slab doar atât şi că vreau să fac o cură mai tare. Mi-a dat atunci o cură cu doze în creştere: primele 7 zile 0,3 grame, următoarele 7 zile 0,4 grame şi următoarele 7 zile, 0,5 grame. E drept că eu am cerut mai tare, dar după ce am trecut de primele 10 zile, am crezut că nu o să mă mai ridic din pat. Aveam scaune atât de des că eram deshidratată şi arătam ca o coală de hârtie şi pe lângă asta mă simţeam foarte slăbită, dar în acelaşi timp plină de speranţă. Copiii mei mi-au zis când m-au văzut să mă opresc că o să mor în felul acesta şi aşa m-am şi simtit vreo două zile. Mi-am zis atunci că chiar dapă ei mă vor crede nebună, eu tot nu mă opresc. Ce aş fi câştigat? O moarte lentă şi chinuitoare, pentru că după ce am făcut şi citostatice şi toate tratamentele posibile în anii trecuti, nimeni nu mi-ar mai fi făcut nimic să mă ajute. M-am agăţat de Dumnezeu şi de tratament ca de un colac de salvare şi am trecut hopul cel mare. După nici o săptămână arătam iarăşi de parcă întinerisem.
Am început să mai câştig în greutate, (pierdusem la redeclanşarea bolii cam 7 kilograme) şi să-mi recapăt culoarea în obraji, mi-a crescut mult pofta de mâncare şi parcă şi de viaţă, suferinţa prin care am trecut mă "spălase" de toate grijile. Următoarele cure nu le-am mai făcut atât de intens, ci am folosit doar 0,3 grame de spânz pe zi, împreună cu plante detoxifiante pentru ficat. După penultima cură orice urmă de adenoame a dispărut şi chiar medicul care mă trata şi căruia nu i-am spus că fac tratament cu spânz, a fost surprins şi mi-a spus că e un caz foarte rar să dispară pur şi simplu... Mai fac în continuare tratament de întreţinere, dar simt de acum că am învins boala, că tot greul a trecut şi că Dumnezeu mi-a dat încă zile bune ca să le trăiesc cu o nouă credinţă şi cu multă putere de a-i ajuta pe ceilalţi. După ce am fost atât de aproape de moarte simt că viaţa e darul care vine de la El şi trebuie preţuită cum se cuvine, înainte de toate pentru a face cât mai mult BINE."

N.E., 40 ani, contabil, Miercurea Ciuc - alergie la polen, bronşită astmatiformă
"De 20 de ani sufeream de această boală care se derula mereu în acelaşi mod: primăvara, prin aprilie-mai începea alergia la polen (imi curgea nasul aproape permanent, strănutam, mă mâncau ochii), iar odată cu venirea verii rămâneam cu rinita, şi începea să se manifeste bronşita, cu care trăgeam din greu până toamna târziu. M-am obişnuit într-o anumită măsură cu boala, atât cât te poti obişnui cu faptul că nasul curge aproape permanent şi respiratia este uneori dificilă. De vreo doi ani am renunţat aproape complet la medicamente, care am observat că mă ajută putin, dar îmi dau şi o foarte mare senzatie de moleşeală. O cunoştinţă care era mereu la curent cu fel de fel de tratamente naturale, mi-a sugerat atunci să încerc o cură de dezintoxicare cu spânz. Planta este toxică şi foarte periculoasă în doze mari, aşa că, deşi mai făcusem înainte tratamente naturiste, am simtit nevoia să mă informez foarte bine înainte de a începe, aşa că am citit cam tot ce se găsea despre această plantă şi am vorbit chiar cu oameni care au mai folosit-o. Am găsit în cele din urmă un medic care să mă suprevegheze şi sub îndrumarea căruia am făcut 4 cure, cu o doză foarte mică (un sfert de gram de pulbere de rădăcină). Fiecare cură a tinut trei săptămâni şi între ele am făcut pauză cel pupn tot atâta, în plus tinând şi un regim fără carne pe toată perioada. Mi-a fost foarte uşor şi nu am simtit nici o greutate de a face tratamentul, chiar dacă mai multe zile am avut scaun foarte moale. Ce a fost cu totul deosebit este că după a patra cură pot spune că mă simţeam alt om faţă de cum eram la început. Prima oară după 20 de ani puteam să văd cum e să treacă mai multe zile la rând fără să-mi curgă nasul, fără să mă simt sufocată sau jenată în respiratie. Nu ar fi fost poate semnificativă scrisoarea mea dacă v-aş scris imediat după tratament, dar acum vă scriu la 4 luni de când am încheiat şi starea bună nu sa ştirbit nici un pic, aşa încât eu m-am vindecat pe deplin."

M. M., 60 ani, pensionar, Braşov - cancer al limbii
"în luna iunie a anului 2002 am descoperit în urma analizelor boala care făcuse ca limba să îmi devină neagră şi umflată. Diagnosticul a fost carcinom spino-medular, cu alte cuvinte, cancer de limbă. La scurt timp după ce am aflat, am început tratamentul prin chimioterapie, apoi am făcut 20 de şedinţe cu raze de cobalt Mă simţeam destul de rău, pentru că apăruseră dureri de cap puternice şi mă simţeam slăbit.
Starea se înrăutăţea, iar fumatul, la care nu renunţasem, nu făcea decât să agraveze situata. Medicii mi-au zis că nu mai au ce să-mi facă şi m-au trimis acasă, spunăndu-mi să mănânc bine, să mă bucur cât se poate de viaţă, atât cât mai este. Cei din familie auziseră despre faptul că ar exista tratamente naturale ale cancerului aşa că, văzând că lucrurile merg tot mai rău, m-am hotărât să încerc şi eu aşa ceva.
Oricum, nu aveam nimic de pierdut Aşa am luat legătura cu un medic cu convingeri naturise (al cărui nume nu îl pot divulga din motive lesne de înţeles), recomandat de un prieten de familie şi am început tratamentul.
Partea cea mai dificilă a fost renunţarea la fumat - cred că de aici mi s-a şi tras boala asta. Pentru că medicul mi-a zis că altfel nu se poate, am făcut un efort mare de voinţă şi am reuşit să reduc numărul de ţigări (fumam cam un pachet pe zi) şi apoi chiar să renunţ complet
Cred că dacă nu eram la un pas de moarte şi astăzi mai fumam ca un nebun, fără să-mi dau seama ce se petrece cu mine. Am făcut apoi un regim alimentar foarte strict (se numeşte Oshawa şi nu se mănâncă altceva decât cereale, apă şi sare timp de 10 zile) de două ori la rând.
Am tinut un amestec de plante sub limbă şi am băut în tot timpul tratamentului un macerat din rădăcină de tătăneasă cu care mă clăteam foarte bine în gură (cam un sfert de oră) şi apoi îl înghiţeam. După trei săptămâni de tratament îmi mai trecuseră durerile de cap şi începusem să mă simt mai uşurat. Chiar şi somnul era ceva mai bun, dar limba - la fel: neagră şi "încărcată". După această primă perioadă, care era doar pregătitoare, am trecut la partea a doua a tratamentului, care se baza pe o singură plantă, numită spânz. După câteva zile de la începerea tratamentului cu spânz am început să am o diaree puternică care a continuat cu mici întreruperi, pe toată durata curei. Momentul cel mai greu al tratamentului a fost într-o dimineaţă când m-am trezit cu gâtul atât de umflat încât nu puteam să înghit nimic şi chiar respiraţia mi se îngreunase foarte mult de am crezut că mai e puţin şi o să mă sufoc. A fost un moment de spaimă şi de frică cumplită, dar dacă am văzut că mai tare de atât nu se umflă, am băut doar lichide - ce treceau pe gât fără să trebuiască să mestec - şi a fost nevoie să treacă aşa două zile înainte ca coşmarul să se încheie. După aceea însă a început revenirea. Limba îmi era ca şi arsă de un acid puternic, din neagră cum era devenise roşie de parcă fusese răzuită cu o lamă şi devenise atât de sensibilă încât era dureroasă orice atingere. După încă o săptămână, în care mai mult am băut lichide decât am mâncat, am început să trăiesc un sentiment tot mai puternic al reuşitei, sentimentul că am învins boala şi că tratamentul cu adevărat a funcţionat Mi s-a spus că asta nu este totul, că regimul alimentar şi tratamentul mai trebuie continuat încă multă vreme, dar faţă de perviziunile sumbre ale medicilor am depăşit de mult "timpul de viaţă" care mi se acordase. Nici nu am cuvinte să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru şansa pe care mi-a oferit-o."

Extras din "Plante medicinale miraculoase din flora Romaniei", de Ilie Tudor si Mihai Minoiu

Articole despre cancer, antitumoral