Levantica

Levantica (Lavandula Angustifolia) face parte din familia mentei si este originara din zona mediteraneana. Campuri intregi de levantica pot fi admirate in zona sudica a Frantei, in Provence, unde aceasta planta este simbolul zonei. Este cultivata in special pentru a fi folosita in industria cosmetica.


Levantica este o planta perena, semiarbust, cu radacina lignificata, tulpimna ramificata, inalta de 30-70 cm, de forma globuloasa. Ramificatiile care prezinta inflorescente sunt lungi de 30-40 cm si au frunze doar in partea inferioara.
Frunzele au initial culoarea argintie, devenind pe parcursul dezvoltarii plantei verzui.
Inflorescentele au forma lunga, de 3-8 cm, de culoare violete-albastre; levantica infloreste in lunile iunie-iulie. Fructul este o nucula cu 4 seminte mici, de culoare bruna.

Denumiri populare: aspic, lavand, levănţica de grădina, levănţica de pădure, livant, livănţica, livan, spichinel, spichinat.
Face parte din familia Labiatae, alături de rozmarin, mentă, oregano.

Este o planta foarte parfumata si frumoasa, atat proaspata cat si uscata. Din cele mai vechi timpuri se foloseau buchetele de levantica pentru a parfuma casele sau hainele. Iar un smoc de fire de levantica pus intr-o vaza in dormitor sau in baie va conferi casei tale un aer romantic.

Levantica este o planta originara din zona mediteranana, iar in prezent se cultiva pe scara larga in Franta si Marea Britanie. Poate fi insa intalnita in stare naturala in intreaga lume. Gustul ei este dulce, putin amarui, cu o tenta asemanatoare mentei si o aroma usoara de citrice.

Levantica se foloseste foarte des la prepararea de deserturi precum prajiturile si inghetata, dar poate fi de mare succes daca o adaugam si ca ingredient la prepararea sosurilor. Fiind un condiment destul de bogat in arome este recomandat sa se foloseasca doar cate putin la gatit, altfel existand riscul de a alunga celelalte arome ale felului de mancare.

Levănţica are un miros parfumat, foarte puternic. Frunzele au gust amărui, mai puternic decât al florilor.

Pentru a usca florile, ele trebuiesc culese exact înainte să se deschidă. Frunzele pot fi recoltate oricând. Levănţica este folosită la parfumarea oţeturilor şi uleiurilor şi la prepararea amestecurilor de ierburi aromate. Frunzele aromate şi amărui sunt folosite şi la asezonarea diferitelor mâncăruri europene.