5 acizi (d)in corpul nostru
Sanatate
Pe parcursul vietii aducem în corpurile noastre alimente dintre cele mai diverse, într-o cantitate de aprox. 70 de tone si unele băuturi (apă, lapte, supe, ceaiuri, băuturi cu continut cafeinic, băuturi alcoolice etc.). Însă oare toate acestea ne si ajută să ne mentinem sănătatea, sau contribuie zi de zi la ruinarea acesteia?
Ca să răspund la această întrebare am scris articolul de fată, care sper să fie util tuturor celor care vor să trăiască sănătos chiar si la vârste avansate! ...celorlalti însă...
Postulat: "CORPUL NOSTRU ESTE BAZIC (pH-ul sângelui este 7,4)! BAZIC a fost creat şi tot bazic va funcţiona ori... crapă pământul!!!". (Corpul bazic şi menţinut bazic NU face cancer şi nici tumori latente!!!)
Încă de la Creatiune, Dumnezeu a indicat omului dieta vegetarian totală (vezi Geneza 1,29), ca un factor MAJOR de protectie împotriva tuturor bolilor degenerative ale stilului de viată cu care ne confruntăm noi astăzi (osteoporoză, cancer, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, diabet zaharat, boli autoimune etc.). DACĂ oamenii ar reveni la alimentatia pe care Creatorul nostru a stabilit-o pentru noi, multe boli si suferinte ne-ar ocoli. Pe când asa...
Dacă însă noi aducem în corpurile noatre zilnic alimente ACIDE, acestea vor determina acidifierea mediului intern într-o primă fază. DAR repet: "corpul nostru este BAZIC şi doar bazic va funcţiona!".
Pentru ca să poată funcţiona bazic, corpul nostru va apela la rezervele sale de Calciu, luând Calciu din oase şi din coloana vertebrală, sub formă de hidroxid de calciu - Ca(OH)2 -, o bază foarte puternică, într-o cantitate mai mică şi bicarbonat de calciu - Ca(HCO3)2 – o bază mai slabă, dar într-o cantitate mai mare, cu care va tampona acidul care a intrat în organism. Corpul va reveni astfel la pH-ul său bazic, dar vom pierde azi Calciu, mâine Calciu, decenii întregi Calciu şi uite-aşa ajungem să facem osteoporoză etc. DAR nimeni nu ne spune motivul pentru care un adult de 70 kg are nu mai puţin de... 1 kg de Calciu în oase. Nu-i totusi cam mult? Ei bine, Calciul stocat este şi un factor natural de potenţă medie... anti-cancer!!! ...si astfel pierzând decenii Calciu, ne putem trezi ca la mijlocul sau la finele vietii (uneori chiar mai devreme) să ne trezim cu maladia canceroasă (cancer, leucemii, limfoame, mielom multiplu) în... bătătură!
Care sunt alimentele care induc ACIDITATE în organism?
- TOATE alimentele de origine animală (dar mai ales LACTATELE),
- băuturile carbogazoase,
- cerealele decorticate (făina albă, pastele făinoase din făină albă, cornuri...),
- dulciurile concentrate (zahăr, miere, bomboane, prăjituri, ciocolată, tort, fursecuri...),
- oţetul, murăturile, "moarea", borsul de putină
- alcoolul (dar şi tincturile),
- alimentele alterate sau fermentate,
- fructele necoapte,
- sursele alimentare de acid oxalic (vezi mai jos),
- TOATE alimentele acre sau acrişoare sau foarte dulci (fructele confiate...)
- anumite procedee termice nefaste si nesănătoase de preparare termică a alimentelor: prăjitul (+/- în ulei omega 6), frigerea (+/- în ulei omega 6).
- băuturile "răcoritoare" la sticle PET
Să vorbim însă de câtiva acizi pe care-i avem în corp, dar si despre altii pe care-i aducem în corp din obisnuintă "pentru că asa se face", "pentru că asa am pomenit" sau "pentru că asa ne place la gust".
1. Acidul clorhidric
Este un acid anorganic tare, stabil, extrem de coroziv, care la temperatura camerei există sub formă de gaz, putându-se concentra sub formă de solutie până la cel mult 38%.
Are numeroase utilizări în industria chimică organică si anorganică, industria farmaceutică, industria fibrelor sintetice, industria pielăriei, ca agent de regenerare pentru răsinile schimbătoare de ioni (în statiile de demineralizare a apei), industria petrolieră, ca agent de neutralizare, industria ceramică si textilă, industria metalurgică ca agent de decapare si curătare, industria cauciucului pentru sinteza cloroprenului (o verietate de cauciuc), obtinerea clorurii de vinil (monomer) si a PVC-ului (polimer) etc.
Interesant este că se găseste si-n stomac, SINGURUL loc din organism unde este normal să fie acid, fiind produs din sarea de bucătărie (NaCl) si apă (HOH). Aici este secretat de către glandele fundului si ale corpului gastric, alături de o enzimă proteolitică pe care-o activează, numită pepsinogen (si care se transformă în pepsină), cu rol în digestia grosieră a proteinelor.
HCl mentine pH-ul sucului gastric la valori de 0,8 – 1,5 unităti, exercitând numeroase actiuni:
- activează enzimele proteolitice din sucul gastric si crează un mediu optim pentru actiunea acestora
- coagulează proteinele, oligozaharidele şi trigliceridele, ajutând la fragmentarea lor grosieră (hidroliza acidă)
- stimulează evacuarea gastrică
- împiedică dezvoltarea germenilor introdusi în stomac odată cu alimentele ingerate (sterilizându-le)
- favorizează absorbţia Fe şi trecerea sa (în prezenţa vitaminei C) din forma Fe3+ neabsorbabil, în Fe2+ propriu absorbţiei duodenale
- ajută la unirea vitaminei B12 cu factorul intrinsec, care reprezintă un prim pas fundamental în procesul de absorbtie al vitaminei
După iesirea din stomac, HCl este neutralizat în prima portiune a intestinului subtire (duoden), când pH-ul urcă brutal la 8-9 unităti, gratie secretiei pancreatice.
Ca o reactie la secretia puternică de acid, stomacul, ca să nu sufere o auto-digestie, se protejează prin secretia unui mucus, cu care îsi înveleste peretii pe dinăuntru. Dacă apar "fisuri" în apărarea stomacului, fie printr-o secretie prea puternică de acid, fie printr-una insuficientă de mucus, vom fi în fata unei gastrite, a unui ulcer, a unei hemoragii sau a unei perforatii gastrice.
Factorii care cresc aciditatea gastrică sunt:
- consumul băuturilor alcoolice, în special a vinului si a berii (chiar si fără alcool), dar si a "tăriei"
- alimentele foarte bogate în Histamină (cel mai important stimulator al secretiei gastrice): lactate, murături, cacao, carne de porc, organe animale, alimente fermentate sau alterate, ton, sardină, ansoa, bors de putină, arahide, molustele si crustaceii marini
- băuturile / medicamentele care contin cafeină: cafea (chiar si de cea decofeinizată), -cola, cacao, ceai verde, negru sau rusesc, băuturile "energizante" ; Antinevralgic, Cofedol, Fasconal
- unele boli: gastritele acute, ulcerul gastroduodenal, sindromul Zollinger-Elison, boala Cushing, tumorile hipofizare etc.
- altele: fumatul, alimentele acre, acrisoare si foarte dulci (dulciurile concentrate), condimentele, otetul, prăjelile, alimentele fripte, grătarul, afumăturile, , Ca2+ administrat oral, hipoglicemia (sau hipoglicemiantele), guma de mestecat, sarea în exces, alimentele cu temperaturi extreme, stres, proteinele animale, obiceiul de a folosi des grăsimi saturate în alimentaţie, mesele copioase (îmbuibarea), obiceiul de a bea lichide (+/- reci) în timpul mesei, sau imediat după masă, obiceiul de a mânca între mese sau tot timpul, numărul redus de ore de somn pe zi, “cuplajul" lapte +/- zahăr (sau miere) +/- ouă produce fermentaţie şi iritaţie gastrică consecutivă, zgomotele de impact, stresul
Factorii care scad aciditatea gastrică sunt:
- prezenţa H+ în stomac sau duoden, hiperglicemie, soluţii hipertone, sau grăsimi în duoden
- în anumite boli: unele forme de gastrită cronică (forma atrofică), pelagra (deficitul vitaminei B3 sau acidul nicotinic), unele anemii (Bierner), tumorile stomacului
- o serie de medicamente (blocantele pompei de protoni, anti-Histaminicele H2 si parasimpaticoliticele)
2. Acidul lactic
Acidul lactic este un compus chimic care are roluri în mai multe procese biochimice. Acesta se găseste, în stare naturală, în unele produse lactate cum ar fi: iaurtul, kefirul, brânza etc. Cazeina din laptele fermentat este coagulată de acidul lactic.
Desi poate fi produs prin fermentatia lactozei, majoritatea acidului lactic folosit în comert este produs de către bacterii (Bacillus acidilacti, Lactobacillus delbueckii sau Lactobacillus bulgaricus), provenind din produse non-lactate, ca amidonul din porumb sau cartofi. Unele produse care pretind a fi vegetariene au in componenta lor acid lactic.
Acest acid se regăseste în industria alimentară si-n alte produse procesate, fie ca ingredient de reglare a pH-ului, drept conservant, sau pentru controlul patogenic al microorganismelor. Mai este utilizat si la amplificarea fermentatiei la pâinea de secară.
În stare de repaus concentratia sangvină a acidului lactic e de 10 mg%, dar în timpul efortului poate creste până la 200 mg%. În timpul efortului acidul lactic rezultă din descompunerea anaerobă a glucozei, fiind produs de celulele musculare. Globulele rosii de sânge si celulele retiniene, pentru a-si produce energia degradează anaerob glucoza până la acid lactic, obtinând însă putină energie.
Generarea de acid lactic de către muschi are loc
- la începutul unei miscări,
- în conditiile unui EF brusc, de scurtă durată sau
- în faza finală a unui EF epuizant, constituind un factor de limitare a miscării / protectie a muschilor
Acidul lactic se formează si atunci când corpul descompune monozaharidele pentru a conferi energie organismului atunci când nivelurile de oxigen din sânge sunt scăzute sau perfuzia unui anumit organ este diminuată datorită unui proces aterosclerotic.
Când nivelul de oxigen din sânge este normal, monozaharidele sunt "arse" complet, până la CO2 si H2O, eliberând multă energie.
La aceeasi intensitate a unui EF, cantitatea de acid lactic produs de către muschi este invers proporţională cu gradul de pregătire al subiectului. Acest lucru înseamnă că, dacă o persoană antrenată si un sedentar practică acelasi tip de miscare, se produce acid lactic mai mult la persoana ne-antrenată decât la cea antrenată. O altă remarcă: 2 persoane care au acelasi grad de antrenament dacă practică acelasi EF, persoana vegetariană va putea efectua pe o perioadă mai lungă acelasi EF deoarece ea dispune de "tampoane" alcaline în cantitate mai mare în corpul său. Asa se explică de ce o ierbivoră poate alerga mai mult decât o carnivoră!
Efectele acidului lactic:
- supraoxigenează sângele pentru a fi metabolizat
- determină vasodilatatie arterio-venoasă
- produce distrugere tumorală directă
- stimulează secretia de STH si testosteron
- excesul său determină febra musculară si / sau o veritabilă epuizare fizică.
(Există si autori care apreciază că febra musculară ar fi independentă de productia de acid lactic, fiind strict consecinta unor micro-rupturi ale fibrelor musculare si a proceselor inflamatorii generate de acestea, durerea fiind declansată în opinia acestora de sensibilitatea fibrelor nervoase care sunt angrenate în aceste procese).
Remedii:
- băi calde
- miscare usoară
- surse de glucide complexe, Calciu si Magneziu
- un masaj usor al grupei musculare afectate +/- utilizând unguente cu heparinoizi (Lasonil, Hepatrombin etc.).
Există persoane care nativ au în muschi fibre musculare albe mai multe decât la majoritatea populatiei si compensator mai putine fibre rosii. Aceste persoane sunt capabile să desfăsoare mai usor EF de o intensitate mare, bruste si pe o durată scurtă. Reciproc, persoanele la care predomină fibrele rosii au posibilitatea de a desfăsura EF cu un debut mai lent, dar de o amplitudine mărită si pe o perioadă de timp mai lungă (EF de rezistentă).
În gură, între diversele bacterii existente, se găseste si Lactobacillus acidophilus a cărui putere cariogenă este cea mai mare. Această bacterie se hrăneşte cu zahăr si cu reziduurile prezente în produsele alimentare, formând acid lactic, ca un produs rezidual, care în timp poate "topi" putin câte putin smaltul dentar si dentina. Și astfel se explică frecventa mai mare a cariilor dentare la persoanele care:
- nu se spală pe dinti imediat după masă,
- au obiceiul păgubos de a "ciuguli" câte ceva între mese
- consumă dulciuri concentrate între mese fără a se spăla pe dinti imediat
Metabolismul acidului lactic: 65% din el este "ars" până la CO2 si H2O, 25% este transformat în glucoză (din care 20% în glicogen) si 10% în proteine.
3. Acidul citric
A fost descoperit încă din secolul 8 de alchimistul Jabir Ibn Hayyan, fiind izolat pentru prima oară de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1784 ; a fost produs la scară largă din 1860, în Italia, pe baza productiei de citrice.
Ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) reprezintă o serie de compusi implicati în oxidarea lipidelor, proteinelor si carbohidratilor în CO2 si H2O. Această serie de reactii este legată de aproape toate reactiile metabolice si asigură ⅔ din energia derivată din alimente în organismele evoluate. Este într-o cantitate mică, un component normal al celulelor organismului si este metabolizat, degradat si eliminat de corp fără efecte adverse. Valorile sangvine ale ionului citrat sunt de cca. 25 mg/litru.
Acidul citric este foarte răspândit în stare liberă, în plante si animale. Cel mai adesea îl găsim în sucul fructelor din categoria citricelor: lămâi, limes, portocale, grape-fruit..., ceea ce i-a conferit si numele.
În zeama de lămâie, ajunge la o concentratie de 7-9%. Se mai găseste în afine, coacăze, agrise, sfeclă, alături de acidul malic în visine, zmeură, fragi, căpsuni. Ca acid liber sau ca sare se găseste în sucul si semintele multor flori si plante. Vinul poate contine cca. 0,4 g/l, laptele acru între 1- 4 g/l, iar fructele acre si mai mult ; însă cu mult mai mult peste concentratia sangvină!
Utilizări:
- industria alimentară: E330-333 (citraţii) = „sarea de lămâie" - sunt considerate drept unele dintre cele mai pro-cancerigene substanţe, fiind acidifianţi, conservanţi, aromatizanti, condimente, fiind folosiţi în industria alimentară a unor ţări cu standarde economice modeste. Sunt introduşi în produse de genul: gemuri, dulceţuri, băuturi răcoritoare, siropuri, maioneze, pastă de roşii, unele conserve (ciuperci etc.). Unele state cum ar fi Rusia, SUA şi UE i-au interzis şi i-au retras de mulţi ani de pe piaţă, deoarece spun ei, că ar fi implicaţi clar în producerea unor cancere din sfera ORL şi digestivă. Acesta ar fi un prim punct de vedere! UN ALT PUNCT DE VEDERE susţine faptul că într-o multitudine de fructe, dar mai ales în citrice ar exista cantităţi semnificative de acid citric şi-n special în recordmenul acidului citric care este lămâia (5-9% din masa totală a fructului). Ei bine, nimeni nu a făcut şi nu va face vreodată cancer consumând citrice!!! Se pare că problema acidului citric ar fi una falsă, derivând din faptul că descoperitorul ciclului acizilor tricarboxilici, care constituie lanţul de metabolism al glucidelor, a fost germanul Sir Adolf Hans Krebs, al cărui nume din nefericire / nenorocire în limba engleză înseamnă... „cancer", de unde şi eroarea în cauză! Acidul citric se regăseşte în toate celulele corpului nostru. Pe de altă parte, deşi este un acid organic, tăria sa este semnificativă ; de aici şi propunerea, ca orice pacient care are sau vrea să prevină maladia canceroasă, dar si osteoporoza să evite produsele alimentare în care există în cantităti mari sau în care s-a introdus voluntar acidul citric, dar nu şi... citricele ne-acre!
Se foloseste la sucuri, mustar si în foarte multe alte produse. Întăreste gelul din gemuri si încetineste procesul de oxidare la fructe si produsele din fructe, combinându-se cu metalele prezente în mod natural si prevenind decolorarea.
La brânzeturi este folosit pentru a crea rapid mediul pentru activitatea enzimelor, în locul metodei traditionale. De asemenea, poate fi utilizat la fabricarea înghetatei, pentru a mentine separate globulele de grăsime.
Este utilizat pe scară largă în industria de vinuri, când sunt folosite fructe cu aciditate redusă, dar si pentru că se combină cu fierul liber si previne formarea de compusi fier-tanin, care fac vinul tulbure. În procesul de fabricatie a berii reduce pierderea de zahăr din orzul germinat
- există în săpunuri si detergenti, datorită proprietătii sale de a se combina cu metalele în apa dură. Împreună cu NaHCO3 are efect efervescent si se foloseste sub formă de pudră, tablete, sare de baie, degresant.
- industria farmaceutică si în biotehnologie
- îndepărtează apa dură de pe sticlă
- industria fotografică la developarea filmului
- industria de armament pentru producerea de explozibili sensibili la socuri
Hai să gândim o problemă ilustrată printr-o pildă, pentru a întelege cât mai bine problematica acidului citric!
Repet: corpul nostru este bazic si doar asa va functiona! Numai ideea că as stoarce în fata dvs. o lămâie, determină atât din partea mea, cât si a dvs. o puternică secretie salivară! De ce? Deoarece organismul vrea să se apere în fata unei agresiuni acide, fie ea chiar mimată:
- printr-o secretie importantă cantitativ, deci prin dilutie
- prin salivă se elimină cantităti importante de... sodă caustică (NaOH), special pentru a tenta tamponarea acidului citric
Interesant este un alt lucru: de unde / cum obtine organismul soda caustică (NaOH) salivară?
- Na+ îl ia din NaCl (deci din sarea de bucătărie) ; deci dacă ia Na+, înseamnă că mai rămâne Cl- pe undeva! Pe unde? Vom vedea imediat!
- OH- ul îl ia din apă (HOH sau H2O) ; dacă ia OH-, înseamnă că mai rămâne H+ pe undeva? Pe unde? Vedem imediat!
- Dacă organismul alcalinizează (sau "bazifică") intens undeva (în cazul nostru la nivel salivar), înseamnă că el va ACIFICA cel putin la fel de puternic altundeva! Unde? La nivel gastric si sangvin! H-ul restant si Cl-ul restant se unesc cu formare de HCl (acid clorhidric) la nivel gastric, însă ionul H+ poate reduce substantial si pH-ul sângelui, acidifiind-ul!
Revin: acidul citric tentează să intre în corpul nostru. 5-9% acid citric este ENORM! Corpul numai la ideea unei agresiuni acide reactionează prompt, dorind să se apere printr-o secretie importantă cantitativ de salivă alcalină (bazică). Însă capacitatea sa de apărare va fi depăsită, restul de acid citric netamponat o ia spre stomac, înainte de a intra în stomac se mai "trage" cu o pompă de sodă caustică (mai slabă decât cea salivară), este depăsită si aceasta, iar acidul citric restant ajunge în stomac, care si asa era "încins" de acidul clorhidric produs compensator. Astfel este acidifiat organismul!
În cantitate mare acidul citric poate aduce atingere smaltului dentar, subtiindu-l si generând astfel carii. Care este această cantitate? Consumul repetat al alimentelor acre! Contactul cu o solutie concentrată de acid citric produce iritatia pielii sau a ochilor. Consumat în exces, poate ataca smaltul dintilor. În concentratie mare poate degrada si decolora părul, întrucât deschide cuticula si scoate mineralele din firul de păr.
4. Acidul oxalic
Prezintă anumite proprietăti bio-fizico-chimice, care fac din el o substantă indezirabilă pentru organism:
- este un acid organic dicarboxilic (HOOC-COOH), având o moleculă extrem de mică si extrem de puţin solubil în apă => poate pătrunde urgent în sânge după ce a fost ingerat, însă eliminarea sa se face extrem de dificil ;
- când intră în organism pe cale digestivă răneşte / irită întreg tubul digestiv, deoarece ia formă de ace ; acelasi lucru îl face când se elimină la nivelul aparatului excretor, iritând / lezând tot ce-i iese în cale ;
- are o proprietate unică: complexează electiv Calciul, Magneziul si Fierul, cărora le este împiedicată absorbţia din intestinul subtire. Alterează astfel grav absorbtia acestor metale
- (în chimia analitică, oxalatul de Calciu este folosit pentru identificarea calitativă a Calciului sub forma unui precipitat alb)
- se absoarbe în sânge şi leagă tot Ca, Mg si Fe întâlnit în cale
- ca să-l elimine, organismul pompează mari cantităţi de apă spre rinichi, pentru ca doar-doar l-o solubiliza cumva
- ajuns la nivelul aparatului excretor, acidul oxalic / oxalatul de Calciu va determina leziuni renale (de tip micro-litiazic, sau micro-sângerări), ureterale, vezicale, uretrale, care în timp pot degenera în cancer
- alimentele care-l conţin induc ACIDITATE în corp şi pierderi consecutive de Calciu, Magneziu si Fier ; iar la persoanele suferinde de gută, are chiar capacitatea de a declansa criza!
Alimentele foarte bogate în acid oxalic sunt: frunzele de sfeclă (916 mg / 100 g produs), sfecla rădăcină (690), spanacul fiert (750), spanacul congelat (600), rubarba (500), sparanghel (500), pudra de cacao si ciocolata (450), rădăcina de sfeclă rosie (338), măcrisul (300). Dintre alimentele extrem de bogate în acid oxalic trebuie amintite si loboda, stevia si ghimbirul.
Alti factori care sunt capabili să determine aparitia de cantităti importante de acid oxalic în sânge:
- consumul frecvent al dulciurile concentrate
- glicogenul din carne prin descompunere determină formarea de oxalat la nivelul intestinului subtire (si absorbtia sa consecutivă), dar mai ales în prezenta unor paraziti intestinali (ascarizi sau tenii)
- intoxicatia (accidentală, criminală sau voluntară) cu etilen-glicol (lichid antigel) determină formarea si eliminarea unei mari cantităti de oxalat de calciu la nivel renal, mergând până la insuficientă renală acută si stare periculoasă de acidoză
- deficitul de vitamină B6 (consumul de pâine albă, prostul obicei de a fierbe cerealele integrale înainte de a fi consumate)
Consumul de acid oxalic devine toxic atunci când se ajunge la doze de > 1.500 mg / zi, dar periculos pentru organism este > 1.000 mg / zi. Scăderea rezultată a concentraţiei mineralelor din sânge (dar mai ales Ca, Mg si Fe) poate cauza tulburări severe, cum ar fi spasme musculare involuntare, tremor, convulsii si crize tetanice, anemie feriprivă, osteoporoză, cancer, litiază renală, alterarea imunitătii etc.
80% din pietrele la rinichi sunt formate din acid oxalic!
În prezenţa litiazei renale oxalice, dieta nu ar trebui să ofere mai mult de 100 mg / zi de acid oxalic.
Un aspect interesant pe care vreau să-l mentionez este că eu CONTRAINDIC consumul rădăcinii de sfeclă rosie, în vreme ce RECOMAND DIN TOT SUFLETUL sucul de sfeclă rosie (!?!). Contradictie / paradox? Nici pe departe! Să mă explic: ce am zis mai înainte despre acidul oxalic? Că este o substantă extrem de putin solubilă în apă! Deci, atunci când este stoarsă rădăcina pentru obtinerea sucului de sfeclă rosie, cel mult 3% din acidul oxalic continut în rădăcină trece în suc, din cauza slabei sale solubilităti în apă, drept pentru care sucul se poate consuma fără probleme. Sucul de sfeclă rosie este un factor MAJOR anti-cancer, numerosi autori de protocol natural anti-cancer introducându-l ALĂTURI DE alte componente în cure naturale terapeutice anticancer (dar la doze eficiente).
5. Acidul acetic
În stare anhidră formează cristale cu p.t. la 16,50C similare ghetii, motiv pentru care a si fost denumit "acid acetic glacial". Este al II-lea acid organic monocarboxilic ca fortă, după acidul formic.
Este cunoscut încă din antichitate sub denumirea de "otet".
Limba franceză face aluzie la procedeul său de fabricatie atunci când îl denumeste "vinaigre", care derivă din "vin" si "acru", cu referire la fermentatia acetică a vinului.
Otetul joacă un rol important în bucătăria tuturor popoarelor încă din timpuri imemoriale, la pregătirea de sosuri pentru salate şi marinate si drept condiment ; calităţile sale antiseptice au fost foarte utile înainte de apariţia frigiderelor, pentru conservarea alimentelor, inclusiv a cărnii. Productia sa este de cca. 5 milioane de tone / an, cel mai important producător fiind SUA (>1/2 din productie).
Se obtine industrial prin:
- distilarea uscată a lemnului
- oxidarea enzimatică a etanolului, în prezenta unor bacterii (bacterium aceti) într-o concentratie de 3-9%
- oxidarea catalitică a acetaldehidei în prezenta unui catalizator de acetat de Mn
Utilizări:
- condiment în alimentatie
- conservarea alimentelor (murături, carne, peste)
- fabricarea medicamentelor
- antiseptic si dezinfectant. Este coroziv în solutii concentrate, vaporii săi fiind iritanti pentru căile respiratorii
- aromatizant pentru tutun
- industria chimică la: coagularea latexului de cauciuc, fabricarea de ierbicide, insecticide, vopsitorie, parfumuri (esteri), solvent
- uz casnic
a) pentru îndepărtarea petelor de cerneală, cafea, rugină si vin de pe hainele pătate ;
b) la dedurizarea apei în masina de spălat haine, înlocuind cu succes un anti-calcar ;
c) face să strălucească oglinzile, sticla, cromul, obiectele de potelan, alamă si piele
- NU este indicată clătirea si limpezirea părului cu otet (obicei păgubos întâlnit pe la tară), după spălarea cu săpun sau sampon, deoarece fiind o substantă iritantă, poate produce NU un păr mătăsos cum se doreste, ci căderea acestuia!
Gruparea acetil, derivată din acidul acetic este esentială în biochimie, existând în aproape toate formele vii, mai ales sub formă de acetil-coenzima A. Concentratia sa este însă mentinută la un nivel foarte redus pentru a nu perturba pH-ul celular.
Acetil-CoA este o moleculă extrem de importantă pentru existenta tuturor celulelor vii. Ea este implicată în:
- majoritatea sintezelor organice care au loc în organismele vii
- producerea de energie pentru celule si respiratia celulară
- formarea unor neuro-transmitători (acetilcolina), vitali pentru organism
Acidul acetic este, de asemenea, o componentă a lubrifierii vaginale de oameni şi alte primate, care pare a servi ca un agent antiseptic moderat.
NU este nevoie să fie adus din afara prin alimentatie, deoarece acest lucru generează toate efectele indezirabile ale excesului de aciditate din organism (vezi mai jos)! Astfel, nu recomand consumul său alimentar în familiile ai căror membri doresc să fie sănătosi, ci doar uzul casnic extra-alimentar!
Efectele cronice ale acidifierii mediului intern:
- pierderi constante de Ca2+ pentru tamponare, cu toate efectele negative: osteoporoză, cancer, slăbirea tonusului muscular, aritmii cardiace, instabilitate emotională, reducerea performantelor fizice si psihice, cresterea frecventei tuturor bolilor alergice, insomnii, status pro-inflamator, hipertensiune arterială
- NU cumva să uitati că si dintii sunt tot... oase si că si ei se pot demineraliza (din interior spre exterior), dar si prin alterarea smaltului dentar (deci din exterior spre interior), cu aparitia cariilor
- întotdeauna în prezenta unei acidifieri a mediului intern, corpul reactionează prin formarea de secretii, mai mult sau mai putin abundente: nazale, bronsice si intestinale. ...cu toate consecintele care decurg de-aici: infectii, malabsorbtie, astm
- are loc o alterare a imunitătii generale a corpului, dar mai ales a celei specifice anti-cancer. Tumorile latente (fibrom uterin, adenom de prostată, noduli mamari sau tiroidieni, unele "alunite") pot "vira" oricând într-un cancer veritabil, în vreme ce o tumoră malignă devine de nestăvilit
- scade toleranta la efort sustinut (efect direct), atât fizic, cât si psihic
- creste semnificativ si direct proportional riscul litiazic renal, însă în prezenta unui aport lichidian insuficient si ineficient (< 2 litri / zi), acesta se amplifică si mai pregnant
- creste riscul de a dezvolta ulcer gastro-duodenal
- articulatiile se erodează mai usor, crescând frecventa tuturor bolilor reumatice
- creste frecventa tuturor bolilor alergice (atât prin efect direct, cât si indirect prin pierderea de Ca, mai sus mentionată) si a celor auto-imune
Alti acizi care există în organismul uman: acizii grasi (AG) saturati, AG nesaturati (omega 3, 6, 9, acidul oleic), acizii organici mono-, di- si tricarboxilici etc.
Spun eu de data asta si nu posturile media: "pentru sănătatea dvs. evitati ORICE aliment acru, acrisor si foarte dulce!"
...sau ca să fiu si mai explicit: "NU acriti nimic, cu nimic si evitati alimentele acre!" ...fireste, DACĂ vreti să fiti sănătosi!
Sursa: drcalinmarginean.blogspot.com