Sulfina (Melilotus officinalis)

Denumiri populare: iarba de piatra, molotru galben, salcina, sulcina, sufulg, trifoi mare


Planta erbacee, melifera,  bogata in nectar, care prefera solurile aride, pietroase raspandita prin fanrete, marginea drumurilor, cailor ferate, din zona de campie pana in zonele deluroase (1300-1500m altitudine). Ca si florile de levantica, florile de sulfina se pun in mici saculeti de panza intre haine pentru a le da un parfum placut si a impiedica formarea moliilor. Extractele din flori de sulfina intra in aromatizarea tigarilor antiasmatice. In scop terapeutic se recolteaza florile si somitatile florale, varfurile (Meliloti herba) in perioada de inflorire, lunile august- septembrie.

Compozitie: uleiuri volatile (acid cumarinic, cumarina care imprima mirosul specific, derivati cumarinici - melilotozida, melilotina), mucilagii, taninuri, saponozide, flavone, alantoina, poliholozide, rezine, fitosteroli

Actiune: antiinflamatorie, decongestiva, emolienta, expectoranta, antispasmotica, antiseptica, antibacteriana, insecticida, vasodilatator periferic , scade tensiunea arteriala, mareste permeabilitatea vasculara, regenereaza celula hepatica, astringent, cicatrizant, regenerant, vulnerar, aromatizant, anestezic, calmant, sedativ, tonic general

Indicatii: boli ale aparatului respirator (bronsite, traheite, astm bronsic, laringite, glosite), boli aletubului digestiv (faringite, afte, ulcer gastro-duodenal, hemoroizi, viermi intestinali), boli hepatice (hepatita cronica, ciroza hepatica, hepatita etanolica), afectiuni uro-genitale si renale, (cistite, pielita, pielonefrita, litiaza renala, leucoree, metrite, dismenoree, menstre dureroase, bufeuri la menopauza), afectiuni cardio-vasculare (reglarea tensiunii arteriale, varice, flebite, arterite, tromboze vasculare, ateroscleroza ), boli de piele (ulceratii, rani, contuzii, furunculoze, abcese, furuncule, acnee, rani purulente), afectiuni ale sistemului nervos (ameteli, migrene, dureri de cap, insomnie, anorexie, hiperexcitabilitate, isterie, neuropatii diabetice), boli de ochi (conjunctivite, blefarite, orjelet, retinopatia diabetica o complicatie oculara a diabetului zaharat), boli reumatice

Contraindicatii: daca uscarea plantei nu se face in conditii corespunzatoare, poate devenii toxica (atunci cand planta se incinge si fermenteaza, se formeaza un derivat al cumarinei- dicumarolul- cu actiune inhibanta asupra producerii de trombina ceea ce duce la  scaderea capacitatii de coagulare a sangelui); supradozarea sau folosirea indelungata a plantei poate produce hemoragii nazale, hematurie (sangerare in urina), determinate de ulceratii ale mucoaselor, caz in care se administreaza vitamina K

Mod de administrare: pulbere, infuzie, tinctura
Pulberea se prepara pin macinarea plantei, se ia o lingurita rasa de planta pe stomacul golde 3 ori pe zi, care se tine 10-15 minute, apoi se inghite cu apa (pulberea nu se pastreaza mai mult de 10 zile deoarece is pierde proprietatile)
Infuzia simpla se prepara dintr-o lingurita de planta la o cana de apa clocotiuta care se lasa la infuzat 3-5 minute, apoi se strecoara si se consuma 2-3 cani pe zi, in cure de 3 saptamani cu 1 saptamana pauza
Infuzia combinata se prepara dintr-o lingurita pulbere de sulfina care se pune la inmuiat in jumatate cana de apa de seara pana dimineata, apoi se filtreaza iar maceratul ramas se pune in alta jumatate de cana de apa clocotita care se infuzeaza 20-30 de minute, se lasa la racit dupa care se amesteca cele 2 extracte; se consuma 2- 3 cani pe zi cu jumatate de ora inainte de mesein cura de maxim 2 saptamani. in uz extern se foloseste sub forma de comprese, spalaturi locale, lotionari, bai generale sau bai de sezut, gargara in afectiuni oftalmologice, ginecologice, buco-faringiene, boli de piele, varice, hemoroizi.
Tinctura de sulfina se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi dizolvata in putina apa, cu 15 minute inainte de masa, pentru afectiunile deja enumerate