Ce sa facem cu EMOTIILE REPRIMATE - o educatie esentiala

Emoțiile și gândurile noastre ne afectează profund pentru că ele sunt fizic conectate la corp prin sistemele imunitar, endocrin și prin sistemul nervos central. Toate emoțiile, chiar și (sau mai ales) cele reprimate și neexprimate, au consecințe fizice.
Emoțiile neexprimate rămân în corp ca niște bombe cu ceas – și predispun la afecțiuni care se pot dezvolta în viitor, dacă trăirile noastre rămân neconștientizate, neadresate. Și cam asta suntem obișnuiți să facem cu emoțiile noastre: să le neglijăm, să le ascundem să nu le dăm importanță și să trecem prin viață pretinzând că ele nu există.
Aceasta, datorită lipsei unei educații emoționale consistente pe care sănătos ar fi să o deprindem încă de pe băncile școlii.

Unul din principiile inconștientului este: dacă reprimi o emoție, erupția ei va fi mai puternică și se va manifesta fie ca o boală, fie ca o cădere nervoasă. ”What we resist, persists”, spunea Carl Gustav Jung, care a studiat mecanismele de funcționare a inconștientului personal și colectiv.

Emoțiile pe care refuzăm să le aducem în lumina conștiinței ne controlează din culisele vieții noastre psihice și pot izbucni, când ne e lumea mai dragă, sub formă de (doar câteva exemple):
- Tulburări emoționale – stare de irascibiliate (ca și cum am fi o oală sub presiune), tensiune internă, atacuri de panică, anxietate, depresie, fobii etc.
- Probleme mentale – probleme de memorie, concentrare, atenție
- Somatizări – adică traducerea în corp a tensiunii psihice prin diferite afecțiuni fizice.

De aceea, în multe forme de psihoterapie calea spre vindecare emoțională constă în revizitarea episoadelor dureroase din viața noastră, accesând și exprimând emoțiile stocate atunci în corp și suflet, ajungând astfel să reconfigurăm acea situație în mintea și sufletul nostru.

Când sunt acceptate plenar emoțiile sunt aduse la lumina conștiinței și pot colabora cu rațiunea, îmbogățind-o și nuanțând-o. Emoțiile devin atunci un fel de ghid interior în viața noastră de zi cu zi. Ele sunt radarul care ne arată dacă suntem pe calea cea bună, cu oamenii potriviți și buni pentru noi, în situațiile cele mai bune pentru noi – sau dimpotrivă. Acesta este încă un alt motiv de a ne accepta emoțiile și a le asculta mesajul. Ele ne vor ajuta să ne cunoaștem mai bine și să luăm decizii în care raționalul să fie susținut de partea emoțională.

Doar că nu ne-a învățat nimeni ce să facem cu emoțiile noastre. Tot ce am fost învățați a fost că totul va fi bine dacă ne conformăm regulilor exterioare.

Fără o conexiune reală cu noi înșine, fără o analiză serioasă și fără efortul de a ajunge să ne cunoaștem emoțiile nu trebuie să ne așteptăm la rezultate și să ne gândim că ceva va merge bine în viețile noastre.

Dintre toate soluțiile la această gamă de probleme legate de reprimarea vieții noastre emoționale pe care le-am întâlnit în profesia de psihoterapeut una dintre căile cele mai eficiente, directe și accesibile de lucru asupra emoțiilor proprii este metoda ”Călătoria” dezvoltată de Brandon Bays și echipa ei timp de mai bine de 20 de ani – metodă care a pătruns și la noi în țară începând din 2013.

”Călătoria” include procedee de accesare a emoțiilor reprimate și de exprimare a acestora în cadrul unei introspecții ghidate care culminează cu un profund și eliberator proces de iertare completă. Efectul vindecător al acestei game de instrumente se resimte clar chiar de la prima ședință.

Spre deosebire de reprimarea grăbită – și, adesea, brutală – a emoțiilor cu care suntem noi obișnuiți, în procedeul numit ”Călătoria” acceptarea blândă a tuturor emoțiilor, indiferent de natura lor, urmată de procedee accesibile de lucru asupra trăirilor respective, sunt vindecătoare prin ele însele și generează efecte de eliberatoare împăcare cu sine, eliminare a stresului și o profundă auto-cunoaștere care dizolvă pur și simplu problemele legate de stima de sine scăzută și neîncredere în sine, atât de răspândite (în forme mai mult sau mai puțin recunoscute).