Vorbe de aur ale Parintelui Arsenie Papacioc

 

Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă‑i întristare, se clocesc ouăle diavolului.

Nici inteligenţa, nici educaţia, nu au nicio valoare daca nu sunt în slujba dragostei şi a iubirii.

Sfatul cel mai important: iubeşte, iubeşte, iubeşte cu tot sufletul şi... iartă.

Orice clipă poate să fie un timp şi orice suspin poate să fie o rugăciune.

Niciun creştin nu este scutit, sub niciun chip, de crucea sa, pentru că e un dar de la Dumnezeu suferinţa.

Cu dracul nu se stă de vorbă. Spune "Doamne, iartă-mă, Doamne Iisuse Hristoase", asta e poziţia când eşti atacat.

Nimic nu este pierdut atât timp cât credinţa este în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.

Inima nu are limbă, dar nu tace o clipă.

Să iubim bine, să iubim frumos, să iubim rana şi pe cel ce a făcut rana!

Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte, de scuze, de explicaţii, ci de inimile noastre.

Învaţă să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.

Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti.

Să ai o stare de stăpân asupra ta şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai noroit, căci, oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai şi numai de la diavol.

Iubiţi mult! Hristos vă porunceşte!