SINGURATATEA poate duce la probleme de sanatate

Singurătatea- depresie sau neadaptare socială?
Aproape fiecare dintre noi am experimentat singurătatea la un moment dat. Este durerea pe care am simțit-o în urma unei despărțiri, pierderea unei persoane dragi sau sentimentul pe care l-am avut atunci când ne-am mutat departe de casă. Suntem vulnerabili la sentimentul singurătății în orice moment din viața noastră.
Singurătatea descrie o stare emotională negativă pe care o experimentăm atunci când există o diferență între relațiile pe care dorim să le avem și relațiile care există, de fapt, în viața noastră.

Sentimentele neplăcute de singurătate sunt subiective; cercetatorii au descoperit faptul că sentimentul de singurătate nu apare [n funcție de cantitatea de timp pe care o petreci cu alte persoane sau singur. Sentimentul de singurătate este legat mai degrabă de calitatea relațiilor decât de cantitatea acestora. O persoană se simte singur/ă atunci când el sau ea simte că nu este înțeleasă de ceilalți și crede că relațiile pe care le are nu sunt importante.
Pentru unii oameni sentimentul de singurătate poate fi temporar și ușor de rezolvat (atunci când un prieten apropiat se îndepărtează sau în momentul în care un soț se întoarce acasă după o călătorie). Pentru alții, singurătatea nu poate fi ușor de rezolvat (atunci când intervine moartea unei persoane dragi sau destrămarea unei căsătorii) și poate persista când persoana respectivă nu are acces la alți oameni cu care să se conecteze.
Din punct de vedere evolutiv, dependența noastră de grupuri sociale a asigurat supraviețuirea noastră ca specie. Prin urmare, sentimentul de singurătate poate fi văzut ca un semnal pentru a ne conecta cu alții. Acest sentiment este puțin diferit față de foame, sete sau durere fizică, care semnalează nevoia de a mânca, bea sau a solicita asistență medicală.

În societățile moderne bogate sesizarea semnalelor de alarmă pentru singurătate a devenit mai dificilă decât satisfacerea foamei, setei sau necesitatea de a te duce la medic. Pentru cei care nu sunt înconjurați de oameni care au grijă de ei, sentimentul de singurătate poate persista.
Cercetătorii au descoperit că izolarea socială este un factor de risc pentru boală și moarte prematură. Rezultatele unei analize recente, a mai multor studii, au indicat faptul că lipsa conexiunii sociale prezintă un risc de deces prematur, similar cu obezitatea.

Singurătatea poate duce la probleme de sănătate fizică de la somn interupt și demență, la scăderea tensiunii cardiovasculare.
Unele persoane pot fi, de asemenea, biologic vulnerabile la a se simți singure. Anumite studii au arătat că singurătatea poate fi parțial ereditară.

Multiple studii s-au axat pe modul în care sentimentul de singurătate poate fi un rezultat al anumitor tipuri de gene combinate cu anumiți factori sociali sau de mediu.
Singurătatea a fost în mare măsură ignorată și s-a considerat a nu fi importantă în preocupările celor care se ocupă de domeniul sănătății mintale. Cercetătorii nu puteau înțelege amploarea prin care singurătatea afectează sănătatea mintală. Cele mai multe studii de singurătate și de sănătate mintală s-au concentrat exclusiv pe modul în care singurătatea duce la depresie.

Deși singurătatea și depresia sunt parțial legate, ele sunt diferite. Singurătatea se referă în mod specific la sentimente negative despre lumea socială, în timp ce depresia se referă la un set mai general de sentimente negative.
Într-un studiu care a măsurat singurătatea la adulți, făcut pe o perioadă de cinci ani, s-a constatat că singurătatea dădea predispoziții către depresie, dar reversul nu era adevărat.

Cum abordăm sentimentul singurătății?
Sentimentul de singurătate poate fi confundat cu un simptom depresiv și se poate presupune că acesta va dispărea odată ce simptomele depresive sunt rezolvate. În general, oamenii "singuri" sunt încurajați să se alăture unui grup sau în a-și face un nou prieten, pe ipoteza că singurătatea va dispărea apoi, pur și simplu.
În timp ce crearea de oportunități pentru a se conecta cu alții oferă tot mai multe variante, alinarea durerii sociale nu este atât de simplă. Oamenii singuri pot avea îndoieli cu privire la situațiile sociale și ca rezultat pot respinge anumite comportamente.

Aceste respingeri pot fi interpretate greșit, ca neprietenoase, iar oamenii din jurul persoanei singuratice să răspundă în consecință. Acesta este modul în care sentimental de singurătate poate deveni un ciclu persistent.
Un studiu a examinat eficacitatea diferitelor tipuri de tratamente care vizează abordarea sentimentului de singurătate. Rezultatele au indicat că tratamentele care s-au axat pe schimbarea gândirii negative despre alții, au fost mai eficiente decât cele în care erau prevăzute oportunități de interacțiune socială.

Un alt mod de a aborda sentimentul singurătății este de a îmbunătății calitatea relațiilor noastre, în special prin construirea sentimentului de intimitate cu cei din jurul nostru. Folosind o abordare pozitivă, care se concentrează pe creșterea emoțiilor pozitive în cadrul relațiilor, se pot încuraja conexiuni mai profunde și mai semnificative cu alții.

Într-adevăr, chiar și persoanele care au fost diagnosticate cu boli psihice grave au raportat îmbunătățiri în bunăstarea lor și a relațiilor lor, după schimbul de emoții pozitive și după realizarea de activități pozitive cu ceilalți. Cu toate acestea cercetarea sentimentului de singurătate prin tehnici psihologice pozitive, este în fază incipientă
Vom continua să subestimăm problemele legate de sentimentul singurătății și le vom cataloga ca nefiind o problemă gravă de sănătate publică. Instrumentele contemporane, cum ar fi mass-media, în timp ce aparent promovează conexiunea socială, de fapt favorizează interacțiunile scurte cu multe cunoștințe, fără să ajute la dezvoltarea relațiilor semnificative. În acest climat, provocarea este a ne concentra pe construirea de relații semnificative cu cei din jurul nostru.Dovezile științifice care arată consecințele negative ale singurătății pentru sănătatea fizică și mentală nu mai pot fi ignorate.