Baile lui Kuhne – o metoda de vindecare fara medicamente si fara interventii chirurgicale! Jurnalul unui pacient vindecat (II)
Alte terapii
Continuăm prezentarea relatării pacientului care, aplicând metodele elaborate de Louis Kuhne, a reușit, în anii ʼ50, să se vindece de o boală care îi afectase atât de grav picioarele încât majoritatea medicilor recomandau amputarea lor:
"Am urmat acest tratament timp de 12 ani, adaptându-l însă condiţiilor noi de viaţă (serviciul, relaţiile cu femeile, concediile la mare unde nu puteam să fac băile), dar am respectat cu fermitate regimul alimentar. Nici acum, după aproape 50 de ani, când scriu aceste rânduri, nu mai mănânc carne. Băi am făcut numai în perioadele de criză, când eram bolnav de gripă sau mă dureau picioarele.
Băile, aburul, gimnastica este necesar să fie adaptate ca frecvență, durată și intensitate în funcţie de boală sau de gradul ei de avansare, de la foarte intense până la zero, dar regimul alimentar este necesar să fie respectat cu rigurozitate. Angrenarea sexuală, fără excese, are o mare importanţă în viaţa unui bolnav, fiindcă revigorează tot organismul punând în mişcare o serie de organe care altfel sunt într-o stare de lâncezeală. Fuziunea amoroasă face bine unui om bolnav în afara cazurilor în care medicul interzice aceasta; orice cură nu trebuie să excludă un medic care cunoaşte bine bolnavul şi îl urmăreşte ca evoluţie. Se exclud acei medici care de la început "ştiu" absolut totul şi după ce te-ai tratat ani de zile fără vreun efect, continuă să recomande procedee care nu au dat niciun rezultat.
Dintre numeroşii şi valoroşii mei colegi de liceu, deveniţi medici, niciunul nu a fost împotriva curei, dar în anumite momente delicate mi-au sugerat, cunoscând şi alergia mea la medicamente, o doză extrem de mică dintr-un medicament, care m-a ajutat să trec peste situaţiile de criză care s-au ivit. Subliniez că nu recomand să evitați consultul medical, doar că dacă medicul se opune fără justificare și fără o analiză amănunțită unor procedee a căror eficacitate a fost verificată, ar trebui schimbat.
Ca să poţi să alegi un tratament alternativ este necesar să te ajute Dumnezeu să ai alături de tine un medic autentic, dispus să accepte că există şi alte căi de vindecare decât cele oferite de medicina alopată, dar care să te urmărească cu grijă, fiindcă anumite boli dau complicaţii extrem de grave, rapide şi ireversibile. Cura nu este o metodă de vindecare pentru urgenţe medicale deoarece se bazează pe dezintoxicare şi stimulare nervoasă cu rezultate care apar lent în timp, dar care sunt foarte sigure. Fac aceste afirmaţii pe baza experienţei personale şi a unui număr mare de alți bolnavi, care au apelat la mine pentru sfaturi. În scurt timp povestea vindecării mele miraculoase m-a făcut celebru, iar solicitările, unele din ele disperate, de a ajuta diverşi bolnavi incurabili au devenit extrem de numeroase.
Pentru ajutorul acordat oamenilor mi-am stabilit anumite principii pe care le-am respectat cu aceeaşi stricteţe cu care ţin regimul alimentar: să nu accept niciun fel de avantaje materiale de la solicitanţi, să-i îndemn pe aceştia să consulte un medic înainte de începerea curei, să urmeze cu strictețe tot ce presupune cura, fără vreun rabat, așa cum mulți sunt tentați, să nu cumva să bea sau să fumeze. Pe aceştia din urmă, mai ales pe fumători, îi invitam afară, chiar dacă o făceam cu delicateţe, fiindcă unii veneau cu negocieri, că o să fumeze mai puţin, că dacă o să vadă un rezultat se lasă de fumat şi tot felul de alte idei inacceptabile pentru mine, mai ales pentru perioada de început a tratamentului.
Primul bolnav care a făcut cura a fost un vecin, dl. Gheorghe Frânculescu, având vârsta de peste 50 de ani, care avea probleme mari cu memoria – când mergea în oraş, uneori nu mai ştia cum îl cheamă şi unde locuieşte, aşa că pleca cu datele scrise pe un carton, pe care uneori uita să-l arate. Vecinul meu a făcut tratamentul ca la carte şi după un an şi-a reluat postul de revizor contabil, o funcţie de mare răspundere.
Cu rezultate bune a făcut tratamentul și un student la medicină, care a avut o cădere nervoasă atât de severă, încât ne-am înţeles destul de greu, însă în nebunia lui se vedea clar hotărârea de a se vindeca. Ajutat de părinți, studentul a făcut tratamentul şi a reluat facultatea, dar nu a mai trecut pe la mine, cu toate că l-am rugat să facă aceasta după terminarea facultăţii, mai ales că locuia prin apropiere.
Rezultate excelente am avut cu sora prietenei şi vecinei mele, Cati Alexandrescu, care avea o deformare atât de avansată a coloanei vertebrale, încât abia a venit la mine, de ruşine că mergea cocoşată. Fiind un copil, am luat-o tare, spunându-i că nu cred că este în stare să facă un tratament aşa de greu, dar îmi pierd timpul cu ea fiindcă sunt prieten cu sora ei. După şase luni, când a venit la mine, tot cu mama ei, mergea mult mai bine. Mi-a adus atât prima radiografie cât şi cea de-a doua făcută special, cu câteva zile în urmă, între cele două fiind o diferenţă uriaşă. După încă un an a mai trecut pe la mine cu o a treia radiografie şi diferenţele erau evidente. Dar deja nu mai era nevoie de radiografii, fiindcă fata mergea normal. Mi-a mărturisit că a fost ambiţionată de spusele mele, a făcut tratamentul cu strictețe şi că îmi rămâne datoare toată viaţa. După câteva luni, cu toate că nu terminase facultatea, a fugit în Germania şi când mă întâlneam cu mama ei îmi spunea că nu există scrisoare în care să nu amintească de dl. Gociman.
Am avut şi destule eşecuri, dar nu cu oamenii care au urmat tratamentul, ci cu aceia care nu au avut puterea să-l ţină sau cu cei care după câteva luni s-au simţit mai bine şi l-au abandonat, iar boala neînvinsă total a revenit necruţătoare.
Culmea a constat în faptul că printre pacienţii mei, am avut doi medici bolnavi chiar de arterită, care urmând sfaturile mele şi-au ameliorat starea simţitor, dar şi aceştia au respectat destul de exact tratamentul şi regimul alimentar.
Un caz interesant l-am avut cu o doamnă locuind în preajma Bucureştiului, care m-a contactat telefonic pentru soţul ei grav bolnav de cancer. I-am procurat o carte şi soţul ei a început tratamentul. Dânsa s-a gândit că dacă tot găteşte mâncarea de regim, să mănânce și ea la fel. Ca urmare a acestor procedee soţul a murit în pace fără mari dureri, iar doamna a continuat tratamentul şi ani de zile primeam de la dânsa telefon prin care îmi spunea ce bine se simte şi de câte belele a fost lecuită, rămânând o adeptă ferventă şi convinsă a metodelor lui Kuhne.
După succesul tratamentului meu, unchiul meu preot a făcut în fiecare dată de 2 februarie câte o slujbă la care luam parte cu regularitate şi care devenise celebră fiindcă venea foarte multă lume să ia o bucată din artosul sfinţit cu această ocazie."
Sursa: yogaesoteric.net