SMIRNA, IARBA DE

Iarba de smirnă are un miros puternic, amintind de lemn dulce sau anason, şi gust dulce (mai ales tulpinile). Atât mirosul cât şi gustul sunt mai puternice la seminţele (fructele) necoapte. Frunzele se consumă de obicei proaspete; uscate ele îşi pierd în bună parte aroma. Tulpinile au aroma mai puternică decât frunzele. Iarba de smirnă în stare uscată se poate păstra, la adăpost de umezeală, lumină şi aer, timp de câteva luni, dar, aşa cum s-a spus mai sus, calitatea lor este sub cea a frunzelor proaspete. Iarba de smirnă este originară din Europa occidentală. Este o plantă de gradină comună, întâlnită în special în Scandinavia.


Iarba de smirnă fortifică sistemul digestiv, protejează ficatul împotriva acţiunii substanţelor toxice şi stimulează funcţionarea acestuia. Prin conţinutul bogat în potasiu, natriu, silicon, zinc şi clor participă la eliminarea substanţelor toxice din organism.

Iarba de smirnă mai poate fi utilizată de către cei care au o digestie greoaie sau ulcer gastroduodenal.

Pentru că frunzele şi tulpinile acestei plante sunt foarte dulci, în anumite zone e folosită ca înlocuitor al zahărului.

Datorită gustului dulce, fructele sunt un bun substituent al anasonului, al feniculului şi chiar al lemnului dulce.

De asemenea, frunzele pot inlocui hatmatuchi. În Scandinavia, iarba de smirna este adesea folosita la aromatizarea compoturilor de fructe şi la economisirea zaharului, din moment ce frunzele şi tulpinile sunt dulci.

Produsul se poate pastra în frigider, ambalat în pungi de plastic. Iarba de smirna în stare uscată se poate pastra, la adapost de umezeala, lumina şi aer, timp de cateva luni.