Valentina Savu - Povestea mea

Povestea mea, relaționată cu pasiunea pe care o am pentru alimentația sănătoasă, simt că începe din copilărie.
Sunt născută în Timișoara, însă crescută la bunici, până la vârsta de 5 ani. Sunt foarte recunoscătoare pentru copilăria pe care am avut-o. Nu putea fi mai frumoasă.


Acolo, la țară, am avut ocazia să-mi cultiv gustul pentru o mâncare sănătoasă, crescută natural și cât mai puțin procesată. Bunicii mei aveau o grădină imensă, unde cultivau de toate. Au fost oameni foarte harnici, și au avut grijă să mă pună și pe mine la treabă. Eram ajutor de nădejde în casă: de la udatul legumelor, la legat via, strânsul insectelor de pe frunze, adunatul prunelor, la scos cartofii, cules iarba pentru animale, iar lista poate continua. Îmi tresălta inima de bucurie să retrăiesc amintirea acelor momente.
Când era ora mesei, mergeam în grădină cu castronul să culeg roșii, ardei, castraveți, patrunjel și tot ce mai pofteam și se găsea. Și ce salată stătea pe masa noastră. Nu pot uita de zeama ce rămânea după ce mâncam toate legumele. Mereu era bătaie pe ea. Puneam bucăți de turtă în acea zeamă și trebuia să le păzesc bine de verișorul meu, care era foarte agil și de multe ori mă lăsa fără.
Iar când foamea era mare, într-o mână țineam o bucată de turtă și una de brânză, iar în cealaltă o roșie.
Nu am fost niciodată mofturoasă la mâncare. Acceptam cam orice primeam. Din când în când, mamaie mergea la târgul din sat și atunci era dezmăț cu napolitane, rahat, bomboane. Totuși toate cu măsură, să mai avem ce manca și altădată.
De la 5 ani părinții m-au luat la Timișoara, unde am mers la grădiniță, apoi la școală. Nu am prea multe amintiri legate de mâncare din această perioadă. Doar că aveam o pasiune de a împărți sandwich-urile cu cățeii din drumul meu spre scoală sau cu cei de la scara blocului.
Părinții mei aveau, și încă au, o alimentație obișnuită. M-au crescut cu multă mâncare gătită acasă, dar puține legume și fructe crude. Noroc că mama nu se prea pricepea să facă prăjituri.
Un aspect, de care sunt mândra, este faptul că am mâncat de foarte puține ori la McDonalds. Părinții mei nu prea aveau să-mi dea bani pentru asta, și acum mă bucur mult că a fost așa.
Când am mai crescut, am început să pun kilograme pe mine. Nu pot spune că am fost grăsuță, însă aveam mai mult decât îmi trebuia. Și eram conștientă de asta. Erau perioade în care încercam să nu mai mănânc pâine, cartofi prăjiți, să iau ultima masă la ora 18. Foarte scurte acele perioade. Nu reușeam să mă țin de ele, fiind și o fire destul de pofticioasă.
Cred că situația asta a fost până în timpul facultății, când am participat la primul meu seminar de alimentație sănătoasă. A fost un seminar susținut de doamna Lidia Boje, care mi-a deschis apetitul de a afla cât mai multe. Atunci am și început încet, încet să citesc diferite cărți și cred că cel mai important este că am început să experimentez ce înseamnă să te alimentezi într-un alt mod.
Mi-a fost destul de ușor, pentru că eram într-un grup de tineri deschiși de a încerca și învăța lucruri noi în acest domeniu.
Și așa a început călătoria transformării stilului meu de alimentație. Destul de lungă, și știu că încă mai am de parcurs. Mă bucur că nu am făcut schimbări radicale într-un timp scurt. Îmi place să stau și să analizez fiecare etapă pe care am parcurs-o și sunt conștientă că fiecare a avut rolul ei.
Am început cu schimbări simple: renunțarea la orice sucuri carbogazoase, la prăjeli, combinații grele etc.
Însă adevărata și marea schimbarea s-a produs când am aflat despre alimentația fără foc. Am descoperit site-ul Ligiei Pop și eram absolut fascinată de ce citeam, de rețetele găsite. Nu-mi venea să cred că există așa ceva, iar eu nu am știut până atunci. Eram atât de entuziasmată, de parcă am descoperit o comoară. De fapt asta s-a și întâmplat, chiar am descoperit o comoară.
Am început să pun foarte repede în practică, însă nu prea aveam aparatura necesară. Multă vreme m-am chinuit, la propriu, cu un robot care avea putere foarte slabă. Însă asta nu mi-a scăzut deloc entuziasmul. Am început să-mi fac germeni și vlăstari, să cresc iarba de grâu.
Ligia Pop a fost un sprijin de la început. Orice întrebări am avut, mi-a răspuns cu mare drag și m-a ajutat mereu. Am și avut șansa ca la scurt timp, să o invit în Cluj să susțină un seminar pentru tineri despre alimentația crudă. Am îndrăgit-o și apreciat-o de la început, iar acum îi sunt recunoscătoare și îi mulțumesc pentru toată susținerea din trecut și de acum.
Cu trecerea timpului, am tot parcurs alte și alte etape în alimentația mea. La schimbarea acestora au dus noile informații aflate din cărțile citite și documentarele la care m-am uitat.
Acum sunt într-o perioadă în care alimentația mea este vegană (fără produse animale), în proporție de 70% crud și 30% gătit. Deocamdată mă simt excelent în această etapă și mă bucur de ea, până va veni rândul următoarei. Am învățat să-mi ascult corpul și să las lucrurile să curgă, să nu-mi impun cu strictețe ceva anume.
Am început să împărtășesc și celor din jurul meu, din experiența acumulată până acum, și fac asta prin intermediul atelierelor de gătit pentru adulți, dar și pentru copii. Am simțit că vreau să dau mai departe, dar continui să mă dezvolt, să acumulez noi informații, să experimentez pe propriul corp.
Imi doresc să îi ajut pe cei care vor și sunt deschiși, să-și îmbunătățească relația lor cu mâncarea, să înceapă să privească gătitul și dintr-o altă perspectivă. Eu sunt încă fascinată de cum ne putem bucura de mâncare într-un mod sănătos, să debordăm de energie, să gândim mai limpede și mai pozitiv.
Valentina vine la Bucureşti in perioada 24-26 mai pentru a desfăşura un Weekend Delicii sănătoase.  Mai multe informaţii aici:  http://evoluamimpreuna.ro/evenimente/weekend-delicii-sanatoase-cu-valentina-savu/.