Pacala 1974

"Pe-un picior de plai romanesc, intr-o casa nevoiasa vine pe lume un copil nazdravan, numit Pacala..."
Maestrul comediei romanesti, Geo Saizescu, reuseste in acest film sa dea viata personajului snoavelor populare romanesti, sa dea o imagine atemporala si plina de umor a satului romanesc, sa-i aduca lui Sebastian Papaiani statutul de vedeta.

Precoce fiind, Pacala stie cum arata lumea cu bune si cu rele, cu oameni frumosi dar si cu prosti si nemernici. Fiindu-si propria ursitoare, conditioneaza venirea pe lume si-i cere mamei, care “poate orice”, nu “viata fara de moarte” ca eroul altor basme, ci mestesugul de a pacali moartea de cate ori ii va iesi in cale, pentru a avea timp sa-i pedepseasca pe natangi si fuduli, pe ticalosi, pe arivisti, pe cei ce incalca legile omeniei. Nenascut inca, stie ca arma potrivita e rasul, farsa mestesugita, pacaleala usturatoare. Mama incuviinteaza. Adus de barza, Pacala vine pe pamant si se lovese de prostia si abuzurile bogatanilor si ale mai marilor satului: perceptorul, judecatorul, carciumarul, preotul, vanatorul. Cu mintea lui isteata, cu vorbele lui in doi peri, facand pe prostul, gaseste ac de cojocul fiecaruia. Neobosit, colinda lumea ca sa starpeasca uratul, prostia si nedreptatea.