LEMN DULCE

Lemnul dulce sau răculeţ (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei şi în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor şi a băuturilor.


Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra) este o planta iubitoare de soare si lumina, care creste in albiile secate ale raurilor si in luncile neimpadurite. Are frunzele fine si inchise la culoare, florile mici si albe si o radacina foarte puternica, care strapunge solurile dificile si pietroase. Il intalnim in Oltenia, in sudul Moldovei (judetul Vrancea) si in Banat, fiind adus din indepartata Indie si aclimatizat in tara noastra cu mii de ani in urma. Este o planta care a produs in ultimul deceniu o adevarata revolutie in industria farmaceutica, efectele sale hormonale foarte puternice, dar nu numai ele, trezind un imens interes oamenilor de stiinta din intreaga lume.

Stimulează organele şi caracterele sexuale secundare.În ultimele decenii, fitoterapia a început să folosească rădăcina de lemn dulce în prevenirea şi tratamentul gastritelor hiperacide şi ulcerului gastric. Ceaiul din rădăcină de lemn dulce are proprietăţi descongestionante şi cicatrizante, reducînd, în acelaşi timp, tonicitatea crescută a peretelui gastric. În doze exagerate, poate produce perturbări hormonale.Alături de alte caracteristici terapeutice, s-a constatat că lemnul dulce este antioxidant şi are acţiune antimicrobiană şi antivirotică, avînd un rol important în tonifierea sistemului imunitar. Această rădăcină poate fi folosită cu succes la tratarea infecţiilor şi spasmofiliilor.

Lemnul dulce este foarte apreciat in mecina naturista inca din cele mai vechi timpuri. Lemnul dulce era considerat un remediu excelent in tratarea afectiunilor stomacului, durerilor de piept si contra tusei. Multitudinea beneficiilor pe care le are lemnul dulce asupra organismului uman se datoreaza elementelor pe care le contine si anume: vitamine din complexul B, flavonoide etc.  In principal pentru prepararea diferitelor produse necesare tratarii si vindecarii unor boli sunt folosite radacinile de lemn dulce. Lemnul dulce datorita principiilor pe care le contine ste antiinflamator, antiulceros, laxativ, diuretic, antispasmodic etc.

Lemnul-dulce este recunoscut pentru proprietatile sale de activare a estrogenului. Este folosit pe larg in preparate pentru cresterea si intarirea sanilor, in accentuarea formelor feminine in cazul unei constitutii cu greutatea sub normal, dar si in cazurile de amenoree. Totusi, datorita efectului puternic pe care il are asupra productiei hormonale a femeilor, lemnul-dulce nu este indicat in perioada sarcinii, alaptarii sau pentru femeile cu chisturi, fibroame sau cancer al organelor sexuale si al sanilor.

Eficienta terapeutica a radacinii de lemn dulce se manifesta in actiunea sa spasmolitica, destinderea musculaturii netede, scaderea secretiei glandelor digestive, stimularea producerii de suc gastric si prin actiunea sa general fortifianta. Este un mijloc  expectorant, mucilaginos si diuretic. In cazuri de tuse are actiune emolienta; blocheaza cresterea tumorilor, are actiune antivirala, antibacteriana si contribuie la functionarea normala a stomacului, stimuleaza peristaltismul tractului gastrointestinal.

In medicina traditionala chinezeasca, radacina plantei se foloseste si in prezent pentru tratarea diabetului, tuberculozei, ulcerului si inflamatiilor stomacale.

Lemnul dulce poate fi administrat sub forma radacinii uscate (cate cinci grame zilnic).

Administrarea cu lemn dulce este contraindicată în cazurile de hipertensiune, sarcină (poate produce naştere prematură), boli tumorale în faze avansate, ciroză avansată, boli biliare în fază acută. Cardiacii trebuie să consulte medicul curant referitor la posibilitatea de a folosi terapia cu lemn dulce. Cei care fac tratamente cu digoxin nu pot beneficia de tratamentul intern cu lemn dulce.