Suntem la fel de tineri ca sistemul imunitar

Oamenii de ştiinţă dau o importanţă crucială legăturii directe dintre sistemul imunitar şi îmbătrânire (să fii bătrân şi totuşi să te simţi bine, să fii util, să ai satisfacţii şi să te afli în formă fizică şi mentală). Oamenii care depăşesc vârsta de peste 70-80 ani au un sistem imunitar care funcţionează perfect. Dar, ce este sistemul imunitar, ce calităţi are?

Sistemul imunitar

„Calitatea fundamentală a sistemului imunitar constă în ABILITATEA de a recunoaşte orice “străin” din corpul omenesc. Indiferent dacă este vorba de o bacterie care circulă în sânge, de un virus ascuns într-un ţesut sau de o celulă bolnavă, SISTEMUL IMUNITAR O VA CĂUTA, O VA DESCOPERI ŞI O VA DISTRUGE. Sistemul imunitar are o memorie “VIZUALĂ”; recunoaşte caracteristicile chimice ale proteinelor străine. INTELIGENŢA IMUNITARĂ recunoaşte vechii invadatorii (compuşi chimici individuali ce se numesc ANTIGENI). Un antigen este o substanţă care provoacă un răspuns imun la pătrunderea unui virus, bacterie, fung, celulă canceroasă, sau chiar o porţiune a unuia din aceste organisme. Celulele sau ţesuturile unui alt individ uman (cu excepţia gemenilor) acţionează, atacă şi sunt atacate (la transplant, funcţia imunitară este suprimată). Organele imune Organele sistemului imunitar se numesc limfoide, deoarece ele se ocupă de formarea şi dezvoltarea celulelor albe din sânge, dintre care cele mai importante sunt limfocitele (linia întâi de apărare).

Bazele sistemului imunitar sunt reprezentate de:
-osul medular (coloana vertebrală)
-timus
-nodulii limfatici
-ficat
-splină
iar ca avanposturi, menţionăm:
-amigdalele
-apendicul
-ţesuturile linfatice situate în intestinul subţire.
Întregul sistem imunitar este format din noduli limfatici, care sunt structuri mici (ca bobul de fasole) răspândite în tot organismul. Formaţiuni de noduli limfatici găsim în abdomen,
la subraţ şi gât. Rolul este de centralizare a celulelor sistemului imunitar şi de depozitare a rămăşiţelor microorganismelor moarte. Sistemul imunitar reprezintă o reţea, ca şi vasele de sânge. Această reţea conţine limfa (un fluid clar, galben pal, care asigură schimbul metabolic la nivelul ţesuturilor şi celulelor). Limfa curăţă ţesuturile organismului şi se infiltrează prin pereţii subţiri şi permeabili ai vaselor limfatici.

Celulele imunitare
Ele duc greul sistemului imunitar. Se împart în două tipuri, T şi B. Toate limfocitele se formează în măduva osoasă. Unele ajung la timus; aici se înmulţesc şi ajung la maturitate. Acestea sunt celulele T. Cele care se maturizează în măduvă sau alte organe, sunt B. Rolul lor este acela de producere de anticorpi („gloanţe chimice specifice”, mortale pentru orice bacterie).
Există şi celulele NK (Natural Killer), denumite deci, “celulele ucigaşe”. Ele acţionează singure. NK joacă rolul de „supraveghetor imunitar”. Fagocitele, o grupă de celule ucigaşe,
absorb şi digeră particulele străine sau microorganismele.
Fagocitele pot fi:
-macrofage (“ascunse” în ţesuturi)
-monocite (“patrulează”, circulând în sânge).

Armele celulelor imunitare
Majoritatea celulelor sistemului imunitar folosesc substanţe chimice cu care atacă organismele invadatoare, de o varietate imensă (mulţi “duşmani”).
Arma produsă este specifică fiecărui invadator, fiecare invadator lăsând o “amprentă chimică specifică”; celulele de apărare produc un antidot (milioane de variaţiuni chimice).
Celule B eliberează o mulţime de celule noi plasmatice, denumite plasmocite. Fiecare este o “fabrică de produse chimice” – anticorpii; eliberaţi în sânge, unii distrug invadatorii, alţii determină transformării la suprafaţa ”intrusului“ Celulele T nu secretă anticorpi; ele sunt cele care supraveghează şi cheamă celulele B. Arsenalul sistemului imunitar este reprezentat de:
-interferoni
-interleukine
-multe alte produse chimice.
Organismul uman trece prin diferite stadii ale vieţii, este expus unui număr enorm de boli care, dacă întâlnesc un sistem imunitar deficient, atacă şi cauzează dezechilibre, deci
probleme de sănătate.
O problemă de sănătate în tinereţe lasă urme asupra sistemului imunitar. Anii trec şi apar deficienţe ale sistemului imunitar, deci acesta trebuie protejat din tinereţe şi în mod permanent.
Asocierea imunodeficienţei cu cancerul a fost deja făcută. Cea mai cunoscută consecinţă a declinului sistemului imunitar, odată cu înaintarea în vârstă, este dereglarea funcţiilor timusului, care este supus controlului hormonal, iar acesta este reglat de creier. Rolul important al timusului este subliniat de faptul că deficienţele imunologice sunt direct proporţionale cu declinul funcţiilor îndeplinite de celulele T (dependente de timus). Rolul celulelor T, extraordinar la nivelul sistemului imunitar, este de a stimula răspunsul imunitar.
Greutatea timusului descreşte cu vârsta şi aceasta începe de la 20 ani, iar la vârste înaintate abia dacă îl mai găsim. S-a pus în evidenţă o directă concordanţă între deficienţa de Co Q şi reducerea timusului. Iată de ce Q10 este necesar a fi administrată din tinereţe.

Profesorul Emerit de medicină din Nebraska, Dr. Harman (care la 78 ani încă lucrează şi predă), declara că utilizează zilnic, de peste 40 ani: Vitamina E (150-300 UI), vitamina C (2000 mg.) în doze de 500 mg de 4 ori pe zi, β-caroten 25000 UI (15 mg), Coenzima Q10 30 mg/zi, seleniu 100 micrograme, zinc 30 mg, magneziu 250 mg. Imaginaţi-vă că toate acestea se găsesc în 3 g de Spirulină cu Seleniu, 6 capsule de ulei cătină şi 4 capsule de Hof.Imun.

Iată de ce Blizuiakov spune: ”Îmbătrânirea are ca rezultat o deficienţă de Q10, paralelă cu scăderea în greutate a timusului. Ei bine, experimentele făcute arată că administrarea lui Q10 face reversibil procesul pierderii în greutate a timusului. Procesul îmbătrânirii este determinat de radicalii liberi. Importanţa lui Q10 în scenariul distrugerii radicalilor liberi este deosebită, deoarece aceştia pot fi neutralizaţi de antioxidanţi (unde Q10 excelează), dar şi de anumite enzime specifice. Cercetările arată că Q10 este utilizată cu mult succes în: infarctul miocardic, în transplant, ulcer, ischemie, insuficienţe hepatice, ischemii cerebrale, artrită, imunodeficienţe. Viitorul va arăta că binefacerile lui Q10 sunt aşa de mari încât practic, nu va putea fi ignorată în nici un fel de tratament.
Mai mult, Q10 va fi asociată din ce în ce mai mult medicamentelor alopate, care în general produc reacţii secundare prin chimismul produsului de sinteză în organism.
Descoperirile prin care ubichinona (Q10) protejează ţesuturile gastrice au determinat decizia ca ea să însoţească toate medicamentele iritante. S-a dovedit efectul benefic al Co Q asupra alergiilor, asmului şi bolilor respiratorii, bolilor psihice, inclusiv boala Alzheimer.
Dacă la Q10 adăugăm Omega 3 şi antioxidanţi cunoscuţi precum beta carotenul, vitamina E, microelementele Se şi Zn, vedem că arsenalul antioxidant este extrem de util păstrării sănătăţii.
Merită spus că uleiul de cătină, prin compoziţia sa, are practic tot „pachetul de antioxidanţi“
Nu pot să închei fără a sublinia că în această categorie de excepţie a pachetului de antioxidanţi intră şi Spirulina. Mai mult, Spirulina are şi tot complexul B şi acidul folic, cu rol determinant în menţinerea tinereţii. Spirulina este indispensabilă vegetarienilor, fiind singura plantă cu un conţinut mare de vitamina B12.

Iată de ce produsele naturale, extractele lor, devin din ce în ce mai recunoscute pentru menţinerea unei sănătăţi nealterate.
Adăugaţi şi rolul uleiurilor volatile (esenţiale) în asocierea cu produsele de sinteză, pentru a le creşte eficacitatea şi veţi înţelege denumirea modernă de medicină integraţionistă -medicina viitorului, care va prinde rădăcini în natură.
Iată de ce Imunitatea, baza sănătăţii este strâns legată de necesitatea folosirii acestor produse de protecţie celulară - antioxidanţii.
Din aceste motive imunitatea nu trebuie să fie ceva abstract ci un element concret, măsurabil. Aceasta se obţine prin ce mâncăm şi trebuie înţeles nu în sensul “mult şi bun“, ci “variat şi diversificat, cât mai puţin prelucrat sau chiar deloc”.