Uleiul de arbore de ceai

Arborele de ceai (Melaleuca alternifolia), care face parte din familia Myrtaceae, se inrudeste cu eucaliptul, fiind originar din nordul New South Wales, Australia. S-a ales cu acest nume ciudat cand exploratorul britanic James Cook a debarcat in Golful Botany (1770) si a observat ca localnicii beau ceai preparat din frunzele acestui arbore.

Uleiul esential al arborelui de ceai este renumit pentru calitatile sale antifungice si antiseptice. Si-a castigat un renume mondial incepand cu anul 1980, insa australienii i-au apreciat calitatile binefacatoare de secole.

Arborele de ceai a fost un important medicament pentru nativii australieni. Ei beau ceaiul facut din frunzele lui si aplicau cataplasme cu ceai pe rani, taieturi si alte afectiuni ale pielii. Exista o legenda care povesteste despre o laguna inzestrata cu puteri miraculoase, unde localnicii faceau baie pentru a vindeca arsurile si ranile. Se pare ca aceasta laguna avea de-a lungul malului numerosi arbori de ceai, si, probabil, frunzele care cadeau imprastiau uleiul lor in apa, transformand apa intr-o baie antiseptica.

In timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, uleiul din arborele de ceai era adaugat in uleiurile folosite la masinile de taiat din fabricile de munitie din Australia, pentru a reduce frecventa infectiilor suferite de muncitorii care se taiau in timpul folosirii masinilor. Uleiul din arborele de ceai a fost unanim acceptat ca un germicid eficient, astfel incat a fost introdus ca element standard in trusele de prim-ajutor ale armatei si marinei australiene.

Deja in anii '20, cercetatorii australieni au inceput sa testeze proprietatile antibacteriene ale arborelui de ceai. Unul dintre acestia, dr. Arthur Penfold de la Muzeul de Arte si Stiinte Aplicate din Sydney, a descoperit ca uleiul era cel putin de 10 ori mai eficient decat acidul fenic, principalul antiseptic folosit in acele vremuri. Dr. Penfold a prezentat uleiul din arborele de ceai ca pe un "tratament de baza eficient si demn de incredere" in fata Societatii Regale, in anul 1923. In curand, medicii privati si spitalele publice au inceput sa foloseasca uleiul pentru sterilizarea instrumentelor si pentru a preveni infectiile, in cazul pacientilor care erau supusi operatiilor.

Uleiul de arbore de ceai pur contine 48 de componente distincte cunoscute, doua fiind critice - terpinene-4-ol si cineole. Terpinene-4-ol se crede ca este responsabil pentru proprietatile curative ale uleiului, in timp ce cineole da proprietatile antiseptice. Totusi, din moment ce toate cele 48 de componente actioneaza sinergic, variatiile in metodele de prelucrare si chiar diferente care apar in mod natural de la o recolta la alta, pot afecta calitatea si eficacitatea uleiului. De exemplu, un continnut ridicat in cineole poate produce iritatii ale pielii si poate reduce efectul celeilalte componente esentiale, terpinene-4-ol. Un ulei de calitate trebuie sa contina toate cele 48 de componente nemodificate; terpinene-4-ol trebuie sa fie prezent intr-o proportie mai mica de 30% in intreaga solutie, iar continutul de cineole nu trebuie sa depaseasca 15%.

Exista o serie de studii recente care atesta faptul ca uleiul din arborele de ceai este eficient in impiedicarea dezvoltarii unei arii largi de microorganisme. De fapt, proprietatea de antifungic a fost apreciata impotriva a cel putin 26 de specii de bacterii dermatofite si 54 de ciuperci, 32 fiind de tipul candida.

Uleiul arborelui de ceai este de asemenea recunoscut datorita proprietatii de a accelera vindecarea si pentru proprietatea de usor analgezic, astfel, reducand inflamarea si intensitatea durerii. Din acest motiv uleiul se gaseste adesea in unguentele pentru arsuri si in lotiunile pentru arsurile solare. Cercetarile, de asemenea au aratat ca uleiul distruge germenii ce cauzeaza acneea, negii, furunculii si inhiba infectiile asociate arsurilor de gradul I si II, impiedicand formarea de cicatrici.

In Australia este aproape imposibil sa nu gasesti ulei de arbore de ceai in vreun cabinet medical sau in vreo trusa de prim-ajutor. Dar acest ulei se foloseste insa intensiv si in Europa sau Statele Unite. Se intalneste cel mai adesea in terapiile naturiste si in cosmetice. Uleiul din arborele de ceai este folosit in produse pentru igiena orala, lotiuni pentru corp, sampoane (in special in formulele antimatreata, sau destinate pielii sensibile a capului), balsam pentru buze, si produse destinate tratarii infectiilor fungice ale unghiilor.

Datorita capacitatii sale de dezinfectare, uleiul este folosit si in formulele produselor de curatare dar si in produsele naturale pentru animale, destinate distrugerii parazitilor (purici sau capuse).

sursa: armonianaturii.ro