Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

La prima vedere, pare, într-adevăr, o utopie această stare excepţională a tinereţii veşnice şi a eternităţii.
In realitate, această dorinţă-nostalgie pe care a avut-o dintotdeauna orice muritor se poate împlini. Cu o singură, dar esenţială condiţie: să credem că spiritul nostru, din momentul în care a început să existe, va exista pentru totdeauna.


Dacă suntem convinşi sau chiar dacă doar credem în acest lucru, viaţa noastră va fi veşnică: viaţă fără de moarte.
Dacă acceptăm legile conservării şi perenitâţii materiei şi energiei, de ce să nu credem şi în veşnicia sufletului nostru?
"Nimic nu se pierde, nimic nu se creează, totul se transformă."
De fapt, pe această preschimbare continuă se axează majoritatea religiilor lumii şi a sistemelor filosofice fundamentale.
Trebuie să învăţăm să folosim din ce în ce mai mult capacităţile nebănuite ale subconştientului.
Joseph Murphy este unul din promotorii acestui sistem de gândire, arătându-ne nu numai puterea extraordinară a subconştientului, ci şi cum să valorificăm această resursă nebănuită, care stă la îndemâna oricui.
In subconştient se depozitează reminiscenţele tuturor faptelor noastre, fiind posibilâ — în anumite cazuri şi condiţii încă foarte puţin cunoscute nouă — recuperarea vestigiilor alcătuite din întâmplări trecute sau proiecţia evenimentelor viitoare.
Cum ne-am putea explica altfel senzaţia de „deja vu" a unor locuri sau oameni pe care ştim cu siguranţă că le vedem şi îi vedem pentru prima oarâ?
După asemenea consideraţii de ordin general, teoretic şi filosofic, trebuie totuşi să ne întrebăm ce să facem pentru a ne prelungi această viaţă şi a ne îmbunâtăţi calitatea vietii în primul rând, trebuie să prevenim înainte de a trebui să vindecăni.
Aceasta este, de fapt, medicina viitorului.
Se vorbeşte, astfel, din ce în ce mai mult, despre îmbătrânirea precoce, aterosclerozei atribuindu-i-se un rol precumpănitor, chiar definitoriu pentru vârsta individului, apreciată conform stării arterelor sale.

Actualmente este unanim recunoscut în lumea medicală că fenomenul de îmbătrânire începe de la vârsta de 40 ani.
După această vârstă, capacitatea funcţională la nivelul diferitelor aparate, sisteme, "tesuturi, celule sau chiar molecule scade în fiecare an continuu, în funcţie de individ, cu aproximativ 1%.
Fenomenul de îmbătrânire este lent, dar permanent.
După vârsta de 60-70 de ani, apar profunde modificăi morfo-funcţionale la nivel tisular, celular, molecular.
Acest fapt nu trebuie însă generalizat, deoarece există din ce în ce mai multe excepţii individuale.
Vârsta a III-a, cum denumesc unii bătrâneţea, a crescut de la 60-70 de ani la 80 de ani sau chiar mai mult.
Este suficient să menţionăm populaţiile caucaziene, tibetane sau pe cele din Ecuador sau Caşmir, care au cei mai mare număr de centenari.
Explicaţia constă în modul de viaţă, incluzând aici şi alimentaţia.
În ţara noastră, longevitatea a crescut în ultima jumătate de secol cu 15-20 de ani.
Numărul mare de centenari se găseşte în Delta Dunării, în judeţul Vrancea şi în unele zone din nordul ţării.
O influenţă importantă o au alimentaţia, mediul geografic, puritatea aerului, prelungirea activităţii fizice şi intelectuale, dar şi factorii de ordin genetic.
După pensionare, este recomandabil — aşa cum am mai spus — ca omul să-şi continue activitatea cu care a fost obişnuit.
Este şi acesta un element care contribuie la prelungirea vieţii.
In plus, omul în vârstă dispune de un fond de timp mai mare decât înainte de pensionare.
Depinde însă de individ cum foloseşte acest timp.
Mai întâi de toate, trebuie evitat sedentarismul.
Apoi, mişcarea şi gimnastica zilnică (eventual chiar şi numai mersul pe jos), după plăcerea şi capacitatea fiecăruia, ceea ce prelungeşte mult felul de a fi al tinereţii.
Sub aspect spiritual, relaţiile familiale contează foarte mult.
În plus, odată ajuns la „vârsta înţelepciunii", omul trebuie să-şi perfecţioneze calităţile morale, intelectuale şi spirituale.
Spectrul morţii fizice trebuie eliminat, gândindu-ne că sfârşitul acestei existenţe nu este decât începutul vieţii veşnice.
Se cuvine să ne impunem o auto-disciplină fizică, morală şi spirituală.
Să cultivăm optimismul şi sentimentele nobile care definesc statutul de om.
Să nu fim supăraţi pe nimeni, niciodată.
Să ştim să iertăm şi să emitem numai sentimente pozitive care, în ultimă instanţă, tot asupra noastră se vor întoarce, la fel ca şi sentimentele negative.

Apoi, să încercăm să cunoaştem mai bine legile Naturii: cu cât vom fi mai aproape de ea, vom trăi mai bine şi mai mult pe acest pământ.
În zonele temperate, în care trăim şi noi, trebuie să ne potrivim „ceasul biologic" în funcţie de cele patru anotimpuri, aşa cum, de altfel, face orice formă a vieţii integrate în natură.
După cum arată Bob Flaws, doctor în medicină tradiţională chineză şi acupunctor, referindu-se la unul dintre cei mai mari iniţiaţi în acest domeniu (George Oshawa), primăvara şi vara sunt anotimpurile de dezvoltare maximă, în timp ce toamna şi iarna sunt anotimpurile cele mai favorabile odihnei, reflecţiei şi înmagazinării forţelor de recuperare pentru cele două anotimpuri.
Acelaşi autor recomandă ca primăvara să ne trezim devreme şi sa facem o plimbare uşoară, relaxantă.
În timpul verii, trebuie să ne trezim la fel de devreme şi să începem ziua cu o baie de soare.
Toamna, oamenii trebuie să se culce devreme, iar activitatea fizică trebuie să fie axată pe strângerea recoltelor şi aprovizionarea pentru iarnă.
Iarna este bine ca oamenii să se culce devreme şi să se trezească mai târziu ca de obicei, în acest anotimp trebuind să se instaleze un fel de stare de hibernare, de introspecţie şi de odihnă.
În zonele cu două anotimpuri — musonică şi „post-musonicâ" — ceasul biologic trebuie adaptat la aceste condiţii, la fel ca şi alimentatia.
Acelaşi Bob Flaws arată că arta de a trăi împreună cu anotimpurile are meritele ei, cel puţin în ceea ce priveşte respectarea unui program ordonat de viaţă şi alimentaţie.
Dar trebuie să menţionăm şi faptul că unii longevivi ascultă de propriul lor „ceas biologic".
De pildă, foarte mulţi oameni cu vârste venerabile obişnuiesc să mănânce ponderat ori de câte ori le este foame.
De multe ori, se trezesc noaptea pentru a mânca.
Apoi se culcâ şi dorm liniştiţi.
Secretul stă însă în cumpătare.
Tot în legătură cu relaţia om-natură, este necesar, chiar obligatoriu, să se respecte orele de muncâ, odihnă activă şi somn, mai ales într-o viaţă agitatâ pentru câştigarea existenţei (sau, pentru unii, a averii).
Este vorba despre cele „trei opturi" pe care, dacă le respectăm, ne prelungesc viaţa şi ne scutesc de multe boli.
La fel ca şi Domnul, care a creat cerurile şi pământul şi s-a odihnit în ziua a şaptea, să nu uităm nici noi acest lucru.
Este indicat ca o zi pe săptămână să schimbăm mediul ambiant, în special dacă locuim în aglomerări urbane.
Petrecerea unei zile pe săptămână în mijlocul naturii ne "încarcă bateriile" pentru viitoarea perioadă de timp.

Dacă avem posibilitatea să ne alegem locul unde ne vom construi propria casă, aproape toţi cunoaştem soluţia cea mai bună.
Dar cum acest lucru nu este posibil decât pentru puţini, măcar să ştim cum să ne aranjăm interiorul în care ne petrecem cam o jumătate de viaţă.
Casa noastră trebuie să fie curată, cât mai aerisită şi cât mai puţin încărcată cu lucruri inutile. Chiar şi patul în care dormim trebuie să fie orientat (după mulţi cercetători) cu capul spre nord şi picioarele spre sud, pe axa de rotaţie a pământului.
Foarte importantă este şi reducerea la maximum posibil a surselor de radiaţii electro-magnetice (televizor, aparataj electric şi electronic, celulare, computere, microunde neprotejate) care influenţează negativ starea de sănătate fizică şi psihică.
Revenind însă la tema de fond a acestei cărti — alimentaţia — trebuie să subliniem faptul că fenomenul îmbătrânirii poate fi încetinit prin alimentarea celulelor organismului cu acizi nucleici, respectiv cu ADN (acid dezoxiribonudeic) şi ARN (acid ribonucleic).
După cum se ştie, organismul nostru este o clădire construită din miliarde de cărămizi, celulele noastre, fiecare având o viaţă limitată.
Studii ştiinţifice araţă că aceste celule mor şi renasc la un interval cuprins între un an şi aproximativ doi ani.
Înainte de moarte, celulele se reproduc, însă nu cu aceleaşi proprietâţi şi capacităţi ca în adolescenţă sau tinereţe.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacităţile noilor celule se deteriorează treptat.
Aceşti acizi nucleici pot „întineri" celulele noi apârute la senectute.
Astfel, se consideră că pentru organismul uman necesarul de acizi nucleici este de aproximativ 1.5 g pe zi.
Aceşti acizi există în germenii de Grâu, pâinea integralâ, algele marine, fulgii de Ovăz, ciuperci sau leguminoase (în special din Soia, Fasole, Linte, Mazăre, Spanac, Andive), completate cu sucuri de fructe sau legume, cu miere, produse lactate şi ouă, fără a mai avea nevoie de carne.
Este vorba, aşadar, de un regim lacto-vegetarian, numit şi „regim de viaţă lungă" sau alimentaţie macrobiotică, după cum arată şi practică în Occident medicul japonez Nyioiti Sakaurzawa, cunoscut şi sub numeie de George Oshawa (la care am mai făcut referire în acest capitol).
Potrivit acestui specialist, în sistemele de medicină tradiţională, hrana ideală pentru persoanele în vârstă ar consta în: cereale nedecorticate, care trebuie să reprezinte 60% din alimente, legume şi fructe la care se adaugă şi seminţe (30%), iar restul de 10% ouâ, lapte şi carne.
În ceea ce priveşte sursa de proteine de origine animală (carnea), este preferabil să fie înlocuită cu speciile de peşte cu carne albă (de apă dulce).
Totodată, această alimentaţie constituie şi hrana profilactică pentru toţi cei care au depăşit vârsta de 40 de ani.

În multe religii, inclusiv în cea creştină, se recomandă postul.
Sub aspect spiritual, este un bun exerciţiu de abstinenţă, de voinţă, de autocontrol şi de învingere a instinctelor primare.
Sub aspect medical, postul reprezintă principalul factor de dezintoxicare a organismului şi de repaos al aparatului digestiv.
La modul general, se recomandă o zi pe săptămână abstinenţa totală de la mâncare, băuturi alcoolice, fumat şi activitate sexuală.
Tot aici, trebuie să includem chiar şi renunţarea la logoree... în această zi, vom putea consuma numai apă, dar apă de bună calitate, absolut necesară pentru hidratarea organismului.
În timpul anului, se vor alege două perioade mai lungi, de circa o lună, în care se vor consuma numai fructe, legume şi seminţe oleaginoase, completate cu pâine integrală, germeni de Grâu, fulgi de Ovăz, de Soia şi miere în loc de zahăr.
Necesarul de sare poate fi asigurat în special din legume.
Cu acest scop, vom prezenta la sfârşitul lucrării câteva sinoptice orientative, cu ajutorul cărora fiecare îşi va putea alcătui, în funcţie de sezon şi posibilităţi, meniul cel mai potrivit.
Fiindcă am recomandat postul, bineînţeles, pe perioade limitate, este bine ca în această direcţie sâ fie consultat un bun medic dietetician (nutriţionist), în special de câtre cei care suferă de debilitate fizică, de boli ale aparatului cardio-vascular, renal, de boli infecţioase, cancer etc.
La sfârşit de capitol şi de carte, ne exprimăm speranţa că am izbutit să transmitem un mesaj celor ce doresc să-şi prelungeacă viaţa şi să-şi amelioreze starea de sănătate fizică şi psihică, prin schimbarea modului de a trăi cu care au fost obişnuiţi o viaţă întreagă.
E adevărat că nu va fi deloc uşor, dar merită să încercăm!
Vom pleda întotdeauna pentru supremaţia spiritului asupra materiei.
Oricât de mult vom reuşi să ne prelungim zilele bune, să asigurăm trupului nostru o viaţă îndelungată şi sănătoasă, va veni în cele din urmă momentul despărţirii.
Trupul nostru va intra, în mod firesc, în cadrul circuitului biologic natural.
Să privim acest fenomen normal, cu zâmbetul pe buze: cine a trăit demn, ştie să moară tot demn. Convinşi fiind că sufletul nostru, prin însăşi originea lui, este veşnic, nu vom muri niciodată.
Abia atunci vom înţelege sensul tinereţii fâră bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte...
Sursa: "Pledoarie pentru viata lunga" - Ovidiu Bojor