Susan
Condimente
Susanul era una dintre principalele plante cultivate in minunatele gradini suspendate ale Babilonului. De-a lungul intregii istorii a orasului, aceasta samanta a fost apreciata, iar productia sa se bucura de toata atentia regelui. Babilonienii foloseau semintele de susan pentru a prepara prajituri, dulciuri, alcool si vin. Femeile amestecau semintele cu miere si mancau aceste dulciuri pentru a-si stimula glandele sexuale.
Semintele de susan, sursa importanta de cupru peste 74%, calciu peste 35% adica jumate de cana de seminte contin mai mult calciu decat aceeasi cantitate de lapte (sursa), fier, zinc, fosfor, potasiu, magneziu si cu continut de peste 50% de proteina decat carnea.
Semintele de susan erau considerate de invatati ca aliment dar si sursa de substante pentru prepararea parfumurilor. Herodot considera uleiul din seminte de susan ca fiind singurul ulei folosit de babilonieni, aroma si proprietatile sale calmante recomandandu-l ca ulei ideal pentru piele.
Florile plantei de susan sunt albe sau rosii, iar semintele se coc la 12 saptamani de la semanare. Planta este taiata si stransa in manunchi, apoi pastaile se deschid usor.
Susanul este bogat in calciu (recomandat in profilaxia osteoporozei), fier si magneziu. Contine 50% ulei care are in compozitie cativa acizi grasi nesaturati, 20-40% proteine si o cantitate importanta de vitamina E, lecitina si niacina.
Uleiul de susan, din seminte de susan prajite, este folosit adesea drept condiment.
Intreaga aroma a susanului va fi degajata atunci cand este prajit. Pentru a-i intensifica gustul, pentru o mancare picanta, se zdrobeste intr-o piulita cu putina sare.
Cel mai simplu mod de a folosi semintele de susan ar fi sa le adaugi in salate ori in cerealele cu lapte sau iaurt. Cand faci in casa prajituri, paine sau alte produse de acest gen, pune si susan. Vor iesi mai gustoase.
O lingura de susan, cu o valoare calorica de 53 de kcal, contine 1,6 g proteine, 1,2 g fibre, 2 g carbohidrati, 88 mg de calciu, 57 mg de fosfor, 42 mg de potasiu, 32 mg de magneziu, dar si zinc, seleniu, fier si sodiu.
Semintele de susan, sursa importanta de cupru peste 74%, calciu peste 35% adica jumate de cana de seminte contin mai mult calciu decat aceeasi cantitate de lapte (sursa), fier, zinc, fosfor, potasiu, magneziu si cu continut de peste 50% de proteina decat carnea.
Semintele de susan erau considerate de invatati ca aliment dar si sursa de substante pentru prepararea parfumurilor. Herodot considera uleiul din seminte de susan ca fiind singurul ulei folosit de babilonieni, aroma si proprietatile sale calmante recomandandu-l ca ulei ideal pentru piele.
Florile plantei de susan sunt albe sau rosii, iar semintele se coc la 12 saptamani de la semanare. Planta este taiata si stransa in manunchi, apoi pastaile se deschid usor.
Susanul este bogat in calciu (recomandat in profilaxia osteoporozei), fier si magneziu. Contine 50% ulei care are in compozitie cativa acizi grasi nesaturati, 20-40% proteine si o cantitate importanta de vitamina E, lecitina si niacina.
Uleiul de susan, din seminte de susan prajite, este folosit adesea drept condiment.
Intreaga aroma a susanului va fi degajata atunci cand este prajit. Pentru a-i intensifica gustul, pentru o mancare picanta, se zdrobeste intr-o piulita cu putina sare.
Cel mai simplu mod de a folosi semintele de susan ar fi sa le adaugi in salate ori in cerealele cu lapte sau iaurt. Cand faci in casa prajituri, paine sau alte produse de acest gen, pune si susan. Vor iesi mai gustoase.
O lingura de susan, cu o valoare calorica de 53 de kcal, contine 1,6 g proteine, 1,2 g fibre, 2 g carbohidrati, 88 mg de calciu, 57 mg de fosfor, 42 mg de potasiu, 32 mg de magneziu, dar si zinc, seleniu, fier si sodiu.