facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Riscurile ingerarii FLUORULUI. Modalitati eficiente de eliminare a compusilor fluorurati toxici

Sanatate

„Medicina are nevoie întotdeauna de o cunoaștere globală a Naturii.” (Paracelsus)

„Pentru a putea pătrunde cu adevărat realitatea cea tainică a vieții, este necesar ca mai întâi laboratorul tău de lucru să devină un altar.” (Rudolf Steiner)
„Probabil că cel mai important aspect al muncii noastre de cercetare este transformarea psihomentală, pe care noi, ca oameni de știință, este necesar să o realizăm dacă vrem să pătrundem cu adevărat procesele tainice ale Naturii vii.” (profesor Wim Holleman)

Se vorbește tot mai mult la ora actuală despre efectele secundare ale elementelor chimice pe care le ingerăm sub diferite forme, cu scopul suplinirii unor deficite sau al prevenirii diverselor boli ori tulburări ce pot apărea în viața noastră. Toate aceste recomandări se realizează în baza unor studii mai mult sau mai puțin aprofundate, care, în timp, își dovedesc validitatea sau, dimpotrivă, sunt invalidate.

apa-flour

Subiectul fluorurării pastei de dinți nu este unul nou. Din păcate, există încă mulți medici stomatologi care sunt convinși de utilitatea și beneficiile acestei practici, ce este în realitate deosebit de periculoasă. Ei nu numai că recomandă folosirea pastei de dinți fluorurate, dar prescriu cu o inconștiență criminală suplimente pe bază de fluor copiilor cu vârste de până la 6 ani, pentru a preveni, chipurile, apariția cariilor dentare.

Din fericire, se aud din ce în ce mai multe voci din lumea științei, care infirmă beneficiile unor astfel de practici și chiar dezvăluie efectele nefaste, uneori chiar dezastruoase ale acestora. Cu toate că a preveni este mult mai ușor decât a vindeca, aceasta nu justifică totuși campania de intoxicare informațională pe care concernurile farmaceutice o întreprind la porunca stăpânilor lor din umbră. Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, haideți să vedem ce sunt fluorul și fluorurile (pentru mulți dintre cumpărători, acestea reprezintă doar niște cuvinte exotice des întâlnite printre ingredientele pastelor de dinți) și care sunt efectele lor în organismul uman.

Fluorul este cunoscut de toată lumea ca fiind mineralul ce permite prevenirea cariilor dentare. În stare pură, acesta este un gaz toxic, de culoare galben-pal, cu miros înțepător. Deoarece este foarte activ din punct de vedere chimic, el nu poate fi găsit în natură în stare pură. Fluorul este cel mai electronegativ element chimic, având cea mai mare putere de oxidare (este cel mai coroziv!). În natură el intră în compoziția chimică a unor minerale (criolit, fluorină, fluorapatită, topaz etc). În organismul uman, fluorul se află în cantitate foarte mică în toate țesuturile, fiind în combinație cu alte minerale și formând complexe precum fluorura de sodiu, de potasiu, fluorapatita, dar predomină în țesutul osos și în dinți, având un rol important în consolidarea oaselor, împreună cu fosforul și calciul. Cu toate acestea, dozele crescute de fluor sunt nocive chiar și pentru aceste țesuturi.

Fluorul este absorbit în mod pasiv la nivelul intestinului subțire. Fluorul din alimente sau din alte surse naturale prezintă într-adevăr o acțiune antibacteriană. Acesta este indispensabil unei bune inserții a tendoanelor și a ligamentelor pe oase, împiedică formarea cariilor dentare prin inhibarea acțiunii unor enzime. Încorporarea fluorului în oase se face de-a lungul întregii vieți, dar scade odată cu înaintarea în vârstă, favorizând apariția osteoporozei. În ceea ce privește dinții, el se află în concentrație maximă la suprafața dintelui și din ce în ce mai mică înspre profunzimea smalțului. În organismul uman, fluorul favorizează fixarea magneziului și a calciului în oase (prin creșterea concentrației de calciu la nivelul oaselor și prin prezența la acest nivel a fluorapatitei – compus al fluorului cu calciul). El este un bun adjuvant în cazul tratării afecțiunilor osteoarticulare, mai ales a scoliozei. Totuși, pentru ca vindecarea să se producă, este necesar să existe un aport optim de calciu, vitamina D și fosfor, în caz contrar putând apărea efectul advers al demineralizării oaselor. Carența de fluor este rară și fără efecte adverse majore. În schimb, excesul de fluor, în special cel artificial, are efecte extrem de toxice, în anumite condiții putând provoca chiar moartea. Un aport exagerat de fluor poate să agraveze consecințele unei demineralizări subiacente, oasele devenind mai puțin suple, mai dure și mai casante. Pe de altă parte, excesul de fluor inhibă enzimele ce participă la construcția osoasă și dentară, facilitează calcifierea ligamentelor și a tendoanelor și, mai grav, duce la calcificări ale glandei pineale, afectează și celelalte glande endocrine, lezează rinichii, ficatul și inima, perturbă sistemul imunitar, are acțiune toxică asupra sistemului nervos, modifică informația codului genetic, crește incidența cancerului.

În zilele noastre, industria compușilor cu fluor ne afectează din toate direcțiile: el este prezent în cipurile computerelor, în medicamente (anestezice, hipnotice, psihostimulante, analgezice, corticoizi, pilule hormonale și multe altele), paste de dinți, materiale plastice, insecticide, ierbicide, pesticide, tutun, oțel, teflon, cărămidă, ceramică, poluarea industrială și apa potabilă.

Cea mai problematică dintre toate este însă fluorizarea apei potabile. Pentru aceasta se folosește fluorura de sodiu (una dintre cele mai periculoase săruri), fluorura de potasiu și fluorosilicatul de sodiu.

Cercetările arată că apa fluorizată artificial nu are aceleași proprietăți ca și cea fluorizată natural (în care se regăsesc fluorura de calciu și de magneziu, împreună cu alte minerale care îi scad absorbția și toxicitatea). Studiile arată că apa naturală care conține fluoruri este de 85 de ori mai puțin toxică decât cea fluorurată în mod artificial.

Sărurile adăugate în apă (fluorura de sodiu și fluorosilicatul de sodiu) sunt produși industriali. Ei sunt totodată folosiți ca otrăvuri pentru șobolani, insecte, și se pare că nici oamenii nu sunt ocoliți de aceste efecte. Un ghid de referință complet al substanțelor chimice, Indexul Merck, prezintă fluorura de sodiu ca fiind un „compus cu multiple utilizări industriale, care se folosește ca insecticid“. Ea este descrisă ca fiind o otravă cu potențial toxic mare, care este depășită doar de arsenic. Aceasta este cunoscută și pentru capacitatea sa de a amplifica potențialul toxic al altor substanțe otrăvitoare și de a potența efectul medicamentelor și al drogurilor.

U.S. Dispensary, o publicație americană de specialitate, menționează că „fluorul și compușii fluorurați sunt otrăvuri extrem de violente pentru toate tipurile de țesuturi, datorită faptului că precipită calciul“, fapt ce poate conduce la paralizie cerebrală, șoc hipotensiv, insuficiență respiratorie și în final deces. Ingerarea constantă de doze neletale (din apa potabilă și pastele de dinți cu fluor) determină o inhibare permanentă a creșterii și dezvoltării organismului. Nu contează cât de mici sunt cantitățile de fluor, pentru că o parte din acestea se vor acumula în trup (aproximativ jumătate). Unele țesuturi acumulează mult mai mult fluor decât altele (într-un mod deocamdată necunoscut pentru știința umană). Aceasta arată că fluorul reprezintă una din cauzele bolilor cronice. Efectele sale distructive sunt incomparabil mai mari decât prevenirea cariilor dentare, dacă se continuă administrarea sa pe termen lung.

De-a lungul deceniilor s-au adunat multiple dovezi care arătau că fluorul este atât toxic, cât şi carcinogenic pentru oameni. O analiză a statisticilor realizate între anii 1978 şi 1992 a arătat că americanii care au trăit în zone în care nivelul de fluorizare al apei era, după spusele autorităților, „optim“, manifestau un risc mărit de a dezvolta 23 de tipuri diferite de cancer. Unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer este cel de la nivelul cavității bucale, fapt extrem de semnificativ. O cercetare realizată în Japonia a arătat că fluorizarea apei creşte în mod semnificativ riscul apariției cancerului uterin şi de ficat. Un studiu realizat relativ recent (în anul 2001) de către cercetătorii de la Harvard a arătat că o expunere în copilărie la cantități ridicate de fluor poate creşte cu până la 546% riscul apariţiei osteosarcomului la bărbaţi (un tip de cancer osos – n.red.). În ciuda acestor dovezi, medicina a negat în continuare legătura cancerului cu fluorul, în parte și datorită faptului că nu era cunoscut niciun mecanism evident care să dovedească aceasta.
Însă o nouă cercetare, realizată de data aceasta de specialiști din China, a arătat că excesul de fluor perturbă puternic sistemul antioxidant intern al organismului şi capacitatea de a rezista la stresul oxidativ extrem de puternic pe care fluorul îl produce oricum (vă reamintim că fluorul este elementul chimic cu cea mai mare putere de oxidare), dar și alți agenți oxidanți puternici.
Oamenii de ştiinţă au semnalat faptul că ființele umane care trăiesc în zone ce prezintă un nivel ridicat de fluor prezintă totodată niveluri extrem de scăzute ale celor mai importanţi antioxidanţi endogeni: superoxid dismutaza, catalaza şi glutation peroxidaza, în comparaţie cu cei care locuiesc în zone mai puţin afectate. Inhibarea catalazei favorizează dezvoltarea unor virusuri și apariția unor boli, inclusiv cancerul. Regretatul doctor Dean Burk, chimist-șef cu o activitate de peste 30 de ani în cadrul Institutului Național pentru Cancer din Statele Unite ale Americii, declara că „fluorul provoacă mai multe decese cauzate de cancere galopante decât oricare alt compus chimic“. În urma unui studiu ce s-a derulat pe o perioadă de peste 17 ani la institutul mai sus menționat, el a constatat că, pe măsura creșterii nivelului de fluorizare a apei, a crescut și incidența apariției cancerului bucal și a osteosarcoamelor, o formă rară de cancer osos, la bărbații tineri. Dar fluorura de sodiu are și alte efecte nefaste. Printre ele se numără și toxicitatea pe care acest compus chimic o exercită asupra celulelor nervoase, aspect ce duce în timp la scăderea coeficientului de inteligență al copiilor și a performanțelor școlare, precum și la declanșarea maladiei Alzheimer.

În conformitate cu cea mai veche și mai prestigioasă revistă medicală din lume, The Lancet, aditivul este de fapt o neurotoxină, fiind clasificată în aceeași categorie cu arsenicul, plumbul și mercurul. Pentru că fluorul este de obicei ingerat prin apa fluorizată, prin anumite alimente și pastele de dinți comerciale, cercetătorii cred că aditivul contribuie la o „pandemie de neurotoxicitate“ la nivel mondial, ce conduce la handicapuri cum ar fi deficitului de atenție, hiperactivitate, dislexie și alte deficiențe cognitive. Acest raport coincide cu descoperirile făcute în anul 2013 de cercetătorii de la Universitatea Harvard, care au ajuns la concluzia că scorurile IQ ale copiilor ce locuiesc în zonele cu apă foarte fluorizată sunt „semnificativ mai mici decât ale celor care trăiesc în zone cu cantități scăzute de fluor în apă“. În plus, pe site-ul universității se afirmă că „… se știe că nivelurile ridicate de fluor au efecte neurotoxice la adulți, precum și un impact nefast asupra memoriei și a învățării, după cum arată studiile realizate pe rozătoare“. În plus, același articol menționează faptul că „se cunosc foarte puține despre impactul substanței asupra dezvoltării neurologice la copii”. Pe de altă parte, fluorul și compușii săi diminuează capacitatea de autocontrol a ființei umane. Este cunoscut faptul că atât germanii, cât și rușii au oferit prizonierilor apă fluorizată, aceștia devenind docili și proști.

Un alt efect nefast al fluorului este calcificarea diferitelor organe și glande din trup. La sfârşitul anilor ’90, Jennifer Luca, o cercetătoare din Anglia, a realizat primul studiu în care au fost analizate efectele fluorurii de sodiu asupra glandei pineale. Luca a descoperit că glanda pineală, situată în mijlocul creierului, absoarbe mai multă fluorură decât oricare alt organ din trup, aceasta inhibându-i glandei capacitatea de a produce melatonină. Melatonina este un hormon foarte necesar organismului, ce are rolul de a încetini procesele de îmbătrânire, de a stimula apărarea antitumorală și sistemul imunitar, de a regla ritmul cardiac, având totodată un puternic rol antioxidant. Diminuarea cantității de melatonină din sânge duce la apariția insomniilor, de unde și declanșarea afecțiunilor adiacente: lipsa de concentrare, irascibilitate, scăderea capacității de muncă, dar și dezechilibrele la nivelul glandei tiroide, fapt ce va duce la afectarea întregului sistem endocrin și, implicit, a întregului organism.

Din cauza tuturor acestor efecte profund nocive, în multe țări, precum Suedia, Olanda, Germania, fluorizarea apei a fost interzisă, dar există încă multe alte țări în care fluorizarea continuă (SUA, Canada, Australia etc.), zice-se pe motivul sănătății dentare precare, datorate, chipurile, deficitului de fluor din alimentație. Însă bunul-simț ne spune că problemele dentare nu sunt determinate de carența de fluor, ci de o alimentație nesănătoasă, de o igienă dentară deficitară și de consumul unor cantități excesive de zahăr. Potrivit statisticilor oferite publicității în anul 2003, în Statele Unite ale Americii, în ciuda fluorizării, peste jumătate dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani și două treimi dintre adolescenții de 15 ani suferă de afecțiuni dentare. Pe de altă parte, experții spun că fluorul protejează dinții copiilor doar până la vârsta de 5 ani. Din moment ce acesta reprezintă doar un procent redus din populație, este total lipsit de justificare să impui introducerea acestui element chimic deosebit de nociv în organismele tuturor oamenilor, indiferent de vârstă sau de starea danturii.

În ciuda acestor descoperiri, fluorura de potasiu este încă adăugată la aproximativ 60% din sursele de apă potabilă ale Statelor Unite ale Americii. Această practică este deosebit de îngrijorătoare, având în vedere faptul că fluorura de sodiu era folosită pe vremuri ca otravă pentru șobolani. Este necesar să mai știm faptul că fluorura de sodiu reprezintă de fapt un reziduu industrial care conține și mici cantități de mercur, beriliu și arsenic. Pentru a ne face o părere cu privire la pretinsul caracter inofensiv al fluorului este suficient să citim avertismentul existent pe unele tuburi cu pastă de dinți: „A se feri de copii sub vârsta de 6 ani. Dacă produsul este înghițit în cantități mai mari decât cele folosite pentru periajul dentar, cereți ajutorul medicului sau contactați imediat Centrul pentru Controlul Otrăvirilor“. Multe mărci de paste de dinți, alimente pentru copii mici sau băuturi conțin apă fluorizată, ca să nu mai vorbim despre faptul că în unele țări ale lumii fluorizarea apei este obligatorie.

Deoarece toxinele se acumulează în trupul uman și pot duce de-a lungul timpului la apariția unor tulburări, inclusiv la fluoroza dentară sau osoasă, dar și la probleme de sănătate mult mai grave, este important ca fiecare ființă umană să urmeze câteva modalități naturale eficiente de eliminare a acestei toxine din trup.

Ca şi în cadrul oricărui proces de detoxifiere, primul pas este acela de a elimina definitiv consumul de toxine. În primul rând este necesară evitarea contactului cu produsele fluorurate. Eliminarea fluorului din apa de la robinet nu este dificil de realizat. Putem instala un filtru direct la robinet, dar și la para de duș (absorbim foarte mult fluor și clor prin piele în timpul dușurilor sau al băii în cadă datorită vasodilatației produse de căldura apei). Este bine să reţinem și faptul că fierberea nu face altceva decât să crească şi mai mult concentraţia de fluor din apă. Totodată este necesar să evităm alimentele contaminate și să ne îndreptăm atenția către alimentele organice, cultivate la nivel local pe cât posibil. Vom urmări să evităm, de asemenea, alimentele procesate, precum ceaiurile instant, sucurile din struguri sau laptele de soia pentru copii. Majoritatea dintre acestea conțin cantități mari de fluorură de sodiu. Și, nu în ultimul rând, este recomandat să folosim paste de dinți naturale, pe bază de argilă, plante și uleiuri esențiale, fără adaos de fluor artificial. Prin reducerea aportului de fluorură de sodiu, organismul nostru poate începe procesul de eliminare a fluorurilor într-un mod lent, dar sigur. Acest proces de detoxifiere poate fi accelerat cu ajutorul unor suplimente și remedii naturale, printr-o alimentație sănătoasă, exerciții fizice și mai ales prin tehnici yoga de purificare, ASANA-e și meditație.

Este posibil să ne confruntăm la început cu simptome de detoxifiere – cum ar fi, de exemplu, dureri de cap, lentoare în gândire și acțiune ori alte tipuri de durere; dar acest fapt este un semn că agenții străini părăsesc trupul. Vom bea multă apă și vom urma pașii enumerați mai jos, pentru a elimina în mod natural fluorul din propriul organism. Un prim pas este reprezentat de aducerea în organism a unui aport adecvat de iod din surse naturale.

Iodul este un element important pentru metabolismul normal al celulelor, în special al hormonilor tiroidieni. A fost demonstrată, din punct de vedere clinic, capacitatea iodului de a stimula eliminarea fluorului din organism. Surse bogate în iod natural sunt algele marine (Nori, Dulse, Wakame, Varec etc.), polenul crud, păstura, nucile, afinele, aronia, merișorul de munte, broccoli, spanacul, mazărea, ciupercile champignon, arahidele, germenii de floarea-soarelui, cresonul, chlorella, spirulina, ceapa, iaurtul bio, cartofii, căpșunile și fasolea bio, măcrișul, scorțișoara, piperul negru, tarhonul. Multe plante de leac conțin iod natural. Dintre acestea amintim brusturele (Arctium lapa), cresonul (Lepidium sativum), echinacea (Echinacea angustifolia), feniculul (Foeniculum vulgare), florile de isop (Hyssopus officinalis), lichenul de piatră (Cetraria islandica), semințele de mac de grădină (Papaver somniferum), momordica (Momordica charantia), podbalul (Tussilago farfara). Acestea se pot administra sublingual, sub formă de pulbere uscată, umezită cu puțină apă.

Foarte multe persoane suferă de o carență de magneziu, deoarece solul a fost sleit de minerale, în urma folosirii în exces a metodelor artificiale ale agriculturii intensive. Pe lângă faptul că are un rol important în metabolizarea și sinteza substanțelor nutritive, magneziul inhibă, de asemenea, și absorbția fluorurii de către celulele organismului. Împreună cu magneziul, calciul pare să atragă fluorura cât mai departe de sistemul osos și de dantură, permițându-i organismului să elimine aceste toxine mult mai eficient. În plus, în timpul procesului de eliminare a fluorurilor din trup, se elimină și foarte mult calciu din organism, astfel că, în cazul în care alegem să urmăm un tratament de detoxificare a fluorului, este esențial să includem în dieta zilnică și alimente sau plante medicinale bogate în calciu și magneziu, ca parte a acestui tratament. Este necesar ca ambele să fie luate împreună, iar aceasta se poate realiza ușor prin consumul de frunze de culoare verde închis, nuci, semințe (în special susan, susan negru, cânepă), fasole mung, soia, cereale integrale, avocado, iaurt organic, banane, gulii, fructe uscate, boabe de cacao crude, polen crud și păstură. Dintre plantele bogate în calciu și magneziu amintim: algele marine, frunzele de aloe (Aloe vera), frunzele de anghinare (Cynara scolymus), armurariu (Silybum marianum), brusture (Arctium lapa), chimen (Cuminum cyminum), cicoare (Cichorium intybus), cimbru (Thymus vulgaris), coada-calului (Equisetum arvensis), coada-șoricelului (Achileea millefolium), echinacea (Echinacea angustifolia), coriandru (Coriandrum sativum), ienupăr (Juniperus communis), urzică (Urtica dioica), frunze de zmeur (Rubus idaeus) etc.

Borul este un alt element chimic natural care ajută la eliminarea fluorului din organism, prin urmare este util să-l introducem în dieta zilnică. Acesta este un foarte bun detoxifiant și epurator al glandei pineale. Borul este un oligoelement ce are un rol primordial în metabolizarea calciului și a substanțelor nutritive necesare pentru menținerea unui sistem osos sănătos, jucând de asemenea, un rol important în reglarea balanței hormonale. Alimentele bogate în bor includ cele mai multe dintre nuci și semințe crude (nuci, migdale, caju, cânepă, floarea-soarelui, susan, kia, alune de pădure), curmalele, stafidele, prunele, mierea, polenul crud, păstura, broccoli, bananele, avocado, germenii de grâu, hrișca, ovăzul, sfecla roșie, ridichea neagră, țelina, mazărea, lintea, drojdia de bere. Plantele bogate în bor sunt următoarele: anghinarea (Cynara scolymus), cicoarea (Cichorium intybus), feniculul (Foeniculum vulgare), ginsengul american (Panax quinquefolium), levănțica (Lavandula angustifolia), lucerna (Medicago sativa), nalba mare (Althaea officinalis), păpădia (Taraxacum officinalis), salvia (Salvia officinalis).

În plus, se pare că un consum zilnic adecvat de seleniu (antioxidant puternic) protejează împotriva daunelor produse de fluoruri la nivelul inimii, ficatului și rinichilor. De asemenea, s-a mai evidențiat faptul că seleniul creşte rata de eliminare a fluorului prin urină. Sursele naturale de seleniu includ: nucile de Brazilia (considerate cea mai bogată sursă de seleniu), nucile de cocos, mânătărcile, fructele de goji, polenul crud, păstura, germenii de grâu, alunele crude, amarantul, ceapa, usturoiul, cerealele integrale. Dintre plantele care conțin seleniu amintim: anghinarea (Cynara scolymus), armurariul (Sylibum marianum), busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium), cimbrul (Thymus vulgaris), grindelia (grindelia robusta), păpădia (Taraxacum officinalis), pirul (Agropyron repens), schinduful (Trigonela foenum-graecum), spirulina (Spirulina pratensis), trifoiul roșu (Trifolium pratense), yam sălbatic (Dioscorea sp.).

O altă recomandare se referă la folosirea constantă pentru o perioadă de timp a tamarindului (Tamarindus indica) în dietă. Cunoscut drept condiment, el este folosit pe scară largă în medicina ayurvedică. Poate fi consumat crud, uscat și măcinat, precum și sub formă de tinctură pentru a curăța organismul de fluor.

Semințele de Negrilică (Nigella sativa) sunt un bun detoxifiant, au acțiune antibiotică, antitumorală, antiinflamatoare și stimulează sistemul imunitar, având totodată un efect de purificare chiar la nivelul glandei pineale.

Zeolitul natural este un bun chelator de metale grele și de alte toxine din organism, inclusiv fluor, dar și de agenți patogeni.

Un pas important în eliminarea excesului de fluor constă în detoxificarea ficatului. Ficatul are peste 400 de funcții în organism, iar atunci când devine suprasolicitat, se pot manifesta o serie de simptome neplăcute. Dacă bem apă cu lămâie și mâncăm alimente ce susțin funcțiile ficatului, cum ar fi usturoiul, turmericul, lămâi, lămâi verzi (lime), grapefruit, avocado, anghinare, polen crud, păstură, organismului nostru îi va fi mai ușor să elimine metalele grele și toxinele. Există și o serie de plante medicinale care susțin funcțiile ficatului și care pot fi folosite ca pulberi uscate sau macerate la rece. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: păpădia (Taraxacum officinalis), sunătoarea (Hypericum perforatum), salvia (Salvia officinalis), armurariul (Sylibum marianum), menta (Mentha piperita), schinduful (Trigonela foenum-graecum), rozmarinul (Rosmarinus officinalis) etc.

O altă modalitate de debarasare a organismului de toxine este utilizarea saunei. În combinație cu exercițiile fizice, cu o alimentație sănătoasă și cu o hidratare adecvată, sauna ajută la eliminarea fluorurilor depuse în țesuturile grase ale trupului.

O dietă vegetariană echilibrată bazată pe alimente integrale, cu multe crudități, utilizarea cu înțelepciune a plantelor de leac, evitarea sedentarismului, plimbările în natură și expunerea trupului gol la razele soarelui timp de minimum 20-30 de minute zilnic, o gândire și o stare de spirit benefică, realizarea cu consecvență și într-o stare de efervescență și aspirație spirituală a practicilor yoga (ASANA-e, PRANAYAMA, meditație), care au, cele mai multe dintre ele, efecte purificatoare atât la nivel trupesc, cât și la nivel psihomental, ne poate ajuta extrem de mult în orice proces de detoxificare și de autovindecare.

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanţă Costineşti 2016, volumul 2, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

Articole despre fluor


Articole din Sanatate