Vremea vindecarii. Un triumf asupra cancerului. Terapia viitorului

Aceasta este povestea extraordinara a unei femei care a invins o boala distrugatoare, printr-o terapie neconventionala. Este un triumf asupra cancerului.

Beata Bishop a fost ingrozita cand o alunita de pe picior i-a fost diagnosticata ca fiind melanom – unul dintre tipurile de cancer cu cea mai rapida evolutie. Dupa o operatie chirurgicala dureroasa si mutilanta, i s-a spus ca problemele ei de sanatate au luat sfarsit. Dar, dupa un an, cancerul se raspandise in sistemul ei limfatic, astfel incat a fost confruntata cu doua posibilitati dure: sa mai faca inca o operatie, cu rezultat nesigur, sau sa nu mai faca nimic si sa astepte sa moara intr-un interval de timp cuprins intre sase saptamani si sase luni.

A refuzat ambele variante si a ales un tratament alternativ, descoperit de un eminent medic german, doctorul Max Gerson. Terapia sa, bazata pe o dieta alimentara optima si detoxificare completa, a atras-o pe autoare, intrucat tratamentul avea ca scop refacerea sistemului imunitar, care putea, astfel, sa distruga singur tumoarea. Luandu-si soarta in maini, ea a petrecut doua luni in singura clinica Gerson din lume, situata in Mexic, unde a invatat teoria si practica acestei terapii intensive, pe care a urmat-o apoi in casa ei din Londra, timp de optsprezece luni.
A fost o perioada grea, dar astazi, dupa mai mult de douazeci de ani, ea este perfect sanatoasa si se bucura pe deplin de viata. Cartea Vremea vindecarii prezentata acum cu o noua introducere scrisa special pentru cititorii romani si cu un epilog care descrie, in mare, terapia Gerson, este o relatare facuta de o persoana plina de curaj si hotarare, care a reusit sa invinga un dusman de temut – cancerul. Cartea ne mai prezinta, intr-un mod extrem de incitant si antrenant, o metoda uluitor de eficienta pentru tratarea bolilor cronice degenerative – o metoda a carei validitate este confirmata din ce in ce mai mult de ultimele cercetari medicale.

Povestea pe care o veti citi este adevarata in fiecare detaliu al sau. Am inceput sa o scriu acum douazeci de ani, pe cand inca lucram din greu cu terapia intensiva Gerson, ca sa ma recuperez dupa melanom malign metastaziat. Pe vremea aceea purtam o dubla povara. Una era boala mea. Melanomul este unul dintre formele de cancer care se raspandeste cel mai rapid, iar odata ce progreseaza din pozitia sa initiala, sansele de recuperare sunt foarte reduse. Cealalta povara, pe care mi am ales o singura, era terapia intensiva Gerson, un tratament strict, dur, dificil, bazat pe alimentatie, care speram sa mi salveze viata.
Pe la jumatatea acestei terapii, care mi a consumat, vreme de doi ani aproape tot timpul si energia si care m a tinut in mare parte legata de casa, am inceput sa mi scriu povestea. M-am gandit ca, daca ma recuperez, povestea bolii si a vindecarii mele le va inspira si pe alte persoane ce sufera de cancer si le va arata ca exista si alta cale pentru a se face bine; o metoda non toxica, neagresiva, spre deosebire de iradiere si chimioterapie – o terapie care lucreaza cu trupul si nu impotriva lui. Si daca nu m as fi recuperat si povestea ar fi ramas neterminata, macar m-as fi bucurat de provocarea de a scrie in circumstante deosebit de neobisnuite si impotriva unor sanse potrivnice.
Intr adevar, am ales calea corecta. Povestea mea are un final fericit si ma bucur de o sanatate robusta, inca din 1983, cand am incheiat terapia. In lumea noastra care se misca in mare viteza, o astfel de poveste „veche”, ar trebui sa fie daca nu depasita, cel putin nu una de actualitate. Din nefericire, povestea mea devine din ce in ce mai contemporana, odata cu trecerea fiecarui an, deoarece rata cancerului creste in mod inexorabil. Ultimul raport facut de Agentia Internationala de Cercetare a Cancerului, datand din septembrie 2001, declara ca, la nivel mondial, cancerul va cere zece milioane de vieti pe an, pana in anul 2020. (In 2000, numarul mortilor a fost de sase milioane.) Medicina e neputincioasa in stoparea acestei epidemii cumplite sau in vindecarea majoritatii victimelor sale. Asa numitele descoperiri stiintifice, anuntate cu regularitate in mass media nu au dus, pana in prezent, la nici un rezultat. Ceea ce medicii nu reusesc sa realizeze, este sa protesteze in unanimitate impotriva cauzelor care stau la baza problemei cancerului.
Doar toate acestea nu sunt un mister. Mediul inconjurator din ce in ce mai poluat si care se deterioreaza permanent, chimicalele otravitoare folosite in agricultura, sau produsele inferioare din punct de vedere nutritiv, mancarea nesanatoasa produsa in exces de industria alimentara, stilul de viata disfunctional al oamenilor si obiceiurile auto distructive, interesele comerciale ce nu tin seama de problemele de sanatate – toate acestea contribuie la imaginea ce se inrautateste in continuu. Cancerul nu este o Actiune Dumnezeiasca, nici nu vine din spatiu cosmic: omenirea moderna, coplesita de propria i genialitate tehnologica – dar, in mod tragic, oarba in fata legilor vietii – si a facut o cu mana ei. Orice i se intampla pamantului, se va intampla fiilor pamantului. Omul este doar un fir din panza vietii. Orice ii face panzei, lui insusi isi face, a spus Seful Indienilor americani, Seattle,* in 1854. Cu un secol si jumatate mai tarziu, putem remarca cata dreptate a avut.

* 1786 1866. Sef al celor doua triburi, Suqwamish and Duwamish, si unul dintre cei mai importanti conducatori amerindieni. N. T.

Asadar, de ce este povestea mea mai actuala astazi, decat atunci cand am scris-o? Deoarece, cu toate ca este o naratiune personala, se refera la mai mult decat recuperarea unei singure persoane, printr-o terapie neortodoxa. Sunt doar una dintre sutele, daca nu miile de pacienti bolnavi de cancer care si au recapatat sanatatea cu ajutorul acestui tratament, de cand raposatul dr. Max Gerson a dezvoltat o, dupa o practica medicala de peste treizeci de ani. Dar, mai important decat orice e faptul ca adevaratul erou al povestii este terapia in sine, care reprezinta exact opusul a modului in care medicina conventionala trateaza cancerul. In loc sa se concentreze asupra eradicarii tumorii prin chirurgie, iradierie sau chimioterapie si sa se rezume doar la atat – acesta fiind modul de abordare al oncologiei – regimul Gerson urmareste sa intareasca sistemul imunitar al corpului la cel mai inalt grad posibil, astfel incat el sa se poata vindeca singur. Acest lucru este realizat doar printr un regim strict de fructe crude si sucuri de legume, multa hrana vegetariana organica, medicatie non toxica si prin dezintoxicare puternica. Nu toti se recupereaza de pe urma ei ... dar, la urma urmei, toti trebuie sa murim candva. Insa recordul sau de „incurabili vindecati” este remarcabil, indiferent de standard.
In ciuda uriasei investitii financiare si a cercetarii nesfarsite, oncologia conventionala poate ajuta foarte putin victimele celor mai raspandite tipuri de cancer – prin urmare, orice alta metoda, orice alta abordare ce promite rezultate mai bune, este de actualitate si merita atentie.
Din acest motiv sunt fericita ca povestea mea, care a aparut deja in mai multe limbi, va ajunge acum in Romania, pentru a vesti ca exista si alta cale. Nu este o cale simpla. Ea necesita angajament total, rezistenta, vointa si mult ajutor si sprijin din partea familiei si a prietenilor. Este scumpa, necesita cantitati uriase de fructe si legume organice si medicatie speciala. Trebuie urmarita timp de doi ani si, cel putin in primele cateva luni, pacientul nu trebuie sa lucreze; mai tarziu, poate lucra doar partial. Dar, daca totul decurge bine, rezultatul este o vindecare reala, nu doar o remisie, iar, pe langa cancer, se rezolva si multe alte probleme fizice – ceea ce inseamna mult mai mult decat poate fi obtinut prin tratamente conventionale.
Atunci cand am inceput, pentru prima oara, terapia Gerson, in ianuarie 1981, eram destul de singura. Putini oameni fara cunostinte medicale stiau ce inseamna melanom. Nimeni, nici macar doctorii, nu auzisera despre o terapie pentru vindecarea cancerului, bazata pe alimentatie. Intr adevar, atitudinea oficiala era ca dieta nu avea absolut nici o legatura cu cancerul, sau cu tratamentul sau. Majoritatea prietenilor si colegilor mei au crezut ca am innebunit, cand au auzit ca aleg aceasta terapie obscura si neobisnuita, dar erau prea amabili ca sa o spuna. Hrana organica era aproape imposibil de obtinut.
Mexicul, acolo unde am fost pentru a sta in unica clinica Gerson din lume, era foarte departe de Londra si nu avea reputatia unui centru medical foarte bun – si multe altele asemenea. Insa, cu toate acestea, am mers inainte, deoarece alternativa conventionala parea mult, mult mai rea.
Dupa recuperare, in entuziasmul meu idealist – sau, poate, naivitate – m am angajat in actiunea de a atrage interesul unor doctori fata de potentialul salvator al terapiei Gerson. Cu siguranta, am gandit eu, vor dori sa auda despre o metoda revolutionara care le ar putea ajuta pacientii; cu certitudine, recuperarea mea, sprijinita de documentatie medicala completa, le va trezi curiozitatea.
Dar m am inselat. In afara de doua exceptii, toti doctorii pe care i am abordat au ales sa faca declaratii categorice, mai degraba decat sa puna intrebari – astfel incat conversatiile noastre se incheiau inainte de a fi putut incepe cum se cuvine.
Un doctor m a informat ca recuperarea mea a fost una spontana, ceea ce nu era deloc un lucru neobisnuit. (De ce, oare, recuperarea spontana este atribuita doar pacientilor care s au vindecat prin metode neortodoxe?) Altul mi a spus, avand in vedere ca boala mea era incurabila, ca eram doar in remisie si ca voi recidiva, mai devreme sau mai tarziu. (La acea vreme, supravietuisem zece ani dupa inceperea terapiei Gerson si, conform regulii medicale, o supravietuire de cinci ani lipsita de simptome, echivaleaza cu vindecarea. De ce se aplica aceasta regula doar pacientilor tratati conventional?)
Un al treilea doctor a declarat ca oricum trebuia sa ma fi vindecat, indiferent de aceasta terapie ciudata. Un al patrulea a refuzat metoda Gerson, considerand o nestiintifica si a adaugat ca, dupa extirparea tumorii initiale, ar fi trebuit sa mi se indeparteze un numar de glande limfatice, sa fac iradiere masiva si apoi sa sper sa ma vindec. Atunci cand am sugerat ca a spera sa ma vindec nu era ceva prea stiintific, s a cam infuriat.
Un al cincilea doctor, auzind de cazul meu de la o cunostinta comuna, a zambit si a spus: „Ar fi putut la fel de bine sa plece la Lourdes”.
Am avut parte, insa, de o audiere politicoasa din partea a doi medici consultanti eminenti, care au gasit ca povestea mea era interesanta – si apoi au indepartat o ca pe o dovada subiectiva, adica lipsita de valoare. Cazurile individuale, mi au spus ei, nu contau. Numai statisticile bazate pe o cazuistica bogata puteau fi luate in serios. In regula, am raspuns, dar cum pot cercetatorii sau clinicile sa stabileasca un test corect pentru o abordare complet noua, daca nu inteleg metodologia cazurilor individuale, cum este al meu? Cum putem invata ceva nou, daca refuzam sa examinam rezultate pozitive non conventionale?
Mai mult, am adaugat, in lipsa finantarii adecvate, este imposibil de organizat un test clinic supravegheat si de amploare, care sa produca rezultate statistice semnificative. Totusi, fara aceste rezultate, nici una dintre extrem de bogatele fundatii de caritate pentru cancer nu va oferi finantarea necesara. Si astfel, cercul vicios se tot roteste. Cum il putem rupe?
Intrebarea mea a ramas fara raspuns. Ma confruntam cu ceea ce filozoful Herbert Spencer a numit „principiul condamnarii inaintea investigarii”, care, a adaugat el „nu poate sa nu mentina un om in ignoranta vesnica”.
Dupa atat de multe dezamagiri, in final m am retras si n am mai incercat sa trezesc interesul doctorilor pentru ceea ce un medic de demult, inovator genial, a lasat in urma sa, pentru ca ei sa continue. Uneori ma intrebam cat va mai dura pana cand medicii sa se apropie de descoperirile lui Max Gerson, de acum jumatate de secol. Si eram, sincer, trista.
Astazi nu mai sunt trista, cu toate ca medicina conventionala ce trateaza cancerul persista inca in practicarea a ceea ce criticii sai descriu ca: „taie, arde si otraveste” si nu arata nici un interes pentru nimic din ceea ce este, in mod radical, alternativ.
Si totusi, s-au schimbat multe in ultimii douazeci de ani. Multe tipuri de Medicina Complementara si Alternativa – pe scurt CAM (Complementary and Alternative Medicine) sunt cercetate pentru potentialul lor vindecator si al beneficiului de cost. De cativa ani incoace, departamente guvernamentale, fundatii de caritate, corpuri educationale ce se ocupa de sanatate, ca si mass media au oferit sfaturi utile in legatura cu dietele sanatoase. Consensul este total: consumarea mai multor fructe, legume, cereale integrale, a mai putina carne, alcool, grasime, sare si zahar ne poate proteja de boli maligne. Campania Uniunii Europene Europa impotriva Cancerului se concentreaza asupra prevenirii prin dieta. Studii de amploare au fost lansate in sapte tari europene, pentru a compara dietele oamenilor si starea sanatatii, pe parcursul a douazeci de ani. Legatura dintre dieta si cancer primeste, in prezent, mai multa atentie decat oricand in trecut – insa numai in contextul prevenirii. Linia oficiala este ca dieta corecta poate proteja impotriva cancerului – insa, odata ce boala maligna a aparut, alimentatia nu poate crea vreo diferenta.
Nu sunt singura care stie ca acest lucru nu este adevarat.
Au aparut deja doua studii ce arata valoarea terapiei Gerson in tratarea pacientilor bolnavi de cancer. Primul a fost cercetarea chirurgului oncolog Dr. Peter Lechner, de la Spitalul District din Graz, Austria, care a publicat rezultatele unui test clinic facut timp de sase ani, cu o versiune foarte diluata a programului Gerson, pe saizeci de pacienti suferind de mai multe tipuri de cancer, multi dintre ei cu metastaze la ficat.
Pana si acel program slab, urmat de pacienti chiar la casele lor, sub supraveghere medicala, a adus rezultate neasteptate. Pacientii au trait mai mult, s au simtit mai bine, au avut nevoie de mai putine medicamente, erau mai optimisti si sufereau mai putin de pe urma oricaror efecte secundare in urma tratamentelor conventionale. In lucrarea sa, publicata intr un ziar medical german, Dr. Lechner indica nevoia unui studiu de lunga durata, care sa implice un numar mai mare de pacienti.
Al doilea studiu a fost un raport din partea micii Organizatii de Cercetare Gerson din California, despre ratele de supravietuire pe timp de cinci ani ale pacientilor suferind de melanom si tratati prin terapia Gerson, comparandu le cu rezultatele echivalente, obtinute prin tratamente conventionale. Diferentele sunt impresionante. Intre 1975 si 1990, suta la suta din pacientii cu melanom in stadiul I si II, tratati cu terapia Gerson, au obtinut supravietuirea critica de cinci ani, spre deosebire de saptezeci si noua la suta dintre pacientii tratati conventional. Pentru stadiile IIIA si IIIB, cu metastaze regionale, grupul Gerson a obtinut saptezeci la suta, iar grupul „clasic” doar patruzeci si unu la suta. Si, chiar mai dramatic, in cel mai grav stadiu, grupul IVA cu metastaze vaste, pacientii Gerson au obtinut o rata de supravietuire de cinci ani de treizeci si noua la suta, in timp ce pacientii non Gerson au dobandit doar sase la suta.
Vor fi necesare mult mai multe studii si de mai mare amploare, pentru a face dreptate deplina potentialului remarcabil al acestui mod de vindecare. Dar se va intampla si asta. La urma urmei, se spune ca nimic nu este mai puternic decat o idee a carei timp a sosit.
Una dintre marile probleme legate de programul Gerson sunt banii. Avand in vedere ca terapia nu este acceptata de comunitatea medicala, sau de companiile de asigurari private, pacientii aspiranti trebuie sa se finanteze singuri. Si aceasta poate crea mari probleme. Insa, pana si acest lucru nu este insurmontabil. Nu e obligatoriu sa mergeti la spitalul Gerson din Mexic, asa cum am facut eu, cu toate ca acest lucru reprezinta un avantaj. Multi pacienti au urmat terapia acasa si s au recuperat, atat in Marea Britanie, cat si in Ungaria, unde am prezentat terapia acum doisprezece ani. La acea vreme – si intr un grad mai mic astazi – conditiile din Ungaria erau cu mult in urma celor din Occident; se apropiau mai mult de conditiile unei tari din lumea a treia, decat de restul Europei. Si totusi, cei care au fost hotarati sa urmeze terapia, au facut o si au avut succes, iar fiecare recuperare ma incanta, deoarece am considerat din totdeauna ca abilitatea de a deveni iar sanatos, dupa o boala care te a amenintat cu moartea, n ar trebuie sa fie o chestiune de bani.
In Epilog voi descrie mai detaliat modalitatea de a urma terapia acasa, iar pentru cei care nu sunt bolnavi, dar doresc sa si imbunatateasca si sa si mentina sanatatea, voi explica acele aspecte ale stilului de viata Gerson care ii va ajuta sa faca acest lucru.
Insa, mai intai, va rog sa-mi cititi povestea.

sursa: Editura for you