facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Frederic Delarue - Ingeri si fiinte de lumina

Documentare



Bunã, sunt Frederic Delarue si sunt aici astãzi ca sã vã vorbesc despre prima mea experientã de moarte clinicã, pe care am avut-o la vârsta de 12 ani.
frederic-delarue

Era în Franta, în orasul Charterey, în care am crescut, situat între Paris si regiunea Normandiei. Eram împreunã cu familia, tata era la volan mama era lângã el, fratele meu în spatele lui tata, iar eu în spatele mamei mele. La acea vreme, centurile de sigurantã pentru scaunele din spate nu erau obligatorii. În timp ce noi traversam soseua nationalã în Charterey, am vãzut o masinã venind spre partea în care mã aflam cu o vitezã mult prea mare si bineînteles cã înainte de a avea timp sã spun ceva, si înainte sã-mi dau seama de ceva, masina a lovit usa din dreptul meu.

Atât eu cât si fratele meu am fost aruncati în aer, si spre norocul fratelui meu, care se datora si faptului cã avea corpul foarte flexibil fiind la vârsta de 5 ani, el s-a rostogolit pe o suprafatã cu iarba, pe marginea soselei. Nici mama si nici tata nu au suferit leziuni.

Din cele povestite de martori, eu am fost aruncat în aer la o înãltime foarte mare dupã care corpul meu a cãzut ca o stâncã, pe sosea. Bineînteles cã fata si corpul mi-au fost grav afectate, a fost mizerabil. Sã vã dau un exemplu: ochiul stâng mi-a iesit din orbitã. Dupã ce mi-am revenit, chirurgul mi-a spus cã s-a petrecut efectiv un miracol, cã el nu a înteles ce anume s-a petrecut... S-a petrecut un miracol din ce spunea, mai exact ”a fost ceva... ceva care a legat toate ligamentele mici...” Ochiul nu mai era vital, astfel el a putut sã remedieze problema. El a spus cã s-a petrecut un miracol într-adevãr, nu avea nici un sens; din momentul în care a iesit, practic a fost distrus.

Sunt foarte recunoscãtor, pentru cã în sufletul meu stiu cã îngerii au intervenit asupra acelor ligamente. Nu mã mai întreb cum s-a petrecut aceasta, stiu cã îngerii au realizat aceasta. Deci mã aflam acolo, pe pãmânt, pe sosea, în comã profundã. Sufletul meu a pãrãsit corpul care se afla într-o suferintã profundã si cred cã sufletul, în acest caz pãrãseste corpul.

Deci mã aflam între douã lumi, în acea comã profundã. Între lumea în care totul este iubire infinitã, libertate infinitã, nicio limitare fizicã, lipsa materiei fizice lipsa atasametelor planului fizic. Deci ai putea strãbate în zbor pereti, ai putea zbura oriunde într-o secundã. Dacã de exemplu îti imaginezi ca esti în Statele Unite ale Americii, cã trãiesti în SUA, apoi te gândesti cã "mi-as dori sã fiu acum în Hong-Kong", chiar înainte sã termini aceastã propozitie, esti deja în Hong-Kong! Totul se petrece la secundã, instantaneu. Auzul a fost foarte important în comã. Puteam sã aud orice, amplificat de o sutã de ori puteam chiar sã aud o senzatie, un senzatie interioarã de durere se transpunea sub forma unui sunet. Deci a fost de-a dreptul insuportabil pentru mine pentru cã nu puteam sã înteleg de ce oamenii de pe pãmânt suferã atât de mult, nu puteam sã înteleg de ce nu puteau sã simtã cã eu sunt foarte de bine acum! Pentru cã nu am limitãri, cã sunt în luminã, asa cum am descris în cartea "Ochii inimii tale" pe care tocmai am scris-o. Mã simteam ca o luminã în luminã, acesta este adevãrul simplu si minunat! A venit ambulanta, si, a propos, am fãcut un film despre oamenii aflati în comã pentru cã eu cred cã existã o mare neîntelegere legatã de cum ar trebui sã ne comportãm fatã de oamenii aflati în comã. Astfel existã si o înregistrare video pe care o puteti gãsi. Ambulanta a sosit, iar asistenta era "una cu Dumnezeu" . Dupã ce l-a rugat pe tata sã plece, mi-a spus, "esti bine acum", si apoi "bum", am intrat în acel tunel întunecos imens.

Corpul meu era, stiti, eu pluteam... picioarele mele... eram cu picioarele înainte si asa, mergeam cu vitezã atât de mare si vedeam lumina de la capãtul tunelului, era atât de strãlucitoare, atât de strãlucitoare, atât de vie, atât de radiantã, luminoasã si clarã. Totusi chiar dacã era puternicã, nu era deranjantã. Este greu de descris, pentru cã aceastã luminã nu existã în aceastã lume pãmânteanã. Era coplesitor de plinã de iubire purã, te îmbrãtisa, cu atâta dragoste, cu cea mai mare dragoste pe care ai întâlnit-o vreodatã, pe care o poti întâlni vreodatã, pe care ai fi putut-o întâlni. Cam la jumãtatea cãlãtoriei din interiorul tunelului, înainte de a ajunge la luminã, au venit doi îngeri de fiecare parte: erau imensi, foarte albi, foarte înalti, ajungeau la înãltimea tunelului. Ei doar mi-au spus: "Nu-ti face griji, esti bine si asa esti mereu. Suntem aici cu tine, si te iubim." Si se simtea multã pace nici o senzatie de control, era doar senzatia de "a fi" doar aceasta minunata senzatie de abandon... În acelasi timp au venit si niste fiinte de luminã, eu le numesc fiinte de luminã, nimeni nu mi-a spus cã sunt fiinte de luminã, dar eu le numesc fiinte de luminã, pentru cã eu într-adevãr cred cã asta sunt. Ele sunt un fel de fiinte care au textura bumbacului. Unii sunt mai grosi decât altii, unii sunt mai albi decât altii, unii se deplaseazã mai repede, si ei mi-au spus, am simtit cã mi-au spus cã era un decalaj pe care-l foloseau în aceastã viatã ca pe un decalaj... Ei ne absorb emotiile negative. Bineînteles cã ei sunt pretutindeni în viata cotidianã. Fie cã noi suntem sau nu constienti, fie cã ne place sau nu, fac parte din sistemul nostru. Sunt foarte diferiti fatã de îngeri, vin doar când îi chemi, sau când apare o situatie de urgentã, aceste fiinte vin sã-ti salveze viata. Asa cum au procedat si în cazul meu.

Bineînteles, îndatã ce am pãrãsit tunelul adicã odatã ce am ajuns în final în acea luminã puternicã, m-am trezit la spital... Vreau sã spun, am fost adus la spital, ambulanta a ajuns la spital si puteam sã vãd asistenta panicându-se în incinta spitalului si spunând: "E mort, e mort, e mort, e mort", iar eu îmi spuneam, "Sunt mort?" Nu puteam sã cred asta pentru cã eu mã simteam excelent si dacã asta înseamnã sã fii mort, de-abia astept! Este minunat! Sã zbori în orice loc fãrã a avea limite, fãrã sã fii sub control, este o libertate totalã, purã libertate! pe care nu am s-o uit niciodatã. ... dupã care mi-au injectat ceva... Îmi amintesc doar am intrat din nou în corp, si era groaznic, am revenit secvential, pentru cã pe mãsurã ce intri în corp, simti gravitatia, greutatea, si bineînteles durerea si aceasta nu era deloc plãcut. Dar ceea ce am primit de la acea experienta de moarte clinica... este un dar minunat, o muzicã frumoasã... Dumnezeu si îngerii mi-au dat darul de a crea aceastã minunatã muzicã. Am cãpãtat de asemenea o nouã viziune asupra vietii. Ochii fizici percep între 5 si 15% din ceea ce existã. imaginati-vã restul, toate celelalte 85% rãmase pe care le poti percepe doar prin "Ochii inimii" tale. Cred cã dacã cu totii am face aceasta în permanentã, am trãi într-o lume mult mai bunã si mult mai iubitoare.
Site: http://www.fredericdelarue.com/

Articole despre Frederic Delarue, moarte, ingeri