Taina Sfantului Maslu

Taina Sfântului Maslu se întemeiaza pe învatatura Sf. Apostol Iacov care spune:

“Este cineva în suferinta? Sa se roage... Este cineva bolnav între voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si, de va fi facut pacate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 13-15)

Sfântul Maslu se face, de obicei, în zilele de post cu trei, cu cinci sau cu sapte preoti. Iar credinciosii bolnavi si rudele lor, care participa la aceasta taina si doresc cu adevarat sa-si usureze suferinta trupului si a sufletului, trebuie sa vina la Sfântul Maslu cu mare credinta în Dumnezeu, împacati cu toti, spovediti, postiti si întariti cu multe rugaciuni.

Efectele harice ale Sfântului Maslu sunt mai multe, dintre care Sf. Apostol Iacov aminteste doua: vindecarea partiala sau integrala a suferintelor trupesti si iertarea pacatelor. Iata ce zice în Epistola sa: “Rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica si, de va fi facut pacate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 15) Astfel, taina Sfântului Maslu vindeca atât trupul de boli, cât si sufletul de pacate, prin ungerea cu untdelemn sfintit. Alte efecte harice ale Sfântului Maslu sunt si acestea: întareste credinta în Dumnezeu si nadejdea mântuirii, aduce pace si smerenie în inima, pregateste sufletul pentru marea calatorie spre cer si primirea Sfintei Împartasanii, alunga frica de moarte, uneste si împaca pe credinciosi prin Harul Duhului Sfânt si ne învredniceste pe toti de sfârsit crestinesc. De aceea, Sfântul Maslu se savârseste saptamânal pentru cei bolnavi, în zilele de post.

În cazuri grele de boala si primejdie de moarte, Sfântul Maslu se poate savârsi în orice zi, ori de câte ori este nevoie, în casele celor suferinzi, dupa ce mai întâi bolnavii sunt spovediti din copilarie si împacati cu toti, spre a lor alinare si iertare, ca sa nu plece la Hristos fara aceasta Sfânta Taina. La urma, cei grav bolnavi trebuie împartasiti cu Trupul si Sângele Domnului, ca sa fie pe deplin pregatiti pentru marea calatorie la cer.

Cele mai multe vindecari de boli le-a facut însusi Fiul lui Dumnezeu, cât a stat pe pamânt, despre care se scrie pe larg în Sf. Evanghelie. Dupa înaltarea Sa la cer si dupa pogorârea Duhului Sfânt, a dat aceasta putere harismatica, de vindecare a bolilor si de izgonire a diavolilor din oameni, Sfintilor Apostoli si, prin ei, episcopilor, preotilor si tuturor barbatilor sfinti.

Iata cuvintele Domnului, adresate ucenicilor Sai înainte de Înaltare: “Mergeti în toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu vor izgoni demoni, în limbi noi vor grai, serpi vor lua în mâna si de vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; peste bolnavi îsi vor pune mâinile si se vor face sanatosi”. (Marcu 16, 15-18)

Pe cine vindeca Hristos? În majoritatea cazurilor, Domnul vindeca numai pe cei bolnavi care cereau aceasta cu credinta, atât ei, cât si rudele sau însotitorii lor. Cei care nu aveau credinta puternica nu se faceau sanatosi. Iata câteva exemple de vindecari.

Cel bolnav de lepra se ruga lui Dumnezeu, zicând: “Doamne daca voiesti, poti sa ma curatesti. Iar Mântuitorul i-a raspuns: Voiesc, curateste-te! Si îndata s-a curatit de lepra sa.” (Matei 8, 23)

Doi orbi strigau si cereau vindecare, iar Fiul lui Dumnezeu i-a întrebat: “Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Da, Doamne!, au raspuns ei. Dupa credinta voastra fie voua, le-a zis Domnul” (Matei 9, 28-29) si s-au vindecat ochii lor.

Tatal unui copil demonizat cerea cu îndoiala vindecarea fiului sau. Iar Domnul i-a spus: “De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede”. Dupa ce tatal a strigat cu lacrimi: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”, atunci Hristos a izgonit demonul din copil. (Marcu 9, 22-24)

“Altadata, patru oameni au adus la Hristos un slabanog. Dar, vazând ca nu pot ajunge la El, au desfacut acoperisul casei si l-au pus înaintea Lui. Domnul, vazând credinta lor, l-a vindecat pe cel bolnav”. (Marcu 2, 3-12)

Deci, prima conditie obligatorie a oricarei vindecari miraculoase în Biserica lui Hristos este credinta tare si statornica în harul si mila lui Dumnezeu. Fara acestea, Sfântul Maslu nu vindeca deplin.

Observam, de asemenea, ca Mântuitorul a întrebat pe cel ce si-a adus copilul bolnav ca sa fie vindecat: “Câta vreme este de când i-a iesit aceasta? Si tatal a raspuns: Din pruncie”. (Marcu 9, 21) Adica mai întâi Domnul l-a marturisit pe cel bolnav si apoi l-a vindecat, stiind ca o boala veche, sufleteasca sau trupeasca, mai greu se vindeca.

Cum îi vindeca Hristos pe cei bolnavi? În cele mai multe cazuri îi vindeca prin atingerea cu mâna de trupul si de ranile celor ce veneau la El cu credinta. Asa a vindecat Domnul pe soacra lui Petru. Numai s-a atins de mâna ei si au lasat-o frigurile si s-a sculat si Îi slujea Lui (Matei 8, 14-15). Iar când veneau la El bolnavi multi, Iisus Hristos, punându-si mâinile pe fiecare dintre ei, îi facea sanatosi (Luca 4, 40).

Prin atingerea cu mâna de ochii celui orb din nastere si prin ungerea cu tina si spalare, l-a vindecat de întunericul orbirii (Ioan 9, 2-7). Prin atingerea cu mâna de vesmintele Domnului, s-a vindecat de curgerea sângelui femeia bolnava de 12 ani.(Luca 8, 43-46)

Aceeasi putere a Duhului Sfânt iese din Hristos si o primim tainic când ne atingem cu credinta de El, prin Sfânta Împartasanie, când ne atingem de Sfintele Icoane, de Sfintele Moaste, de Sfânta Evanghelie, de untdelemnul sfintit la Sfântul Maslu, de Sfântul Potir si de mâinile si de vesmintele preotilor care savârsesc cele sfinte în Biserica lui Dumnezeu.

De aceea credinciosii se ating cu evlavie de toate cele sfinte si le saruta, caci poarta în ele harul Duhului Sfânt.

Iata pentru ce parintii îsi duc copiii la Sfintele Slujbe sau cei sanatosi îsi duc bolnavii sau macar hainele lor la Sfântul Maslu, ca, prin atingerea de Evanghelie, de Cruce, de agheasma si de mâinile si de vesmintele preotilor sa-si vindece bolile sufletesti si trupesti, sa se izbaveasca de patimi, de diavoli, de vrajitorie, de toata rautatea si sa se întoarca sanatosi si mângâiati la casele lor.

Citind Evanghelia cu vindecarea slabanogului de 38 de ani, vedem ca el era bolnav din cauza pacatelor sale din tinerete. De aceea, când zacea bolnav, Domnul l-a întrebat: “Voiesti sa te faci sanatos? Iar el a raspuns: Doamne, nu am om care sa ma arunce în scaldatoare”. (Ioan 5, 6-7) Scaldatoarea bolnavilor este Sfânta Spovedanie, numita si “al doilea botez”. Iar omul care poate spala sufletul în aceasta baie este preotul. El este dator, ca duhovnic, sa spovedeasca pe cei ce asteapta vindecarea si, numai dupa marturisire, sa savârseasca slujba Sfântului Maslu, cu multa credinta, evlavie si post.

Dupa vindecare l-a întâlnit Hristos în Biserica pe cel ce fusese slabanog si i-a spus: “Iata, te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau!” (Ioan 5, 14) Prin aceste cuvinte, Mântuitorul face atenti pe toti credinciosii care iau parte la Sfântul Maslu sa paraseasca definitiv pacatele facute pâna atunci, ca sa nu se îmbolnaveasca mai greu dupa vindecare sau sa le fie “mai rau”, adica sa moara în pacatele lor, fara pocainta.