Propolisul, remediu natural de exceptie

Propolisul este cunoscut şi folosit ca remediu terapeutic, la fel ca mierea şi polenul, de peste 5000 de ani.

Este un produs de cules şi de secreţie al albinelor, pe care acestea îl pregătesc ca mijloc de apărare împotriva microbilor şi a mucegaiurilor din stup. Este produs de către albine specializate şi este cules de pe mugurii de plop şi de arin, de pe frunzele, mugurii şi scoarţa coniferelor şi a plopilor, a sălciilor şi prunilor

Compoziţie chimică şi acţiune terapeutică

Propolisul are acţiune antimicotică, bactericidă şi bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor. La om, are efecte cicatrizante, antiinfecţioase şi antitumorale. După cum ne-a spus dl prof. Vasile Andriţoiu, apiterapeut, lector al Asociaţiei Naţionale pentru Terapii Complementare din România (ANATECOR), compoziţia chimică a propolisului include derivaţi flavonici, acid ferulic, ceruri, aminoacizi, balsamuri, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronţiu), substanţe antibiotice, răşini, acizi aromatici: "Flavonoidele din propolis au acţiune benefică asupra aparatului digestiv (fluidifică bila, antimicrobian digestiv în enterite şi colite), asupra sistemului endocrin (tiroidă, pancreas, suprarenale), au efect antimicrobian, antiparazitar şi antivirotic. Substanţele flavonoide din propolis previn fenomenele de ateroscleroză cerebrală, precum şi accidentele cerebrale, au efect benefic în varice (prin acţiunea benefică vasodilatatoare asupra capilarelor, asupra permeabilităţii şi fragilităţii vaselor de sînge), în fenomene de tulburare a circulaţiei membrelor inferioare, scad tensiunea arterială, contribuie la scăderea colesterolului. În propolis se găseşte şi acidul ferulic, cu acţiune antibacteriană şi aglutinantă, calităţi utile în tratarea rănilor greu vindecabile".

Acţiuni şi efecte în dermatologie

Prin tratamentul cu propolis, dl Andriţoiu a obţinut rezultate excelente în afecţiuni dermatologice de genul tricofitiei, în keratoze, epidermofitii şi în alte micoze cutanate (ciuperci ale pielii), în diverse eczeme, psoriazis incipient, în boala Leiner-Moussous (bube pe pielea sugarilor), în infecţiile ochilor (conjunctivite, retinite – propolis condiţionat sub formă medicamentoasă), în afecţiuni stomatologice (paradontoză, granulom dentar apical, în abcese dentare, carii, în diverse forme de parodontopatii – propolis tablete, care se sug): "Afecţiunile ORL în care am obţinut rezultate excelente sînt sinuzitele, otitele, laringitele, amigdalitele. Am folosit propolis şi în tratamentul local al arsurilor ca antibacterian, anestezic şi stimulator al procesului regenerativ. Prin aplicarea de spray sau tinctură cu propolis la suprafaţa arsurilor se formează un strat protector, care protejează plaga şi permite începerea procesului de vindecare din profunzimea ei". Nu în ultimul rînd, spune dl Andriţoiu, propolisul acţionează ca un antidot al veninului de albine: "Este suficient ca după înţepătura albinei să se smulgă uşor acul cu tot cu punga de venin şi să se aplice deasupra propolis, fie în soluţie apoasă, fie alcoolică, uleioasă sau chiar brut, pentru ca în 1-5 minute să dispară orice reacţie locală sau generală – umflatură, roşeaţă, durere, mîncărime, tulburări generale". Indicaţii terapeutice pentru afecţiuni interne Intern, dl Andriţoiu recomandă remediile din propolis în tratamentul afecţiunilor infecţioase acute şi cronice, locale şi generale, produse de o mare varietate de germeni, în diverse stări gripale (amestecat cu păstură, normalizarea raportului albumine/globuline se face de 3 ori mai repede), în rujeolă, rubeola, zona Zoster şi în diverse forme de herpes: "În cadrul aparatului respirator, rezultate excelente am obţinut în rinite (acută, alergică, atrofică, cronică), în polipi, adenoidite, rinofaringite, tulburări provocate de amigdalite, faringite, laringite, tranheobronşite, bronşite, astm, bronhopneumonie, abces pulmonar, adenopatie traheobronşică, în unele intoxicaţii tabacice.

În afecţiuni ale aparatului digestiv, propolisul produce efecte miraculoase, vindecările producîndu-se în 3-7 zile: stomatită aftoasă, micoze bucale, gastrite hiperacide, colite, hemoroizi, diaree cronică. Propolisul sub formă de tinctură 30 la sută, administrat sub formă de picături, în apă sau ceai, pe pîine sau zahăr, este activ în parazitoze intestinale. în special giardia. În bolile aparatului renal, rezultate foarte bune am observat în tratamentul nefritelor, cistitelor şi uretritelor. În bolile sistemului neuropsihic, în diverse tulburări ale sindromului de suprasolicitare şi stres, propolisul a dat rezultate foarte bune. Am mai fost propolis, cu bune rezultate şi în anumite forme de cancer (adenocarcinom de prostată, epiteliom spinocelular, adenocarcinom tiroidian), tuberculoză pulmonară şi alte feluri de tuberculoză extrapulmonară, colibaciloză, diverse septicemii rezistente la antibioticele obişnuite. Administrat sub formă de supozitoare, propolisul este eficient şi în inflamaţia prostatei".

Asociat cu mierea (miere propolizată), propolisul contribuie la susţinerea efortului sportivilor de performanţă, făcînd să crească apetitul pentru antrenament, puterea de muncă, precum şi randamentul, prin ridicarea pragului de oboseală.

Propolisul nu este indicat în afecţiuni cardiovasculare.

Dar propolisul are şi cîteva contraindicaţii. Dl Andriţoiu nu-l foloseşte intern la pacienţi cu boli cardiovasculare (cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă decompensată, arterita obliterantă, hipertensiune arterială), în boli renale cu insuficienţă şi boli hepatice icterigene: "Mai există şi o intoleranţă alergică individuală sau dobîndită în decursul tratamentului cu propolis. În acest caz se instalează un şoc anafilactic care impune imediata încetare a tratamentului şi administrarea unui tratament puternic antialergic". Pentru a evita apariţia acestor contraindicaţii, este necesar să se înceapă tratamentul cu doze cît mai mici. După 10-30 zile de tratament, în funcţie de rezultate, se opreşte tratamentul şi, în cazul rezultatelor pozitive, se reia după o pauză, iar în caz de rezultate negative se abandonează.

Siropul şi tinctura de propolis

Siropul se prepară din 50 g propolis, 200 ml apă şi 50 g miere: "Propolisul se pune într-o cratiţă smălţuită, în 200 ml apă. Se fierbe acoperit, la foc moale, pînă scade la jumătate. Lichidul cald se strecoară prin tifon, se transferă într-o sticlă şi se adaugă mierea. Se omogenizează preparatul cît este călduţ. Preparatul este cu atît mai activ cu cat este mai proaspăt. Se păstrează la frigider, cel mult 2 săptămîni". Propolisul poate fi folosit ca atare, exact ca guma de mestecat (saliva umană fiind una din puţinele substanţe care îl solubilizează) şi sub forma extractului moale de propolis înglobat în miere, obţinîndu-se mierea propolizată. Ce-a mai eficientă metodă de administrare a propolisului rămîne, totuşi, tinctura de propolis: "La 100 ml alcool de peste 80gr se adaugă 20 g propolis. Alcoolul amestecat cu propolis se introduce într-un vas, se încălzeşte la 30-35C şi se amestecă bine. Procedura se repetă zilnic, timp de o săptămînă. După aceea, se lasă la decantat şi se alege lichidul curat. Această tinctură este folositoare în vindecarea tuturor bolilor interne infecţioase (30 pic/zi, într-un pahar cu apă călduţă), în combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac şi în tratarea ulcerului gastro-duodenal (40 picături puse în 100 ml lapte cald, remediu luat zilnic, pe stomacul gol. Tot intern, se iau 20-30 de pic/zi, cu o oră înaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. În alcoolism, 50 de picături dizolvate într-un pahar cu apă rece administrate omului beat îl vor face să se trezească. Cîte 10 picături dizolvate într-un pahar cu apă, luate înaintea meselor, dau rezultate foarte bune într-o mare gamă de boli (pulmonare, digestive, ginecologice, boli ale sistemului nervos şi boli glandulare)".

Extern, tinctura se utilizează în afecţiuni dermatologice, prin tamponări, fără a se pansa locul respectiv. Se mai utilizează în boli ORL şi boli ale cavităţii bucale (gingivite, stomatite, abcese, parodontoză), sub formă de gargară şi spălături bucale, cate 30-40 de picături dizolvate în apă.

(C.Iacob)

sursa: evenimentul.ro