Starea de claritate

Atunci când omul întelege ce înseamna meditatia, totul devine clar pentru el. În caz contrar, el continua sa rataceasca prin întuneric.
Meditatia este o stare de claritate, nu o stare mentala. Natura mintii este prin excelenta confuzia. Ea nu poate întelege ce înseamna claritatea. Nici nu ar avea cum. Gândurile sunt ca niste nori pe cer. Ei acopera cerul senin si întuneca atmosfera. În acest fel, claritatea dispare. Când mintea se goleste de gânduri, tot ce ramâne este seninul cerului. Privirea poate ajunge pâna foarte departe, chiar pâna la sfârsitul existentei. În plus, ea devine foarte penetranta, putând patrunde pâna în esenta ultima a lucrurilor.
Asta înseamna meditatia: o claritate perfecta a vederii. Ea nu are nimic de-a face cu gândirea. Aceasta nu poate decât sa o împiedice. De aceea, trebuie sa renuntati la gândire. Atunci când spun acest lucru, sunt nevoit sa ma folosesc de limbaj. "Renuntarea" pare ea însasi o actiune. Eu nu va invit însa sa "faceti" ceva. Repet: meditatia nu este o actiune.
"Renuntarea la gândire" înseamna pur si simplu sa nu faci nimic, sa stai linistit, sa astepti ca gândurile sa se linisteasca de la sine. Tot ce trebuie sa faci este sa stai într-un colt si sa privesti peretele din fata ta. Atât si nimic altceva. Trebuie sa te relaxezi, sa te abandonezi, sa nu faci nici cel mai mic efort. Este un fel de somn lucid. Atunci când esti perfect relaxat, dar îti pastrezi starea de luciditate, corpul adoarme. Fiinta ramâne însa treaza.
În cele din urma, gândurile se linistesc singure.


Daca râzi însa fara nici un motiv, devin dintr-o data atenti. Ceva nu este în regula. Numai nebunii râd singuri. Numai în ospicii vezi oameni care râd fara nici un motiv. Este absolut regretabil, dar chiar asa stau lucrurile.
La început va fi dificil. Daca ai o sotie sau un sot, va fi greu sa îti începi si sa îti închei ziua râzând. Oricum, va recomand sa încercati, caci beneficiile vor fi uluitoare. Cu greu poti gasi o stare de spirit mai frumoasa pentru a-ti începe ziua. Sa râzi fara nici un motiv! De fapt, râsul nici nu are nevoie de un motiv. Simplul fapt ca esti viu ar trebui sa-ti fie de ajuns. Viata este un miracol în sine. Ea are si o nota usor ridicola, sau amuzanta. La urma urmei, de ce existi? Sotia sforaie lânga tine, iar tu te trezesti în aceeasi casa veche, în acelasi mediu. în aceasta lume în continua schimbare, pe care hindusii o numesc maya, în viata ta nu s-a schimbat nimic! Toate lucrurile sunt la locul lor. Traficul suna la fel ca în fiecare dimineata, iar laptarul îsi face datoria si bate la usa. Chiar ca merita o partida buna de râs!
Va veni o zi când sotia va continua sa sforaie, laptarul sa îti bata la usa, când viata va continua sa curga la fel ca pâna atunci, dar când tu nu vei mai fi. Mai devreme sau mai târziu, moartea te va lua. De aceea, merita sa tragi o portie buna de râs înainte ca ea sa te surprinda. Cât mai ai timp.
Priviti ridicolul acestei vieti. în fiecare zi o iei din nou de la capat. Faci aceleasi lucruri pe care le-ai facut întreaga viata. Te bagi din nou în papuci, te duci la baie - pentru ce? Te speli pe dinti, faci un dus - pentru ce? încotro te îndrepti? Te pregatesti atâta, dar de fapt nu te duci nicaieri. Te îmbraci, pleci la birou - pentru ce? Pentru ca mâine sa faci acelasi lucru?
Priviti ridicolul acestui mod de viata - si trageti o portie buna de râs. Nu deschideti înca ochii. Când simtiti ca somnul este pe punctul sa dispara complet, începeti mai întâi sa râdeti, si abia apoi deschideti ochii. Va veti începe astfel ziua cu dreptul. Daca poti râde la prima ora a diminetii, vei râde apoi întreaga zi. Râsul atrage dupa sine si mai mult râs.
Din pacate, marea majoritate a oamenilor procedeaza exact pe dos. Înca de la prima ora a diminetii ei încep sa se plânga, sa se tânguiasca, se simt deprimati, tristi, morocanosi. Apoi se înfurie, si astfel îsi stabilesc modelul pe care îl vor urma întreaga zi.
Adeptii zen sunt ceva mai întelepti. Chiar asa nebuni cum par, ei sunt mai sanatosi la cap decât voi. Îsi încep întotdeauna ziua râzând... dupa care râsul le gâlgâie în gât tot restul zilei. Sunt atâtea lucruri ridicole care se petrec în jur! Probabil ca Dumnezeu moare de râs, vazând atâta prostie si atâta absurditate în aceasta lume, repetându-se la infinit. Daca privesti cu detasare viata oamenilor, dramele lor auto-impuse, îti dai seama ca ei joaca de fapt într-o comedie, desi sunt convinsi ca traiesc o tragedie. Cu siguranta, Dumnezeu se tavaleste pe jos de râs.
Daca imediat dupa ce ai râs pastrezi câteva momente de tacere, într-o buna zi îl vei auzi râzând pe Dumnezeu. Vei constata ca întreaga existenta râde alaturi de tine. Pietrele, copacii si stelele râd împreuna cu tine.

OSHO