Menta - un panaceu natural al durerilor abdominale

Planta erbacee, perena, hemicriptofita, medicinala, melifera, cultivata; se mai numeste borsnita, camfor, diana, ferent, ghiazma, giazma-broastii, giugiuma, gninta, iarba neagra, iasma, izma, izma de gradina, izma de leac, izma domneasca, izma spirtoasa, menta, minta, minta buna, minta de chi-cusuri, minta de gradina, minta de leac, minta moldoveneasca, minta neagra, minta rece, minta sura, ninta neagra, ninta, ninta broasteasca, ninta de camfor, ninta de chicatura, ninta de picusuri, ninta rece .

Cea mai raspândita planta medicinala pe mapamond
Este cunoscuta înca din antichitate. Dacii o denumeau mantia, mentia, minta Ea este amintita în scrierile grecesti ale lui Dioscorides si în cele latinesti de catre Columella, Plinius cel Batrân si altii; în scrierile antice sunt mentionate însusirile sale terapeutice, în Papyrus Ebers se mentioneaza ca izma a fost folosita în Egipt cu 1550 ani Î.Hr.
Izma (menta) cultivata este un hibrid steril aparut spontan între speciilede Mentha aquarica si Mentha spicata. A fost evidentiat si descris de un cultivator englez din Mitcham (1675). Se pare ca acest hibrid s-a format si în bazinul mediteranean. Se considera ca izma buna (menta) cultivata astazi pe tot Globul provine prin înmultire vegetativa din hibridul aparut în Marea Britanie.
Frunzele (Menthae piperatae folium) se recolteaza când ajung la lungimea de 6 cm. Se rupe frunza cu frunza, se aseaza în cosuri de nuiele si se transporta la locurile de uscare. Partile aeriene (Menthae piperatae herba) se recolteaza pentru uscare când plantele sunt înflorite în proportie de 15-20%, iar pentru extragerea uleiului volatil (Oleum menthae), când plantele au înflorit în proportie de cca 50%. Produsul se transporta în aceeasi zi la locul de prelucrare. Uscarea frunzelor si partilor aeriene se face la soare sau la umbra, întinse pe rogojini, în strat subtire. Frunzele se întorc de 2-3 ori în prima zi, apoi, în urmatoarele zile, o singura data pe zi. Uscarea artificiala, la 35°C. Frunzele se ambaleaza în lazi speciale, captusite cu hârtie de culoare închisa. Iarba se ambaleaza în saltele. Randamentul de uscare este de 6:1 la frunze si de 4:1 la iarba.

COMPOZITIE CHIMICA
Frunzele si toate partile verzi ale plantei contin ulei eteric, lipide, acizii oleic, oleanolic, linolic, melisic, ursolic; sisterol, ergocalciferol, amestec de parafine (triacontan, hentriacontan), acizi fenolici (cafeic, clorogenic, ferulic, cumaric, labiatenic), taninuri, flavonoide (hesperitina, hesperidina), glucide (ramnoza, galactoza, glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, stachioza, verbascoza), carotenoide (rodoxantina, criptoxantina, violoxantina), carotina, enzime (catalaza, peroxidaza, polifenoloxidaza etc.), vitamina C, vitamina D2, tocoferoli, acid nicotinic, saruri minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo. Uleiul eteric este format din mentol, mentona, mentofuran, hidrocarburi terpenice (pinen, terpinen, felandren, limonen, camfen, fenchen, terpinolen, sabinen, cimen, mircen, cadinen, murolen, bourbonen, cubeben, cariofilen, bulgaren, copaen etc.), numerosi alcooli, fenolii carvacrol si timol etc. Florile contin mai mult ulei eteric decât frunzele. Radacinile sunt lipsite de ulei eteric.

FITOTERAPIE
Partile aeriene ale plantei, dar în special frunzele, au utilizari terapeutice în medicina umana si veterinara. Principiile active din frunze actioneaza bacteriostatic, antiseptic gastrointestinal, calmant al colicilor hepatobiliare, carminativ, coleretic, colagog, antidiareic, antireumatic, antispastic, sudorific, diuretic, sedativ, fortifiant al sistemului nervos, usor analgezic.
Mentolul actioneaza antiemetic si antiseptic, iar compusii flavonici coleretic si colagog; taninurile actioneaza antidiareic;
acizii polifenolici actioneaza colagog si spasmolitic. Prin aplicatii pe piele sau mucoase, mentolul este un excitant al terminatiunilor nervoase sensibile la frig. La nivelul mucoasei bucale, are actiune paralizanta fata de elementele gustative. Inspirate pe nas, mentolul si uleiul de izma actioneaza antiinflamator la nivelul sinusurilor. Este un vasodilatator al mucoasei nazale. La inspiratie, ochii se tin închisi pentru a evita iritarea mucoasei oculare.
Planta se recomanda în medicina umana în colecistopatii, litiaza biliara, afectiuni cronice ale pancreasului, infectii gastrointestinale, balonari abdominale, diaree, voma, greturi, nervozitate, litiaza renala, reumatism, urticarie, ca dezinfectant bucal.

Infuzia are actiune linistitoare asupra durerilor de stomac, calmând spasmele. Este un bun medicament în tulburarile digestive si hepatice, având însusirea de a mari secretia bilei. Contribuie la eliminarea calculilor renali si hepatici. Se recomanda în tratamentul diareei pentru propietatile sale astringente, antiseptice si antispasmodice. Datorita mentolului, ceaiul de menta consumat rece si în cantitati mici calmeaza varsaturile atât la sugari, cât si la adulti. Dupa unii cercetatori, ceaiul de menta fortifica sistemul nervos, redreseaza functiunile stomacului, ajuta la dezintoxicarea organismului prin diureza si transpiratia pe care le produce. Sub forma de cataplasme reci, aduce alinare în durerile de cap. În stari de debilitate se recomanda bai întaritoare cu frunze de izma. Într-un saculet de pânza se pune o jumatate de kilogram de izma maruntita si se agita în apa calda a baii. Actiunea reconfortanta a izmei se mareste daca i se adauga roinita, cimbrisor si flori de tei.

Uz intern
1. Pentru tratarea infectiilor gastrointestinale, balonarilor abdominale, diareei, vomei, greturilor, nervozitatii, dischineziei biliare cu hipertonie: infuzie, din o lingurita frunze maruntite (pulbere), la o cana (200 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 30 minute. Se strecoara. Se bea continutul a 3 cani pe zi reci.
2. Pentru combaterea vomei: infuzie, pregatita ca mai sus. Se bea rece, treptat, cu înghitituri rare.
3. Pentru tratarea colicilor abdominali (usurarea activitatii digestive), calculozei (litiazei) biliare, dischineziei biliare, calculozei (litiazei) renale si ca tonic general, boli renale, diuretic si depurativ (eliminarea toxinelor): infuzie, din o lingurita frunze maruntite (pulbere) la o cana (200 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 20-30 minute. Se strecoara. Se bea continutul a 1-2 cani pe zi.

Uz extern
1. Pentru tratarea reumatismului: solutie, pregatita din 5 ml ulei volatil la 100 ml alcool. Se aplica frictiuni în zonele afectate.
2. Pentru dezinfectarea cavitatii bucale: apa de gura, din 5 ml ulei volatil la 95 ml alcool concentrat. Din solutia astfel pregatita se pun în apa câteva picaturi, se face gargara si se clateste bine gura. Are efecte racoritoare, antiseptice, corecteaza gustul si mirosul neplacut la fumatori.
3. Pentru combaterea viermilor intestinali (oxiuri): decoct, din 16-20 g frunze la 1 l de apa. Se fierbe 10-15 minute. Se lasa acoperit 20-30 minute. Se strecoara. Se face o clisma, seara înainte de culcare.
4. Pentru reconfortarea organismului: decoct sau infuzie, din 200-300 g frunze uscate la 3 l de apa. Pentru decoct, se fierb 10-15 minute într-un vas acoperit. Pentru infuzie, apa clocotita se toarna peste plante într-un vas. Se lasa acoperit 15-20 minute. Se strecoara. Se adauga apei de baie din cada, care nu trebuie sa depaseasca 37°C. Baia dureaza 15-20 minute.
5. Pentru tratarea reumatismului si inflamatiilor urechii: unguent, pregatit din 10 g frunze uscate maruntite la 1 l ulei. Se lasa la macerat 4 saptamâni. Se strecoara apoi si se pastreaza în sticle închise la culoare si bine astupate. Se pun în ureche câteva picaturi pentru tratarea inflamatiilor si se fac frectii în durerile reumatice.
6. Pentru tratarea guturaiului, gripei, durerilor de cap: inhalatie, cu otet mentolat, obtinut din macerarea frunzelor în otet. Frunzele intra în compozitia ceaiurilor recomandate pentru tratarea afectiunilor cardiace cu substrat nervos, anginei pectorale, hipertensiunii  arteriale, sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), gastritelor hipoacide, enterocolitelor, balonarilor, colicilor hepatobiliare la copii, durerilor abdominale la copii, diabetului zaharat, dismenoreei, astmului bronsic, guturaiului, gripei, tuberculozei pulmonare, arsurilor si ca sedativ nervos si remineralizant.
7. Homeopatic, dilutiile tincturii-mame de la a 3-a decimala la a 4-a centezimala se întrebuinteaza în laringite si traheite provocate sau agravate de fumat, praf, ceata si aer proaspat respirat

Contraindicatii
Consumul excesiv poate da stari de intoxicatie, manifestate prin greata, voma, în cazuri extreme duce la moarte. Nu se administreaza bolnavilor de ulcer. Administrarea repetata în doze ponderabile provoaca iritarea mucoasei respiratorii si, mai discret, a mucoasei vaginale si a pielii.

COSMETICA
Pentru îngrijirea tenului gras, seboreic: infuzie, din 2 lingurite frunze maruntite (pulbere) peste care se toarna o cana (200 ml) cu apa fierbinte. Se lasa acoperita 15-20 minute. Se strecoara. Se aplica lotionari ale tenului.

INDUSTRIE
Uleiul eteric extras din planta este utilizat în industria medicamentelor, pastelor de dinti, sapunurilor, bauturilor, bomboanelor, preparatelor pentru frectii.
(Ctin Pîrvu, Enciclopedia plantelor, vol. II)
Farm. GABRIELA VLASCEANU
Biolog GEOR GETA NEGRU

sursa:hofigal.eu