Terapia cu argila pentru dezintoxicarea si regenerarea organismului

Terapia cu argila este una dintre cele mai eficiente metode naturale de dezintoxicare si regenerare a organismului.Ca si vegetalele pe care le sustine si le imbogateste, argila contine numeroase minerale si oligoelemente, fiind in acelasi timp inzestrata cu proprietati vindecatoare unice.

Compozitie chimica
Argila contine: siliciu 49,10 %, alumina 14,61 %, oxizi de fier 5,65 %, var 4,44 %, magneziu 4,24 %, oxizi alcalini 3,08 %, anhidrida titanica 0,74 %, umiditate 7,40 %, pierdere la foc 10,85 %.

Proprietati terapeutice
Argila este antiseptica si, ca toate celelalte antiseptice naturale (esentele aromatice, indeosebi), nu prezinta inconvenientele substantelor chimice uzuale, care omoara microbii, lezand totodata si celulele care ne alcatuiesc tesuturile. Conform unor studii realizate de specialistii francezi, argila este sterila, complet lipsita de germeni patogeni.

Proprietatile bactericide ale argilei sunt intrebuintate cu folos in numeroase stari infectioase: enterite, colite, colibaciloza, afectiuni pulmonare sau parazitare (parazitoze intestinale). O plaga purulenta tratata cu argila se vindeca foarte rapid. Puroiul este eliminat si tesuturile se refac.

Alaturi de proprietatile ei antiseptice si cicatrizante, argila este un absorbant remarcabil: 5 g sunt de ajuns ca sa decoloreze 10 centimetri cubi de solutie de albastru de metilen 0,1%. Ea absoarbe mirosurile neplacute ale uleiurilor medicinale. Argila are si proprietati antitoxice, fiind in plus remineralizanta, reechilibranta, regenerativa epiteliala. Testele clinice demonstreaza virtutile sale miraculoase in recuperarea pacientilor care au facut abuz de medicamente din cele mai diverse (antibiotice, citostatice, calmante etc.)

Afectiunile in care este indicata

Doctorul Keller-Hoerschelmann, care a realizat numeroase tratamente cu argila, declara ca “argila este de o eficacitate surprinzatoare folosita intern, in caz de pleurezie, peritonita, inflamatie a partii de jos a abdomenului, catar al vezicii, apendicita, calculi biliari, viermi intestinali, cancer, ulcer, pleurita, etc.”

“Namolul cutitarilor”, care nu era altceva decat argila, se folosea pana de curand in Franta contra arsurilor, datorita procentului ridicat de silicat de alumina pe care il contine.

Concentratia mare de siliciu recomanda argila in numeroase afectiuni, indeosebi arterioscleroza, tuberculoza, imbatranire prematura si in stari degenerative multiple. Prezenta magneziului, a fierului, a calciului explica rolul curelor argiloase in astenii, demineralizari, stari cancerigene, anemii.

Alegere si utilizare

1. Uz intern

Argila care se va folosi pentru uz intern trebuie sa fie o argila grasa, cernuta fin, fara nisip, nefiarta si neamestecata cu produse medicamentoase. Exista argile verzi, albe, galbene, rosii. Cateva testari ne pot permite sa determinam, pentru fiecare bolnav, varietatea mai activa. In principiu, argila din zona in care traim este cea mai recomandabila.

Doza zilnica obisnuita este de o lingurita pentru 3/4 de pahar de apa (1/2 de lingurita pentru copiii sub 12 ani). Este foarte bine daca incepem prin a bea numai apa argiloasa timp de 4-5 zile. Pentru anumite afectiuni: dizenterie, afectiuni gastro-intestinale, anemii, tuberculoza se pot lua 2-3 lingurite pe zi.

Pentru cura interna se foloseste intai “apa de argila”, obtinuta din amestecarea argilei cu apa (daca este posibil apa de izvor) ce se pregateste seara. A doua zi se bea, pe stomacul gol, numai apa clara. Se repeta timp de opt zile. Astfel se purifica sangele si se pregateste corpul pentru a primi in a doua etapa (dupa opt zile de repaus) “laptele de argila”. Pregatirea trebuie sa se faca in ajun: se pune o lingurita cu argila in 3/4 de pahar cu apa, se lasa toata noaptea si, a doua zi dimineata, se bea dupa ce se omogenizeaza cu apa. De asemenea, se poate lua argila la culcare sau chiar cu o jumatate de ora inaintea uneia dintre mesele principale.

Daca in urma tratamentului intern cu argila apare constipatia, trebuie micsorata doza: se mareste cantitatea de apa si se bea preparatul in doua sau trei reprize in cursul zilei (cu o jumatate de ora inainte de mese). In cazul persistentei constipatiei, trebuie sa se intrerupa consumul de argila vreme de 10-15 zile.

Copiilor care nu pot inghiti solutia de argila, li se pot prepara mici perisoare de argila cu o apa aromata (apa in care s-a macerat pulbere sau ulei volatil de eucalipt, cimbrisor, menta, muguri de pin). Vor suge aceste perisoare si vor obtine aceleasi efecte. Se recomanda sa se suga aceste mici bucati de argila aromata, in caz de gingivite, stomatite, pioree alveolara, anghine, guturaiuri.

Prima cura de argila este indicat sa dureze timp de trei saptamani. Apoi se va relua zece zile pe luna sau o saptamana din doua. Cura de argila este incompatibila cu o alimentatie bogata in materii grase; se indica sa se bea, intre mese, apa curata sau sucuri naturale in cantitati suficiente. Puterea absorbanta a argilei ii permite, in plus, sa neutralizeze gustul neplacut al anumitor ape.

Contraindicatii
Cura de argila este contraindicata in constipatii cronice, tendinte de ocluzii intestinale si hernie, iar in cazuri de hipertensiune arteriala se va folosi cu prudenta.

2. Uz extern

Cea mai frecventa modalitate de folosire in uz extern a argilei este sub forma de pasta, a carei preparare este foarte simpla: se pune argila intr-un recipient de sticla, de lemn, de faianta, de portelan (niciodata in vas de metal sau din material plastic) si se amesteca, adaugand apa, pana se obtine o pasta densa, ca un aluat moale. Se recomanda sa se acopere argila cu apa si sa se lase astfel cateva ore pana se obtine un terci omogen. Eficienta va creste daca vom adauga si anumite macerate din plante sau cateva picaturi din diferite tincturi naturale. Din ea vom face cataplasme (dupa indicatii), groase de 1,5-2 cm si cu o suprafata care sa depaseasca putin regiunea tratata.

Cataplasmele (plasturii) vor fi, dupa caz, aplicate reci, caldute sau calde:

- reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului, in acest caz reinnoindu-se de indata ce se incalzesc (15- 30 de minute, in general); daca persista senzatia de rece, se va inlocui cataplasma cu una calduta;
- caldute sau calde pe regiunea hepatica, pe rinichi, pe vezica, pe oase; cataplasma va fi aplicata direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.

Anumite afectiuni (afectiuni cardiace, contuzii, varice) se trateaza, cel putin la inceput, prin aplicari de comprese si apoi cu cataplasme. Cataplasmele se vor fixa, dupa regiunile tratate, printr-o fasa, o centura de flanela sau un bandaj in forma de T (pentru perineu). Pentru un plasture la ceafa, se fixeaza banda de imobilizare in jurul fruntii, nu al gatului.

Durata aplicarii variaza, dupa caz, de la o ora, la doua-trei ore, uneori toata noaptea. Daca apar senzatii neplacute (frig, durere), se va scoate cataplasma si nu se va reinnoi decat dupa 12 sau 24 de ore. In cazul in care cataplasma se usuca prea repede, va fi inlocuita prin alta proaspata. Dupa scoaterea plasturelui sau a cataplasmei, ramasitele aderente la piele se indeparteaza prin spalari simple cu apa calduta.

Ritmul aplicarilor variaza dupa afectiuni si dupa reactiile bolnavului:
- abcese, supuratii diverse: se reinnoiesc plasturii din jumatate in jumatate de ora, apoi dintr-o ora si jumatate intr-o ora si jumatate, zi si noapte, daca este necesar; pentru noapte se poate inlocui plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa, care se va reinnoi o data sau de doua ori;
- regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia, regiunea hepatica: aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii; de aceea, se limiteaza la o cataplasma pe zi, mentinuta doua pana la patru ore; uneori se poate lasa plasturele toata noaptea.

Nu se fac mai multe aplicari in acelasi timp. In cazul in care plasturii vor fi indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plamanul, de exemplu), se va respecta un interval de doua la patru ore intre diversele aplicari.

Femeile se vor abtine de la aplicari de argila in timpul menstrei. Dupa folosire este necesar sa se arunce argila, caci este impregnata de toxine. Se vor spala bandajele utilizate.

Orice cura externa cu argila trebuie precedata sau insotita de un tratament dezintoxicant intern fito-aromaterapeutic, suc de lamaie, laxative naturale usoare, alimentatie echilibrata atoxica.

Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta - decat in cazuri de exceptie. Ea declanseaza, un ansamblu de procese succesive (drenaj, revitalizare), iar oprirea lor ar putea fi nefasta. La inceput, ca si in alte numeroase cure active, se va putea observa o agravare aparenta a afectiunii (marirea unei plagi atone, a unui ulcer, recrudescenta temporara a durerilor reumatice), dar daca se continua perseverent, efectele vindecatoare nu vor intarzia sa apara.

Repere istorice

Medicul grec Dioscoride ii atribuia argilei o forta extraordinara. Pliniu cel Batrin, Galen, Avicenna au vorbit indelung despre ea in scrierile lor. In “Science et Voyages”, s-a putut citi, sub semnatura lui M.M. Deribéré si A. Esme: “Marco Polo semnala de pe atunci ca pelerinii care se duceau in orasul sfant Niabar erau adesea bolnavi de febra din trei in trei zile, pe care o indepartau absorbind putin pamant rosu dintr-un loc situat aproape de cetate”.

Mai aproape de noi, Kuhn (din Leipzig), Strumpf, Just, Kneipp, au contribuit mult la reabilitarea terapeuticii cu argila. Profesorul Strumpf, de la Universitatea din Berlin, a prescris argila, in anul 1903, la numerosi bolnavi atinsi de febra asiatica.

In timpul razboiului din 1914-1918, in mustarul destinat unor regimente franceze se adauga o cantitate mica de argila. Contrar altor unitati, aceste regimente nu au fost decimate de dizenterie. Trupele rusesti, de asemenea, foloseau argila pe cale interna. Metoda este des intalnita, sub diverse forme, in numeroase medii populare. Exista tari in care bolnavii continua sa se trateze inghitind argila, mai ales in Africa, in America de Sud, in India, unde chiar Gandhi o recomanda.

sursa: kamala.ro