Lilou Mace - Secretul abundentei
Documentare
Interviu cu Lilou Macé de Pablo Arellano
Carte nouă: "Am rămas fără bani şi mi-a plăcut"
Da, am scris "Am rămas şomeră şi mi-a plăcut" când am rămas şomeră prima oară...
Şi am scris a doua carte, pentru că am vrut să fac din prima un best-seller.
Şi aveam o obsesie să... Ah, trebuie să fie best-seller, să fac bani... Şi din astea.
Şi a devenit o obsesie aşa de mare, cu atâta suferinţă...
Lucrurile nu mergeau cum vreau eu, iar eu aveam conflictul ăsta interior... că în cele din urmă am ajuns într-un loc în care mi-am spus:
Ceva trebuie să se schimbe. Nu mai pot continua să trăiesc aşa.
Şi m-am gândit că ar fi interesant să înregistrez din nou tot procesul, cum am aplicat legile universale şi de-a lungul drumului, s-au alăturat o serie de oameni interesanţi.
Batiste, care e producător de film... Oamenii pe care îi intervievam şi... Toţi au început să devină îngeri şi să îmi arate...
Toţi arătau către inimă şi către suflet şi către lucrarea interioară pe care o aveam de făcut, nu să găsesc împlinire şi bucurie în modul în care relaţionam cu mine însămi înainte, adică prin servici, prin banii pe care îi câştigam şi toate astea.
Şi m-am gândit că ar fi interesant să înregistrez... N-am ştiut care avea să fie rezultatul, dar m-am gândit că ar fi interesant să înregistrez în ce punct mă aflu şi... Drumul până unde avea să ducă.
Cea mai mare surpriză a mea a fost că a dus la faptul că am descoperit ce înseamnă adevărata abundenţă şi cum poate să arate viaţa atunci când începem să trăim cu inima deschisă.
Bun, prima carte... Scuze, prima carte se numeşte "Am rămas şomeră şi mi-a plăcut".
Şi asta?
Cartea asta se numeşte "Am rămas fără bani şi mi-a plăcut".
E un serial. Asta e a doua carte din serial.
Toate sunt codificate şi după culoare - asta e verde, prima a fost roşie... Următoarea e despre "Juicy Living Tour" şi despre revelaţiile, despre magia turului...
Cartea asta se desfăşoară pe perioada unui an de zile, imediat după ce am rămas şomeră.
Prima carte vorbea despre o perioadă de treizeci de zile. Şi după aceea... Bun, am descoperit ce vreau să fac, dar cum o fac, efectiv?
Şi aşa am descoperit toată prăpastia dintre ceea ce visam şi locul în care mă aflam. Aşa că a fost nevoie de lucrare interioară, de vindecare, de detaşare şi de a ajunge, în cele din urmă, să fiu ok cu locul în care mă aflu şi de a mă deschide faţă de cei din jur, de a le spune adevărul.
Deci, da, au legătură, totalmente.
De când îţi pierzi locul de muncă...
Şi e spirala pe care o apuci - de la faptul că mi-am pierdut locul de muncă şi nu mai am bani şi până la faptul că a trebuit să mă întorc să locuiesc cu părinţii mei.
La 32 de ani, după ce fusesem director de marketing şi conduceam un BMW... A fost momentul care mi-a adus cea mai mare smerenie. A trebuit să înfrunt asta, să o spun, să o recunosc, să le spun prietenilor şi... După ce locuisem atâta timp în SUA, trăind "visul", a fost pur şi simplu... Principalul lucru e că, atunci când am aflat că nu mai am bani în cont, locuiam într-un oraş scump, în Londra şi au apărut la suprafaţă o mulţime de frici. Cum o să fac faţă? Ce o să mă fac? Nu mai pot să continui să trăiesc cum trăiam, ce sacrificii o să fac? De ce nu sunt sprijnită? Ce urmează? Au început să apară atacuri de panică, iar eu le-am împărtăşit prin videoblogurile mele pe Youtube, pentru că eram... Erau zile - a fost o zi, când mă plimbam prin Hide Park şi nu ştiam... era aşa de intens... Nu ştiu, toată lumea mea se zguduia.
Şi cred că asta face parte din procesul ăsta de trezire prin care trec foarte mulţi oameni. Trecerea de la o lume care e foarte materială într-o lume în care e vorba de încredere, de a crede, de a păşi în necunoscut, a îţi urma inima şi îndrumarea interioară...
Dar în punctul unde eram eu era atâta suferinţă! Trebuia să... Trebuia să se întâmple ceva, aşa că eram în genunchi şi mă rugam.
În clipa aia. Te rog, ajută-mă, că nu văd nicio soluţie aici. De ce atâta suferinţă? De ce mă aflu în locul ăsta unde... Nu se întâmplă nimic? De ce s-a oprit? De ce, de ce, de ce? Încerc să înţeleg raţional, când, de fapt, nu era vorba de raţiune. Însă faptul că mă rugam m-a dus la un nivel mai profund şi am reuşit să mă conectez la ceva mai mare, la care nu mă mai conectasem înainte, pentru că mereu încercasem să fac totul singură. Şi acesta este punctul în care am înţeles ce înseamnă co-creaţia. Cred că această carte e mult mai profundă şi mult mai complexă decât prima. Prima e despre mecanica situaţiei, după ce îţi pierzi locul de muncă şi cum aplici legile universale...
Sprijinul pe care îl primeam de la comunitate şi online, care să mă ajute să revin mereu la un mod pozitiv de gândire şi să fac lucrurile să se mişte... Dar asta e chiar despre... Despre munca în sine.
Lucrarea care a trebuit să aibă loc - şi cred că e o ocazie pentru noi toţi. De asta am şi vrut să împărtăşesc această călătorie. Trecerea de la această lume veche la Pământul cel nou, la acest fel nou de a fi. Şi asta e tranziţia pe care am făcut-o eu - şi se poate vedea clar... Eu am văzut, pur şi simplu, cum mi s-a deschis lumea. Pur şi simplu, eram mult mai împlinită, dar fără nimic. Nu vreun lucru exterior îmi aducea împlinirea aceea.
Şi... sunt curios să ştiu dacă...
Eram fericită, da - întotdeauna am fost o tipă fericită, dar nu era niciodată destul. Nimic nu putea să mă mulţumească. Întotdeauna aveam nevoie de mai mult. Şi cheltuiam foarte mulţi bani. Aveam carduri de credit şi parcă nu era niciodată destul. Şi era foarte multă frică, temeri legate de asta - o să pot să mai plătesc facturile, să mai fac mai mult, să găsesc un client nou, să fac asta, să fac aia... Deci, o mulţime de... Mentalul rula caseta fricii, cu sonorul dat aşa de tare, că mă oprea să fiu eu însămi şi să urmez extazul, să dau curs creativităţii mele şi să îmi urmez inima.
Şi din momentul acela am început... ...să descopăr ce înseamnă adevărata abundenţă.
Şi e foarte multă recunoştinţă aici - am trecut prin faze de recunoştinţă pentru fiecare lucruşor pe care îl aveam. Deci, cu cât suntem mai recunoscători pentru lucruri, cu atât asta creează mai multă magie în jur... Am început să fiu recunoscătoare că am Am început să fiu recunoscătoare că am un acoperiş deasupra capului. Că stau de vorbă cu mama, că pot să mă duc înapoi la părinţii mei şi să vindec câte ceva din relaţiile trecute. Că am un canal pe Youtube unde pot să-mi împărtăşesc gândurile. Că am prieteni şi prietenii îngeri care au început să vină în viaţa mea. Şi toate astea au început să creeze din ce în ce mai multă bucurie... Şi compasiune, şi conexiune cu alţii, când am început să le spun prietenilor mei prin ce treceam cu adevărat. Niciodată nu reuşisem să mă deschid, pentru că toată viaţa încercasem să creez bula asta interioară, bula asta în care să nu poată să pătrundă nimeni. Deci, nu exista intimitate în viaţa mea... Aveam relaţii, dar nu erau... Îmi era frică să mă deschid. Îmi era frică să îmi deschid inima. Părinţii mei au divorţat pe când eu aveam 12 ani şi din momentul ăla m-am închis. Totul, în viaţa mea, era concentrat pe a-mi proteja inima. Nu voiam să iubesc, nu voiam să las oamenii să se apropie prea mult. Îmi era frică. Dar odată ce inima a început să se deschidă... Acum, că pot să iubesc, să fiu, să simt abundenţa... e ca şi cum viaţa ni s-ar arăta într-un mod miraculos, minunat.
Banii nu pot să aducă asta niciodată. Eu simt că adevărata abundenţă e să fii în seva aceea a vieţii, să îţi urmezi binecuvântarea şi chemarea şi să îţi dai voie să co-creeezi cu ceilalţi şi cu universul... Să visezi, să ştii că meriţi... Deci, cred că abundenţa vine cu o inimă deschisă, iar asta are legătură şi cu a te iubi pe tine însuţi. Cu a te iubi suficient, încât să ştii că meriţi.
Că poţi să iubeşti din nou, că poţi să îţi exprimi sentimentele, poţi să îţi exprimi bucuria şi să te conectezi cu cine vrei şi să co-creezi orice vrei.
Dar... Abundenţa e... seva vieţii, e esenţa vieţii. Asta înseamnă să trăieşti, să simţi, să fii în prezent. Sincer, de atunci înainte chiar am simţit că adevărata abundenţă înseamnă nu ceea ce e material şi nu cum arăţi, cum ar putea să te judece alţii pentru că porţi asta, sau că ai geanta asta, sau asta... Ci e vorba de esenţa... De esenţa acelui lucru, a acelei conexiuni, a acelui sentiment. Te afli cu adevărat în miezul lucrurilor. Şi eşti împlinit şi simţi abundenţă, pentru că atunci nu există nicio limitare. Nu e vorba de a poseda ceva. E vorba de a şti cu adevărat că eşti aliniat cu inima ta, că meriţi, că te bucuri, că eşti recunoscător pentru ceea ce ai şi că e necondiţionat. Nu e condiţionat de câţi bani ai în cont. Te trezeşti într-un loc nelimitat, în care totul e posibil. Şi în care ştii că, dacă nu sunt banii, atunci înseamnă că există un motiv bun pentru care nu ai banii acum. Pentru că mai e ceva ce trebuie să se întâmple, ceva ce trebuie să faci sau să vezi, mai întâi. Banii sunt minunaţi, dar noi întotdeauna găsim scuze - nu am bani, aşa că nu pot să fac asta. Şi asta e una din cele mai mari şi mai aberante convingeri limitative care există. Încredere completă în univers. Ăsta e şi el un proces, pentru că, pentru a avea încredere în univers şi în viaţă, trebuie să ai încredere în tine însuţi.
Deci, totul revine mereu la a şti, la a te iubi pe tine însuţi. Trebuie să te umpli pe tine de iubire, iar apoi ea se revarsă...
Da, încrederea în univers. Să ai încredere că totul o să îţi fie asigurat şi că tot ce ai de făcut este să faci acel prim pas. Să faci acel prim pas în necunoscut. Şi apoi să ştii - să ştii, la un nivel profund, că totul îţi este asigurat. Acum, după aproape un an şi jumătate, pot să îţi spun că Juicy Living Tour este cea mai abundentă călătorie pe care am avut-o şi pe care am văzut-o vreodată. Să stau aici, în Mexic... În această minunată vilă pe plajă... Să am totul asigurat în Juicy Living Tour, oriunde mă duc, să simt comuniunea şi sprijinul şi iubirea şi schimbul... Asta e aşa de grozav - asta e abundenţa!
Şi despre asta o să fie următoarea mea carte, pentru că tot acel an, cu Juicy Living Tour, a fost un adevărat salt cuantic. Mai departe, mai adânc... Ceva de genul, aha, acum înţeleg ce înseamnă abundenţa!
Însă punctul la care sunt acum este acela al unei înţelegeri încă şi mai profunde despre cât de magică poate fi viaţa! Mă uit înapoi la momentul ăla şi simt că aş vrea să mai adaug asta, şi asta... Sigur... Dar nu, asta e următoarea carte. Cred că... Cred că mulţi dintre noi pe Pământ sunt în situaţia în care rămân şomeri, nu mai pot să plătească ratele, trebuie să îşi schimbe întregul stil de viaţă. Cred că mulţi trecem acum prin acest proces. Cartea asta se desfăşoară pe perioada când am locuit la Londra şi în Franţa. Şi a fost la fel ca şi cu prima - am luat iPhone-ul şi am înregistrat, ca pe nişte notiţe. Aproape zi de zi, timp de un an, mi-am înregistrat gândurile, provocările cu care mă confruntam, atacurile de panică... Chiar spuneam ce am pe suflet. Şi de acolo, cineva o transcrie, deci o ai în scris, iar de la textul acela o comprimi şi o transformi într-o carte. Aşadar, la fel cum a fost făcută şi prima carte.
Iar rezultatul este că, atunci când o citeşti, simţi că faci parte din ea, că eşti chiar acolo. Şi vorbesc într-adevăr cu toată lumea. Şi asta chiar m-a ajutat. Chiar simţeam asta atunci, pe străzile Londrei, panicată - simţeam conexiunea cu cititorul, încă de atunci. Deja eram acolo, cu toţi co-creatorii. Şi accesam acele resurse deja şi simţeam miile de oameni cu care vorbeam, chiar acolo. Ca atunci când fac un video blog şi vorbesc direct cu cei care mă privesc. E ca şi cum atunci nu ar exista spaţiu şi timp. E ca şi cum nu ar exista spaţiu şi timp. Deci, eu deja... Cu un an, cu doi ani eu deja mă conectam şi deja accesam aceste resurse infinite. Da, pentru că atunci n-a mai existat separare. Şi cred că separarea este cea care blochează, care suprimă abundenţa. Din momentul în care am început să-mi exprim sentimentele, să le împărtăşesc, să mă deschid... Atunci am început să fiu cine sunt. Bună sau rea, îţi place sau nu, asta sunt. Şi din clipa aceea în care ştim că cine suntem e... E doar cine suntem... Atunci putem să apărem oriunde şi să facem ce vrem. Şi atunci putem să avem mai multă bucurie, iese la suprafaţă copilul interior şi luăm iniţiative care nu sunt "cu scopul de"... Cu scopul de a îmi impresiona familia, sau prietenii, sau de a îmi dovedi asta sau asta...Totul devine o aventură. Şi aşa este o aventură: viaţa apare peste tot, în moduri magice. Deci, da... Are legătură cu abundenţa, sigur că da. Cred că nu există abundenţă adevărată, până când nu apărem cu adevărat aşa cum suntem, autentici, vulnerabili şi personali... Nu personali, ci necondiţionaţi. Cu cât lăsăm mai mult la o parte toate întâmplările trecute şi cu cât suntem mai mult noi înşine, când ne simţim bine cu cine suntem, când facem lucrurile din inimă şi le facem necondiţionat, pur şi simplu pentru că vrem să le facem... Atunci viaţa e uluitoare! Toată munca mea, toate interviurile mele sunt disponibile gratis, online. Iar autorii nu mă plătesc să fac interviurile alea. Şi cu toate astea... Şi cu toate astea... Toată viaţa îmi arată abundenţă şi mă sprijină în fiecare pas de pe cale. Am bani în cont? Nu. Are asta legătură cu fericirea? Nu - am văzut-o de sute de ori! Banii ne sprijină foarte mult, dar cred că noi am inversat puţin lucrurile, aşa că eu doar redescopăr în această călătorie cine sunt eu!
Canalul ei pe Youtube: http://www.youtube.com/user/liloumace/featured