Uleiul de masline presat la rece, elixir de sanatate
Alimentatie si nutritie
Bogat în acizi graşi nesaturaţi, precum omega 3 şi omega 6, uleiul de măsline presat la rece împiedică depunerile de grăsime pe pereţii vaselor de sânge şi reduce nivelul de „colesterol rău“, făcând totodată să crească nivelul de „colesterol bun. Virtuţile terapeutice ale uleiului de măsline presat la rece sunt nenumărate. Acest aliment-medicament, cu adevărat ecologic, bogat în antioxidanţi şi vitamine cu efect de prevenire a îmbătrânirii celulelor, curăţă sistemul vascular de efectele nocive ale sedentarismului şi previne îmbătrânirea precoce, bolile cardiovasculare şi chiar boala secolului – cancerul.
ISTORIC ŞI EXTRACŢIE
Uleiul de măsline este extras din varietatea Olea europea, măslinul european, originar din zona bazinului mediteraneean. Fructele sînt foarte hrănitoare, iar folosirea lor împreună cu frunzele în medicină datează din vremurile cele mai îndepărtate, virtuţile lor terapeutice fiind pe măsura celor alimentare.
De mii de ani, uleiul de măsline este extrem de apreciat, fiind folosit la prepararea hranei, la producerea de cosmetice şi săpunuri, dar şi drept combustibil pentru lămpi, iar fructele măslinilor făceau parte din ofrandele zeilor.
Egiptenii îl foloseau în ritualuri religioase şi ca sursă de iluminat. Ei aveau chiar o sărbătoare denumită „Lychnokajia“ (Luminarea lămpilor), moment în care oamenii îşi aprindeau în mod simbolic lămpile. De altfel, în Egipt, uleiul de măsline era considerat sacru.
În Grecia şi Roma Antică, uleiul era folosit la iluminat, la pregătirea hranei şi la vindecarea rănilor. Uleiului i se atribuiau virtuţi magice şi era considerat un simbol al purităţii şi bunăstării. La greci, măslinul era considerat arbore al înţelepciunii, iar romanii îl venerau sub numele de „arbore al Minervei“. În timpurile străvechi, uleiul de măsline era obţinut prin strivirea manuală a fructelor, în bazine din piatră.
Astăzi, procesul de extragere a uleiului din măsline este mecanizat şi se desfăşoară în vase din oţel inoxidabil, la o temperatură sub 30 de grade Celsius, iar separarea uleiului de pasta rezultată prin strivire se face prin centrifugare. Pentru a obţine un soi de ulei extravirgin, cu aciditate sub 1% sau chiar sub 0.3%, sînt folosite procese de filtrare menite să îndepărteze reziduurile. Procesul de fabricare prin presare la rece a uleiului de măsline nu necesită chimicale, fapt care ne îndreptăţeşte să spunem că este sută la sută ecologic.
Pentru obţinerea unui litru de ulei sînt necesare în jur de cinci kilograme de măsline, iar metoda de presare la rece permite menţinerea gustului, a culorii şi valorilor nutritive, uleiul de măsline fiind singurul ulei ce poate fi consumat imediat după extragerea din fruct. Evaluarea se face în funcţie de gust şi de nivelul acidităţii înainte de îmbuteliere.
Aroma, culoarea şi valorile nutritive ale fiecărui tip de ulei sînt influenţate de calitatea solului pe care cresc arbuştii, de climat, de soi şi de vârsta măslinilor, de gradul de maturare al fructelor, de modalitatea de recoltare a acestora şi de metoda de extracţie. Cele mai celebre ţări în ceea ce priveşte producţia de măsline sînt Spania, Italia, Franţa, Grecia, Tunisia, Turcia şi Portugalia.
CALITĂŢI NUTRITIVE
Cele mai bune, din punct de vedere al conţinutului, sunt uleiurile presate la rece, care păstrează nealterate calităţile terapeutice şi nutritive ale măslinelor. Se recomandă ca acestea să nu fie combinate cu alte grăsimi şi chiar să fie consumate în locul acestora. În plus, uleiul de măsline presat la rece poate diminua aciditatea mâncărurilor şi poate fi folosit chiar ca un condiment. Uleiul de măsline conţine numeroase săruri minerale: fosfor, sulf, potasiu (1 g%), magneziu, calciu, clor, fier, cupru, mangan, carotene, vitaminele A (80 mg%), B, C, E (8 mg%), F. În măslinele verzi, cantitatea de ulei este de 15%, iar în cele mature de 58%.
Valoarea calorică a măslinei este de 224 calorii la 100 g, iar aceea a uleiului de 900 de calorii. Măslinele conservate în saramură conţin: apă 34%, proteine 4,0%, grăsimi 52%, glucide 9,7%, calorii 540/100 g.
Două linguriţe de ulei de măsline pe zi reduc riscul bolilor cardiace. Acesta ajută la asimilarea vitaminelor A, D şi K şi conţine acizi esenţiali care nu pot fi produşi de organismul uman. De asemenea, încetineşte procesul de îmbătrânire, susţine funcţionarea ficatului şi a intestinelor.
ELIXIR DE SĂNĂTATE
Consumul moderat, dar sistematic de ulei de măsline obţinut prin presare la rece este benefic pentru sănătate şi pentru că acesta previne cancerul de sân prin inhibarea unor gene răspunzătoare de apariţia maladiei. De asemenea, scade riscul de apariţie al bolilor cardiovasculare, ameliorează presiunea arterială la bolnavii hipertensivi şi disfuncţiile generate de diabetul zaharat.
Uleiul de măsline este indicat copiilor şi persoanelor debilitate şi cu sistem imunitar slăbit şi ameliorează efectele depresiilor. Este un laxativ blând, util în stări de constipaţie, care ameliorează ulcerul gastric. Poate fi utilizat împotriva căderii părului şi drenează ficatul şi vezica biliară leneşă.
Acizii graşi mononesaturaţi conţinuţi în uleiul de măsline întăresc imunitatea, dar şi rezistenţa vaselor sanguine şi a pereţilor arteriali.
Acest ulei este deosebit de nutritiv, fiind un foarte bun adjuvant în tratarea afecţiunilor hepatice, mai ales în dischinezii biliare, avînd efect colagog. Este deosebit de util în insuficienţă hepatică şi în eliminarea calculilor biliari. Este decongestionant hepatic, antiinfecţios, cicatrizant, antianemic, antirahitic, scade colesterolul din sînge şi previne bolile de inimă.
În afecţiuni hepatice şi dischinezii biliare, se recomandă ca dimineaţa, pe stomacul gol, să se ia o lingură de ulei de măsline, după care se ia o lingură de zeamă de lămîie, apoi ne întindem pe partea dreaptă 10-15 minute. Acest tratament se face zilnic, timp de 3 săptămîni.
Pentru litiază biliară şi hepatică, timp de 4 zile se mănîncă numai mere, 2-3 kg/zi, iar în a patra zi, seara, se înghit 250 ml ulei de măsline şi 250 ml zeamă de lămîie, alternativ, o lingură de ulei, o lingură de lămîie, pînă se termină cantităţile. Dimineaţa, la primul scaun, pietrele se elimină. Revenirea la masa normală se face astfel: dimineaţa – suc de morcov, ţelină şi sfeclă; la prînz – o supă cremă de legume; seara – o cană de lapte natural, prins.
Uleiul de măsine este laxativ, fără a produce colici, avînd efect helminitic (omoară viermii intestinali).
Uleiul de măsline este cunoscut şi pentru calităţile sale afrodisiace. „Mănâncă ulei de măsline şi vino la noapte la mine“, spune o semnificativă zicală grecească.
STATISTICI
În ţara noastră se consumă, în medie, aproximativ 11 litri de ulei pe cap de locuitor, spre deosebire de nemţi şi austrieci, care consumă anual şase litri de ulei. Ungurii şi bulgarii consumă şapte litri pe cap de locuitor, iar italienii - 13 litri de ulei pe cap de locuitor, dar, având în vedere că aceştia consumă ulei de măsline, se schimbă datele problemei.
În România, consumul anual de ulei de măsline este de 0,2 litri pe cap de locuitor, în timp ce media europeană este de 0,3 litri pe an. În cel mai fericit caz, românii cumpără ulei de măsline când sînt promoţii în supermarketuri, pentru a-l folosi la salate, nicidecum pentru gătitul curent. Lipsa de interes pentru acest aliment se poate explica prin faptul că românul este prea sărac şi nu îşi permite să utilizeze frecvent ulei de măsline. Obiceiurile culinare împământenite sunt o altă explicaţie pentru acest consum scăzut.
Consumul de grăsimi şi uleiuri ar trebui să constituie maximum 33% din necesarul zilnic de nutrienţi - 95 de grame pentru bărbaţi, adică şapte linguriţe şi 70 de grame pentru femei, adică cinci linguriţe.
O problemă importantă este încălzirea uleiului înainte de a fi consumat. Studiile efectuate pe animale au demonstrat efectul nociv al produşilor de degradare rezultaţi în urma încălzirii uleiului. Dezechilibrul enzimatic, mărirea ficatului şi a rinichilor, eventualele întârzieri în creştere, toate sînt în ultima vreme puse în legătură cu gătitul cu ulei supraîncălzit. Refolosit, acesta se absoarbe mult mai rapid în alimentele prăjite, ceea ce duce la creşterea nivelului de produşi toxici în alimentele respective.
INFORMAŢII GASTRONOMICE
* Alături de oţet şi de sarea gemă neiodată, uleul de măsline este ideal pentru conservare (carne, peşte, legume, brânză etc.).
* Dulciurile pregătite cu ulei de măsline sînt mai gustoase;
* Ueiul de măsline are efecte miraculoase asupra gustului atunci când este folosit alături de suc de lămâie, oţet şi ouă în prepararea sosurilor pentru aperitive;
* În comparaţie cu alte tipuri de ulei, cel de măsline cu adevărat extravirgin, extras direct prin presarea la rece a fructelor, este una dintre cele mai stabile grăsimi la temperaturi înalte, având punctul de ardere în intervalul 207-250 grade Celsius;
* Uleiul de măsline este cea mai uşor digerabilă grăsime dintre cele comestibile.
CURIOZITĂŢI
• Uleiul de măsline este unicul aliment fundamental ce provine dintr-un fruct, în timp ce toate celelalte uleiuri provin din seminţe.
• Există mai multe tipuri de măsline: unele sînt folosite pentru producerea uleiului, altele pentru alimentaţie.
• Măslinele sînt conservate prin fermentare sau păstrare în ulei, apă, saramură sau sare. Aceste metode le transformă culoarea iniţială în negru, maro, roşu sau galben şi le afectează şi textura „pielii“, făcând-o să devină fie foarte netedă, fie zbârcită.
• Amăreala măslinelor provine de la un glicozid concentrat în „pielea“ lor. Pentru a o îndepărta, dar şi pentru a asigura păstrarea lor îndelungată, li se aplică o fermentare în soluţie de... sodă caustică!
REŢETĂ VINDECĂTOARE
Cremă pentru piele crăpată: se face o pastă dintr-o lingură de ulei de măsline şi o felie de banană (groasă de 1 cm). Se amestecă bine, se ţine pe abur până devine călduţă, apoi se aplică pe zona afectată.
sursa: ecolife.ro