Leustean

Leusteanul este o planta aromatica folosita mult in bucatarie, in special in bucatele pregatite in sud-estul Europei. Se inrudeste cu telina, atat la modul in care arata, cat si la gust si aroma. De la aceasta planta se pot folosi toate componentele: frunzele, radacinile, semintele si fructele, care odata adaugate in mancare ii vor da acesteia un gust deosebit.

Leusteanul este foarte aromat, oarecum asemanator cu telina cu o usoara nuanta de parfum de frunze de schinduf. Frunzele de leustean se consuma proaspete sau uscate. Leusteanul are un gust caracteristic si placut.

Este preferabil ca frunzele de leustean sa fie consumate proaspete, adaugate in mancare la sfarsitul prepararii ei, astfel incat calitatile nutritive ale plantei sa nu se piarda. Ele rezista cateva zile la temperatura camerei si cca. 7-10 zile in frigider, ambalate intr-o punga de plastic. Leusteanul se poate cultiva si iarna, in casa. Frunzele de leustean uscate se pot pastra cateva luni la adapost de lumina, aer si umezeala.

Utilizari
Aroma caracteristica a leusteanului il face potrivit pentru muraturi si oteturi aromate, supe si mancaruri de cartofi, sosuri de rosii. O combinatie traditionala la noi este borsul cu leustean.

Este o plantă multianuală ce creşte în grădini (plantă de cultură). O tufă de leuştean se dezvoltă frumos şi rapid. Tulpinile sunt tubulare, frunzele mari au un miros specific şi puternic. In limba latină i se spune Levisticum offidnale. In germană denumirea este de Liebstockel (beţigaşul dragostei) datorită proprietăţilor afrodisiace. Planta provine probabil din Iran, dar în Evul Mediu a început să fie cultivată şi în Europa. Este cunoscut faptul că regele Carol cel Mare a dispus cultivarea obligatorie a leuşteanului în fiecare grădină. Ca substanţe active conţine uleiuri eterice, butilftalide, acid izovalerianic şi derivaţi ai cumarinei. Zonal, în România planta se mai numeşte leoştean, libistoc, luştrean, buruiană de lungoare, păscănaţ. Planta (frunzele sau rădăcina de leuştean) se foloseşte pentru tratamentul următoarelor afecţiuni şi boli: hidropizie, reumatism, boli de inimă, gută. Provoacă o bună diureza (eliminarea apei din corp) ceea ce ajută la eliminarea litiazei renale (nisip la rinichi). Totodată ajută la solubilizarea secreţiei bronşice şi uşurează expectoraţia.
Rădăcina de leuştean ajută în tratamentul bolilor de stomac. De obicei, planta se foloseşte în scopuri de condimentare la ciorbe. Pentru ceai, leuşteanul se foloseşte în amestec cu alte plante.

La tratamentul erupţiilor de pe piele, se foloseşte un decoct din frunze şi rădăcini rase de leuştean. Se fac spălaturi ale porţiunilor de piele bolnave. După 2 săptămâni pielea redevine netedă. în tratamentul bolilor de stomac se folosesc rădăcinile rase şi frunzele mărunţite, fiind preparată o tinctura concentrată.

Leusteanul poate fi adaugat in supe, tocanite, mixuri de legume, in salate, in mancaruri pe baza de carne, cartofi si rosii. Se potriveste foarte bine cu oua, creme de branza, morcovi, mere, cartofi, ciuperci, orez, rosii, porumb.