Kelly McGonigal - Cum sa te imprietenesti cu stresul

Am o mărturisire de făcut, dar mai întâi, vreau ca voi să-mi mărturisiți ceva. În ultimul an, vreau doar să ridicați mâna dacă ați fost relativ puțin stresați. Cineva?Ce spuneți de o cantitate moderată de stres? Cine a fost foarte stresat? Da. Și eu.

Dar nu aceasta e mărturisirea mea. Mărturisirea mea este: sunt psiholog pe probleme de sănătate, și misiunea mea e să ajut oamenii să fie mai fericiți și mai sănătoși. Mă tem că ceva ce eu predau de 10 ani face mai mult rău decât bine și are legătură cu stresul. De ani le spun oamenilor că stresul te îmbolnăvește. Crește riscul de orice, de la o simplă răceală la boli cardiovasculare. De fapt, am transformat stresul în dușman. Dar mi-am schimbat părerea despre stres, și astăzi, vreau să o schimb pe a voastră.

O să încep cu studiul care m-a făcut să reconsider modul în care abordam stresului. Acest studiu a monitorizat 30.000 de adulți din Statele Unite timp de opt ani. A început prin a-i întreba pe oameni „Cât de stresat ați fost în ultimul an?" „Credeți că stresul dăunează sănătății?" Apoi s-au folosit date publice despre mortalitate pentru a afla cine a murit.
În regulă. Veştile proaste la început: oamenilor foarte stresați în anul precedent le-a crescut riscul de moarte cu 43%. Dar asta era valabil doar pentru cei convinşi că stresul dăunează sănătății. (Râsete) Oamenii care au avut parte de foarte mult stres dar nu considerau stresul ca fiind dăunător nu erau mai expuşi. De fapt, ei aveau cel mai scăzut risc de deces dintre toţi participanţii la studiu, mai scăzut chiar decât al celor care au fost mai puţin stresaţi.
Cercetătorii au estimat că de-a lungul celor opt ani în care au urmărit decesele, 182.000 de americani au murit prematur, nu din cauza stresului, ci datorită credinței că stresul e dăunător. (Râsete) Asta înseamnă 20.000 morți pe an. Dacă cifra e corectă, credinţa că stresul e dăunător e a 15-a mare cauză a morții din Statele Unite din ultimul an, ucigând mai mulți oameni decât cancerul de piele, SIDA și omuciderea.
Înțelegeți de ce studiul m-a speriat. Am irosit multă energie spunându-le oamenilor că stresul dăunează sănătății.

Studiul acesta m-a făcut să mă întreb: Poate schimbarea opticii asupra stresului să ne facă mai sănătoși? Ştiința spune că da. Când îți schimbi părerea despre stres, poți schimba răspunsul corpului la stres.

Ca să explic cum funcționează, vreau să vă prefaceți că sunteți subiecţii unui studiu proiectat să vă streseze: testul la stres social. Intraţi în laborator și vi se spune că trebuie să țineți un discurs improvizat de cinci minute, despre propriile voastre slăbiciuni, unor experți evaluatori care stau chiar în fața voastră, și ca să se asigure că resimțiți presiunea, sunt lumini puternice și o cameră video chiar în fața voastră, cam cum e aici. Evaluatorii au fost instruiţi să vă descurajeze non-verbal, cam aşa.
Acum că sunteți suficient de demoralizați, vine partea a doua: un test de matematică. Și fără știința voastră, experimentatorul a fost pregătit să vă hărțuiască în tot acest timp. O să facem toate astea împreună. O să fie distractiv. Pentru mine.

Vreau să numărați în ordine descrescătoare de la 996, din șapte în șapte. O să faceți acest lucru cu voce tare cât de repede puteți, începând cu 996. Start! Publicul: (numărând) Mai repede. Mai repede, vă rog. Numărați prea încet. Stop. Stop, stop, stop. Tipul acela a făcut o greșeală. Va trebui să o luăm de la capăt. (Râsete) Nu prea vă pricepeți la asta, nu-i așa? În regulă, deci ați prins ideea. Dacă ați fi cu adevărat în acest studiu, ați fi probabil puțin stresați. Inima v-ar bătea cu putere, ați respira mai repede, ați începe să transpirați. Interpretaţi aceste reacţii fizice ca anxietate sau ca semne că nu faceţi față prea bine presiunii.

Dar dacă le-aţi interpreta ca semne ale energizării organismului, cum că vă pregătiţi să faceți față provocării? Exact acest lucru li s-a spus participanților într-un studiu condus la Universitatea Harvard. Înainte să facă testul stresului social, li s-a spus să-și considere că răspunsul la stres e folositor: că inima care bate cu putere vă pregătește pentru acțiune. Dacă respiri precipitat, nu e o problemă, ci doar creierul primește mai mult oxigen. Participanții care au învățat să vadă răspunsul la stres ca util pentru activitatea lor, erau mai puțin stresați, mai puțin anxioși, mai încrezători, dar am găsit fascinantă modificarea răspunsului lor fizic la stres. Un răspun tipic la stres are ritm cardiac crescut, și vasele de sânge se contractă, așa. Acesta e unul dintre motivele pentru care stresul cronic e asociat bolilor cardiovasculare. Nu e sănătos să fii în starea asta tot timpul. Dar în studiu, când participanții și-au considerat răspunsul la stres ca util, vasele lor de sânge au rămas relaxate. Inima lor încă bătea cu putere, iar acesta e un profil cardiovascular mult mai sănătos. De fapt, aduce mult cu ceea ce se întâmplă în momente de bucurie sau de curaj. De-a lungul unei vieți încărcate cu experiențe stresante, această singură schimbare biologică ar putea face diferența între un atac de cord indus de stres la vârsta de 50 de ani și a trăi bine până la 90 de ani. Asta dezvăluie noua știință a stresului: contează ce crezi despre stres.

Scopul meu ca psiholog pe probleme de sănătate s-a schimbat. Nu mai vreau să vă scap de stres. Vreau să vă fac mai buni la stres. Tocmai am făcut o mică intervenție. Dacă ați ridicat mâna și ați spus că ați fost foarte stresați în ultimul an, poate că v-am salvat viața pentru că, din fericire, data viitoare când inima vă va bate cu putere din cauza stresului, vă veți aminti această discuție și o să gândiţi: corpul mă ajută să fac față provocării. Când percepeți stresul în acest fel, organismul vă va crede și răspunsul la stres va deveni mai sănătos.

Trebuie să răscumpăr peste 10 ani de demonizare a stresului, așa că, mai facem o intervenție. Voi vorbi despre unul dintre cele mai subapreciate efecte ale răspunsului la stres, iar ideea e că: Stresul te face sociabil.

Pentru a înțelege această latură a stresului trebuie să vorbim despre un hormon, oxitocina, despre care se vorbeşte deja cât de mult se poate vorbi despre un hormon. Are și o poreclă drăguță, hormonul îmbrăţişării, deoarece se eliberează când îmbrățișezi pe cineva. E doar o mică parte a acţiunii oxitocinei. Oxitocina e un neurohormon. Reglează instinctele sociale ale creierului. Vă pregătește să faceți lucruri care întăresc relaţiile apropiate. Oxitocina vă face să tânjiți după contact fizic cu prietenii și familia. Vă mărește empatia. Vă face chiar mai dispuși să-i ajutați și să-i sprijiniți pe cei de care vă pasă. Unii chiar au sugerat că ar trebui să inhalăm oxitocina ca să devenim mai înțelegători și mai afectuoși. Ce nu înţeleg mulţi despre oxitocină e că e un hormon al stresului. Glanda pituitară o produce ca parte a răspunsului la stres, în aceeași măsură în care adrenalina vă face inima să bată cu putere. Când oxitocina se eliberează la stres, vă motivează să căutați sprijin. Răspunsul vostru biologic la stres vă determină să spuneți cuiva cum vă simțiți în loc să vă reprimați trăirile. Răspunsul vostru la stres vrea să se asigure că observați când altcineva din viața voastră se luptă, astfel încât să vă ajutați unul pe celălalt. Când viața e dificilă, răspunsul vostru la stres vrea ca voi să fiți înconjurați de oameni cărora să le pese de voi.

Cunoscând această latură a stresului cum poţi deveni mai sănătos? Oxitocina nu acționează doar asupra creierului. Acționează și asupra organismului, unul din rolurile sale principale fiind să protejeze sistemul cardiovascular de efectele stresului. E un anti-inflamator natural. Ajută și vasele sanguine să stea relaxate în timpul stresului. Dar efectul meu preferat e cel asupra inimii. Inima are receptori pentru acest hormon, iar oxitocina ajută celulele inimii să se regenereze și să se vindece de orice afecțiune provocată de stres. Acest hormon vă face inima mai puternică, și toate aceste beneficii fizice datorate oxitocinei sunt intensificate de contactul social și de sprijinul social, așadar, când încercați să comunicați cu alții care sunt stresați, fie pentru a cere ajutor, fie pentru a ajuta pe altcineva, eliberați mai mult din acest hormon, răspunsul vostru la stres devine mai sănătos, și, de fapt, vă reveniți mai repede de pe urma stresului. Găsesc uimitor că răspunsul la stres are un mecanism încorporat pentru revenire din stres, iar acel mecanism este contactul uman.

Vreau să închei prin a vă spune despre încă un studiu. Şi atenție, acest studiu ar putea salva o viață. S-au urmărit 1.000 de adulți din SUA, cu vârsta între 34 și 93 de ani, începând cu întrebarea: „Cât de stresați ați fost în ultimul an?" Au mai întrebat: „Cât timp ați petrecut ajutându-vă prietenii, vecinii, oamenii din comunitatea voastră?" Apoi au folosit date publice pentru următorii cinci ani pentru a afla cine a murit.

Veştile proaste la început: Pentru fiecare experiență de viață stresantă majoră, cum ar fi dificultățile financiare sau situație de criză în familie, riscul de a muri creștea cu 30%. Dar - și sper că așteptați un „dar” - nu a fost valabil pentru toată lumea. Oamenii care și-au petrecut timpul având grijă de alții nu au arătat nicio creștere a riscului de a muri din cauza stresului. Zero. A-ți păsa de cineva a creat antidotul. Așa că vedem încă o dată că efectele dăunătoare ale stresului asupra sănătății nu sunt inevitabile. Modul în care gândiți și acționați poate schimba experiența stresului. Când alegeți să percepeți răspunsul vostru la stres ca folositor, creați biologia curajului. Când alegeți să comunicați în condiții de stres vă creşteţi capacitatea de adaptare. Nu aș cere neapărat mai mult stres în viața mea, dar această știință mi-a oferit o nouă părere despre stres. Stresul ne oferă acces la inimile noastre. Inima înțelegătoare care găseşte bucurie și sens în comunicarea cu alții și inima fizică ce bate cu putere, lucrând din greu să vă dea putere și energie, şi când priviţi astfel stresul, nu doar vă descurcaţi mai bine la stres, ci faceți o declarație profundă: afirmaţi că puteți avea încredere în voi ca să faceți față provocărilor, și vă amintiți că nu trebuie să faceți asta de unul singur.
Chris Anderson: Ceea ce ne spuneți e uimitor. Mi se pare uimitor că o convingere despre stres schimbă atât de mult speranţa de viaţă a cuiva. Cum ar putea acest lucru să devină sfat, dacă cineva ar avea de ales între o slujbă stresantă și una nestresantă? Contează ce stil de viaţă alege? E la fel de înțelept să alegi slujba stresantă cât timp crezi că poți să-i faci față?
Kelly McGonigal: Da, și știm cu siguranță că e mai bine pentru sănătate să faci ceva semnificativ decât să încerci să eviți discomfortul. Aș spune că ăsta e cel mai bun mod de a lua decizii, să urmezi ceea ce e important pentru tine și apoi să ai încredere că faci față stresului care urmează.