Urzica

Urtica dioica Fam. Urticaceae.
Denumiri populare: oisea, urzica creata, urzica craiasca, urzica mascata, urzica de padure, urzici romanesti.


In traditia populara: sunt intrebuintate primavara in alimentatie, iar fibrele din tulpinile mai dezvoltate se fac fibre textile mai ales pentru saci. Radacina si partile aeriene se foloseau pentru vopsit in galben.
Ceaiul din frunze si varfuri florifere, indulcit cu miere sau zahar se folosea contra tusei, astmului si durerilor de piept.
Unii amestecau cu fagure de miere si se lua cate o lingurita ca leac pentru tuse si dureri de piept.
Decoctul radacinii si al frunzelor se mai lua in tuse cu sange si diferite hemoragii sau la lesin, iar numai al radacinilor contra constipatiei.

Se mai folosea la amigdalita, in bolile de stomac, palpitatii de 4 ori pe zi.
Cu parti aeriene se facea decoct contra hemoragiilor uterine cu care se faceau spalaturi sau la hemoroizi si boli de rinichi. Se mai fierbeau cu alte plante si se foloseau la spalatul pe cap o data pe saptamana.

Compozitie chimica:
oficinale sunt frunzele (Folium Urticae) si uneori radacina ( Radix Urticae)contin: substante azotoase, toti aminoacizii esentiali: amine (acetilcolina, histamina), glucide (mono, di, si trizaharide), clorofila, fitol, protoporfirina, carotenoide (beta- caroten, xantofila, licopen, violaxatina), tanin, vitaminele A, B2, C, K, acid folic, mucilagii,
Actiune farmaceutica: creste diureza eliminand acidul uric si clorurile, antimicrobian, hemostatic, trofic, emolient, diuretic, antidiareic, astringent, expectorant, activeaza circulatia sangelui cu eliminare de histamina, antiseptic, hipoglicemiant. Astringent in enterite muco-membranoase, enterite acute si cronice, diaree ale tuberculosilor. Extern: cicatrizant, contribuind la refacerea tesuturilor.

Intra frunzele in componenta ceaiului antibronsitic nr 2.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: anemie, avitaminoze, calculoza renala, diabet zaharat, diaree in special ale tuberculosilor, dizenterie, enterite acute si cronice, enterocolite muco-membranoase, guta, hemoragii uterine, hemoroizi hemoragici, matreata, menstre neregulate, hipermenoree, obezitate, rani greu vindecabile, reumatism, seboree, supuratii, ulcer varicos, vaginita atrofica (in asociere cu alte plante).

Preparare:
intern- o lingura de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se consuma 3 ceaiuri pe zi.
-Din 2 linguri de plante se foloseste tot infuzie cu care se vor face bai sau comprese. La hemoroizi se asociaza cu alte plante ( coada soricelului, gorun, galbenele)

-2 linguri de radacini maruntite se vor pune la 500 ml apa. Se fierb timp de 15 minute, apoi se strecoara si se fac spalaturi pentru cresterea parului.
-Tinctura din 50 g de planta maruntita se vor pune in 250 ml alcool alimentar 70? in caz ca se iau intern, sau sanitar daca se iau extern. Se tin 15 zile apoi se strecoara. Se poate lua cate 1 lingurita diluata intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica si tampon sub pansament.

- 2 lingurite de planta maruntita se va pune la 500 ml otet. Se va lasa timp de 10 zile dupa care se strecoara. Se foloseste in amestec cu apa pentru clatirea parului sau la diferite afectiuni cutanate unde de asemenea se pune diluat.

URZICA MICA.
Urtica urens Fam. Urticaceae.
Denumiri populare: aisea, urzica blanda, urzica de sura, urzica marunta, urzica sarbeasca, urzica craiasca, urzica creata, urzica greceasca, urzica iute, urzica implesata.
In traditia populara: a fost intrebuintata la aceleasi afectiuni ca si cea mare. Se mai utiliza pentru improspatarea sangelui, la hemoragii si dizenterii.

Compozitie chimica: frunzele si radacina sunt bogate in clorofila, flavonozide, mucilagii, acid pantotenic, cetone, xantofile, saruri minerale, vitaminele; A, B2, C, Y, acid pantotenic.
Actiune farmacologica: un tonic general, stimuleaza diureza, dizolva nisipul urinar, depurativ, hemostatic puternic datorita vitaminei K, este mult folosita pentru regenerarea parului, are actiune de revigorare a organismului. Protejeaza capilarele sangvine. Este mult mai activa ca urzica mare fiind utila la aceleasi intrebuintari.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: acnee, anemii, afectiuni renale, alopecie, astm bronhic, avitaminoze, bronsite, caderea parului, diabet, diaree, eczeme, enterite, febra, metroragii, micoze cutanate, hemoragii diferite inclusiv uterine, hemoroizi, litiaza urinara, psoriazis, purpura, reumatism, ulcer varicos, uremie, varice.

Preparare:
-20 ml suc de urzica obtinut din urzica proaspata cu ajutorul storcatorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia in orice afectiune interna. Extern se poate pune suc de urzica pe rani sau alte afectiuni.
-2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
-1 lingurita de radacina se va pune la 250 ml apa si se fierbe timp de 10 minute. Se consuma 3 cani pe zi.
-50 g de planta maruntita se pune cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine timp de 15 zile. Se strecoara. Se va lua apoi cate o lingurita de 3 ori pe zi diluata in putina apa.

-Seminte macinate se vor lua cate o lingurita de seminte macinate care se pun sub limba de 3 ori pe zi. Dupa 10 minute se inghit cu putina apa. Se iau cu 15 minute inainte de mesele principale.
Extern: 4 linguri de frunze maruntite se pun la 500 ml de apa. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoara. Cu aceasta apa se va spala de 2 ori pe saptamana in afectiunile parului sau pentru revigorarea parului.
-500 ml spirt medicinal se va pune impreuna cu 100 g de planta maruntita (planta sau radacina) si se lasa timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des. Se strecoara apoi si se fac frectii pe pielea capului.

URZICA MOARTA ALBA
Lamium album Fam. Labiatae.
Denumiri populare: fata matei, mierea ursului cu flori balai, sugel alb, urzica alba, urzica creata, urzica surda, urzici mortarete.
In traditia populara: ceaiul din tulpini florifere se folosea contra durerilor de piept.
Ceaiul din flori se lua in stari de raceala, tuse, tuse convulsiva, ori se prepara cu conuri de molid un sirop si acesta se dadea bolnavilor.

Fiarta in vin se lua contra reumatismului, dimineata la amiaz si seara.
Din stoloni subterani se lua contra ulcerului stomacal, iar ceaiul din flori pentru normalizarea tensiunii, sau pentru leucoree.
Compozitie chimica: medicina foloseste florile fara caliciu (flores Lamii albi) contine: amine biogene, tanin, mucilagii, ulei eteric, saponine, flavone, saruri de potasiu, etc.
Actiune farmaceutica: sedativ, emolient, expectorant, astringent, creste diureza, normalizeaza tranzitul intestinal, hemostatic, antidiareic usor, vasoconstrictoare.
Extern- astringent
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, afectiuni respiratorii, alopecie, abcese, arsuri, bronsite, catar intestinal, constipatie, diaree usoara, dismenoree, dureri acute de picioare, dureri de urechi, hipertrofia prostatei (cura), infertilitate (seminte), insomnii, leucoree amicrobiana, menopauza (calmare nervoasa), metroragii, sangerari nazale, scleroza renala, ulcere, umflaturi gutoase, tuberculoza, tuse convulsiva, vaginite, varice.

Preparare:
o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se pot consuma intern doua ceaiuri pe zi.

-1 lingurita de praf obtinut cu rasnita de cafea se va pune sub limba pentru 10 minute, apoi se inghite cu putina apa. Se iau de 3 ori pe zi cu 15 minute inainte de mese.
-Tinctura din 50 g planta si 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine 15 zile. Se strecoara Se va lua cate o lingurita de 3 ori pe zi diluat cu putina apa. Extern se poate face cu alcool sanitar pentru frectii la par, sau diferite dureri.
-Extern- se va folosi cantitate dubla de planta pentru spalaturi vaginale seara inainte de culcare, comprese, gargara clisme, bai de sezut.