PSIHICUL si VINDECAREA – scurta incursiune dincolo de chimismul corpului

"Bolile nu vor putea fi eradicate sau vindecate prin metodele materialiste actuale, pentru simplul motiv că originea acestor suferinţe nu este pur fizică. Boala este, în esenţă, un rezultat al conflictului dintre suflet şi minte şi nu va putea fi vreodată eliminată în mod definitiv decât în condiţiile realizării unui efort mental şi spiritual adecvat." Dr. Edward Bach

Știm tot mai multe despre influența diferitelor substanțe din alimente sau medicamente asupra funcționării organismului, s-au descoperit nenumărate metode eficiente de vindecare și mii de medicamente invadează farmaciile. Există însă câteva fapte care sfidează gândirea comună cu privire la cauzele bolilor și care revelează imensul impact al minții și psihicului asupra chimismului corporal. Tot mai numeroase studii și cercetări ale medicinii psihosomatice arată că avem în permanență în noi înșine fie un mare aliat și prieten, fie un mare și periculos dușman: gândurile și stările pe care le avem.

Să începem cu un experiment şocant prin implicațiile pe care le are chiar şi pentru cercetătorii ce au participat la realizarea lui:

Dr. Huggins şi echipa sa de cercetători au prelevat o mică cantitate de salivă de la un om care tocmai trăise de scurt timp o intensă stare de mânie. Analizând compoziţia salivei ei au depistat câteva componente cu o mare toxicitate, asemănătoare într-o anumită măsură veninului şerpilor veninoşi. Aceste experimente şocante au fost realizate în mai multe rânduri, rezultatele fiind foarte asemănătoare. Cercetătorii au continuat experimentul injectând o astfel de doză de salivă unor şoareci folosiţi pentru studiile de laborator. Rezultatul a fost decesul rapid al acestora…

Într-un studiu mai recent, publicat în Journal of Advancement in Medicine, un grup de cercetători conduși de dr. Glein Rein au evaluat efectele pe care le au două emoții puternice – compasiunea și furia – asupra ritmului cardiac, dispoziției generale și imunoglobina A salivara (S-IgA). Între altele studiul a concluzionat că emoțiile negative puternice (mania, furia, supărarea) crează un puternic efect imunosupresor care poate dura de la 1 la 5 ore după declanșarea emoției, în timp ce emoțiile pozitive – grija și compasiunea – produc o creștere a nivelelor S-IgA, corelate cu o îmbunătățire a imunității organismului. Una dintre concluziile importante ale studiului a fost aceea că există o necesitate imperativă de management al efectelor imunosupresive pe care le au pe termen lung emoțiile negative.

Este cunoscut faptul că stările intense generează în cel care le trăieşte modificări de natură nervoasă şi hormonală însă puţini dintre noi ne-am pus poate problema unei astfel de reacţii rapide şi profunde a corpului la ceea ce gândim sau simţim. Fiecare gând sau sentiment pe care îl trăim generează un efect precis asupra chimismului din corpul nostru, la nivelul sistemului nervos, al diferitelor glande, în anumite organe şi zone corporale. Dacă astfel de emoţii negative foarte puternice au un asemenea efect asupra altor fiinţe vii, cum ne perturbă ele starea proprie de sănătate? Evident că repercursiunile sunt considerabile, mai ales prin menţinerea sau repetarea unor astfel de trăiri (legătura între stările negative şi apariţia bolilor este analizată la ora actuală cu o destul de mare acurateţe de către o mai nouă ramură a medicinii moderne – medicina psihosomatică, care face corelaţii precise între stări negative menţinute şi tipuri de boli).

La ora actuală nu mai persistă nici o îndoială asupra acestei legături reciproce dintre minte şi trup. Întrebarea care poate persista însă este ce putere au emoţiile şi gândurile noastre şi cât de repede, cu ce intensitate pot să modifice ele starea organismului?

Un alt studiu, realizat de renumitul psiholog american Daniel Goleman, poate fi revelator în ceea ce priveşte puterea minţii de a pătrunde şi modifica activitatea intimă a corpului:

Între numeroşii săi pacienţi s-a aflat la un moment dat un băieţel, pe nume Timmy, care se confrunta cu sindromul personalităţilor multiple. Acest băiat experimenta 11 personalităţi distincte. Una dintre aceste personalităţi cu care el se identifica era alergică la sucul de portocale. Consumul chiar şi a unei mici cantităţi de suc de portocale îi provoca în foarte scurt timp apariţia unei erupţii (urticarie) pe întregul corp. Elementul surprinzător este că dacă Timmy (personalitatea principală) consumă suc de portocale, nu apare absolut nici un efect neplăcut. Cu toate acestea, dacă Timmy consumă suc de portocale şi ulterior personalitatea alergică preia controlul asupra corpului, câtă vreme digestia sucului nu s-a încheiat, urticaria se dezvoltă din nou cu rapiditate. Pe de altă parte, în cazul în care urticaria a apărut dar personalitatea principală (Timmy) îţi reintră în drepturi, fenomenul eruptiv la nivelul pielii dispare în foarte scurt timp.

Tot în cazul acestui tip de tulburare (sindromul personalităţilor multiple) pacienţii se confruntă cu fenomene tulburătoare pentru un observator, fenomene ce revelează într-o mare măsură puterea excepţională a minţii şi psihicului asupra corpului. Există foarte multe mărturii de acest gen ale unor pacienţi care experimentează stări psihologice în mod radical diferite, de la o personalitate la alta, dar şi răspunsuri fiziologice caracteristice şi chiar boli diferite în funcţie de personalitatea care este activă la un moment dat.

De exemplu, una dintre personalităţi se confruntă cu diabet, iar o alta nu. Atunci când personalitatea afectată de diabet preia "conducerea" întreaga chimie a corpului reflectă existenţa acestei boli grave. Imediat ce o altă personalitate, care nu are conştiinţa acestei boli preia controlul asupra corpului, toate simptomele dispar în câteva minute, investigaţiile medicale arătând că nu există nici un semn al existenţei unei boli de tipul diabetului.

Iată astfel că, în acelaşi trup, pot să apară modificări fiziologice marcante şi foarte rapide, în condiţiile în care nu se schimbă nimic altceva decât atitudinile, sentimentele şi credinţele. Un profil emoţional caracterizat de anumite tipuri de emoţii şi gânduri poate să genereze boala, în timp ce un altul poate să reprezinte o condiţie a sănătăţii. Aceste date oferite în urma observării atente a pacienţior suferind de sindromul personalităţilor multiple arată cu claritate modificările foarte ample care se produc în corp atunci când se modifică foarte rapid şi radical anumite structuri psiho-emoţionale profunde ale fiinţei respective, într-un mod necontrolat şi patologic. Cu toate acestea fiecare dintre noi avem posibilitatea să trecem gradat de la o situaţie de sănătate fizică şi lăuntrică defavorabilă către o stare psihică şi un sistem de convingeri şi aspiraţii interioare care să fie capabil să determine în timp o schimbare radicală în bine în fiziologia noastră.

Un medic canadian renumit, William Osler, constata de asemenea, în urma mai multor cercetări asupra apariţiei şi dezvoltării tuberculozei pulmonare, faptul că instalarea şi dezvoltarea acestei boli are mai mult de-a face cu ceea ce se petrece în mintea bolnavului decât cu ceea ce se produce la nivel pulmonar.

Alte studii ştiinţifice au arătat că emoţii ca vinovăţia, sentimentul eşecului, mâhnirea, resentimentele şi mânia sau furia refulată generează o secreţie excesivă a acelor hormoni ce intervin în inhibarea activităţii sistemului imunitar. Putem oare să ajungem însă la un revers al acestei stări printr-o activare a stărilor psihice opuse? Dacă da, bucuria, puterea de a ierta, sentimentul reuşitei şi al succesului, dragostea, ar putea reprezenta remedii de o mare eficienţă în tratarea acestui tip de tulburări la nivel imunitar. Shlomo Brezntz, psiholog la Universitatea din Ierusalim, susţine că fenomenul prezentat anterior este real, iar modificarea în bine a stării noastre psihice poate să reprezinte cu adevărat un remediu pentru unele disfuncţii imunitare. După mai mulţi ani de studii el a dovedit faptul că aşteptările, speranţele şi gândurile noastre pozitive şi negative au efecte opuse asupra nivelului din sânge al celor doi hormoni cu rol important în activarea şi funcţionarea sistemului imunitar (cortizonul şi prolactina).

Nu este deloc exclus astfel ca cei care se confruntă cu probleme ale sistemului imunitar să întreţină în fiinţa lor astfel de aşteptări negative, cel puţin la nivel subconştient…

Se ştie că fiinţele depresive sunt de două ori mai expuse la riscul de a face cancer decât cei care au o stare naturală de optimism. De asemenea studii ale medicinii psihosomatice au recunoscut în cazul persoanelor care se confruntă cu cancerul o componentă psihică legată de stările de durere şi depresie, precum şi a cea atitudine de "a ţine în tine" sentimentele nocive fără a le putea transforma, exprima sau elimina. Este renumit deja cazul unui american care a reuşit să se vindece de cancer în condiţiile în care fusese asigurat că timpul său de viaţă mai este de numai aproximativ 6 luni. El a slăbit într-o primă fază mai mult de 40 de kg, după care a început cu perseverenţă să vizualizeze faptul că în fiinţa sa se dă o veritabilă luptă în care globulele albe "mănâncă" celulele canceroase. Puterea vizualizării sale a fost ajutată de un factor esenţial: speranţa. Plin de încredere şi speranţă în puterea vindecătoare a minţii, clădindu-şi cu perseverenţă o bază solidă de optimism şi bucurie, chiar în condiţiile unei perspective sumbre, el a reuşit să învingă cancerul în numai 30 de zile.

M.R. Jensen, un alt medic şi cercetător american, a descoperit că tumorile maligne ale sânilor se dezvoltă în cazul femeilor, cel mai rapid în situaţia celor care au o personalitate reprimată, care trăiesc cu o mare intensitate sentimente de disperare, care nu pot să îşi exprime şi să elimine furia, frica şi alte emoţii negative. Atât el cât şi alţi medici specialişti au remarcat adesea în cazul femeilor care se confruntă cu cancerul de sân persistenţa unei stări de tensiune în zona pieptului, un gen de greutate apăsătoare ce nu poate fi eliminată cu uşurinţă şi care le dă sentimentul de a reţine în interior o tensiune emoţională negativă.

Şi în cazul altor boli, cum sunt reumatismul, artrita, psoriazisul, diabetul etc, există studii tot mai bine documentate ce denotă existenţa unei componente psihologice ignorată până nu demult dar a cărei importanţă se dovedeşte a fi covârşitoare pentru apariţia şi instalarea acelei boli. Acest fenomen poate fi remarcat indiferent de vârstă, fiind prezent şi în cazul copiilor.

Un studiu realizat de Colegiul medical Albert Einstein a surprins faptul că în 31 din 33 de cazuri ale unor copii afectaţi de leucemie, a existat o pierdere sau o schimbare traumatizantă în decursul ultimilor doi ani anteriori apariţiei acestei cumplite afecţiuni.

În toate cazurile de cancer analizate de către medici din perspectiva psihosomatică a putut fi remarcată o foarte serioasă amprentă emoţională negativă. Fie că ea provine din traume ale copilăriei reactivate ulterior, fie că apare ca urmare a despărţirilor, divorţurilor, pierderii fiinţelor apropriate, sau unei suprimări de lungă durată a emoţiilor. Şi nu este deloc surprinzător să constatăm aceasta în cazul oamenilor, de vreme ce fenomenul poate să apară chiar şi în lumea animală. Astfel, într-un experiment realizat cu şoareci de laborator, s-a constatat că la cei care erau despărţiţi în mod prematur de mama lor riscul apariţiei cancerului era considerabil mai ridicat. De asemenea, cercetătorii au putut remarca faptul că variind nivelul de stres la care şoriceii erau supuşi rata apariţiei cancerului putea fi orientată într-un mod controlat între 7% şi 92%!

A învăţa să controlăm noi înşine nivelul de stres din fiinţa noastră este prin urmare o condiţie stringent necesară pentru menţinerea unei excelente stări de sănătate în întreaga noastră fiinţă.

Renumitul terapeut şi specialist în medicina ayurvedică, dr. Deepak Chopra afirma într-una din lucrările sale: "Noi suntem singurele creaturi de pe pământ care ne putem modifica starea organismului şi aspectele biologice prin ceea ce gândim şi simţim."

O întrebare firească pe care e posibil însă să v-o puneţi în acest moment este următoarea: schimbându-ne modul de a gândi putem să anihilăm complet boala, graţie acestui mecanism?

Răspunsul poate fi afirmativ însă este necesară şi îndeplinirea altor condiţii. De ce? Pentru că modul eronat de comportament, întreţinerea unor obiceiuri, gânduri şi emoţii nocive face ca în organismul nostru să se producă "evenimente" fiziologice ce pot avea o amploare considerabilă; astfel de stări nocive în organism depăşesc cel mai adesea posibilitatea unei reveniri la normal prin mijloace obisnuite de natură strict psiho-mentala- respectiv in lipsa unei metode adecvate (bineînţeles cu exceptia situaţiei în care suntem înzestraţi cu o minte excepţional de puternică, şi o putere de concentrare mentală exemplară si o buna constientizare a propriilor emotii). Rezultatul unui mod eronat de a ne conduce existenţa este adesea încărcarea organismului cu o serie întreagă de substanţe nocive, încarcerate în diferite organe sau ţesuturi, expresie fidelă a stării noastre de "încărcare" emoţională şi mentală. Într-o astfel de situaţie PUTEM REUŞI să eliminăm o perturbare sau boală dacă recurgem la modalităţile de eliminare a impregnărilor negative de la nivel celular şi ne modificăm totodată în sens benefic modul de a simţi şi a gândi. Schimbarea modului gresit de alimentatie, a comportamentelor nocive si a modului de a reactiona la diferitele situatii reprezinta astfel condiţii esențiale pentru îmbunătățirea stării noastre de sănătate.

Într-una din lucrările sale, intitulată "Ageless body, timless mind", dr. Chopra preciza: "Dacă vrei să schimbi ceva la nivelul corpului, schimbă-ţi mai întâi starea de conştiinţă."

Sursa: holistica.ro