LAMAITA

Philadelphus coronarius L. - Se cunoaşte şi sub numele de ananas, căjmină, florile rosaliilor, iasmin de grădină, zosmen


Planta erbacee, vivace, tufos ramificata, inalta pana la 1 m cu florile de culoare alb-galbuie, alb sau alb-liliachie. In flora spontana creste dispersat, prin locuri necultivate sau uscate si pietroase, in luminisurile, pajistile si poienitele din padurile de siejar. Se cultiva ca planta medicinala si melifera. Infloreste din iunie pana in august. In scopuri medicinale se recolteaza frunzele in zile uscate, dupa ce se ridica roua. Se usuca in strat subtire in locuri bine aerisite.

Lamaita este o planta anuala in regiunile cu anotimpuri reci sau uscate. Poate sa atinga 2-4 m in inaltime. Frunzele sunt ascutite, cu o margine neteda sau usor dantelata, grupate in buchetele de 2-4, dar cel mai adesea 3. Florile sunt bilabiale, rozalii, lila, albe. Fructele nu ating nicodata maturitatea si au doua seminte.

Cand este cald, lamaita degaja un miros puternic, citric. Frunzele congelate degaja si ele acest miros caracteristic lamaii.

Componentii principali: ulei volatil (format din citrol, citrorelol, citronelai, geraniol, liilalol), tanin, acid cafeic, un principiu amar, acizi (ursolic si oleanolic), stachioza etc.