Iridologia

Exista un principiu stravechi conform caruia partea se reflecta in intreg, iar intregul se reflecta in parte. La nivelul organismului uman, privit ca intreg, acest principiu se poate manifesta atat prin capacitatea de a actiona asupra unei zone restranse a acestuia, generand astfel efecte benefice asupra intregului corp (asa cum se procedeaza in acupunctura, auriculopunctura, reflexoterapie, presopunctura), cat si prin capacitatea de a detecta, prin observarea doar a unei parti a fiintei, unele modificari ce se manifesta in intregul sistem (asa cum se petrece de exemplu in cazul analizei sangelui sau a urinei, situatii in care se pot obtine informatii despre activitatea mai multor organe).

Aici se inscrie si iridologia, care este stiinta diagnosticarii dezechilibrelor de la nivelul organismului prin observarea modificarilor aspectului irisului.

La fel cum intreg organismul se reflecta la nivelul tegumentului (pe acest principiu se bazeaza acupunctura si presopunctura), palmelor, talpilor (reflexoterapia), pavilionului urechilor (auriculopunctura), toate organele si sistemele corpului isi gasesc o reprezentare la nivelul irisului. Tocmai de aceea, modificarile in functionarea organelor vor fi insotite si de modificari in zonele corespondente de proiectie de la nivelul irisului.

Textura si densitatea fibrelor irisului, neregularitatile acestora, petele de culori diferite, forma pupilei, pot oferi indicatii importante despre starea globala de vitalitate si sanatate a organismului, precum si despre localizarea si nivelul de dezechilibru al diferitelor organe si sisteme.

De multe ori, prin studierea irisului putem obtine indicii despre afectiuni care se vor putea instala in viitor, daca nu se face nimic pentru prevenirea lor, sau unele indicii despre vulnerabilitati mostenite ale diferitelor organe.

Diagnosticul in iridologie difera principial de cel medical clasic, prin faptul ca in iridologie nu se urmareste cu prioritate incadrarea stricta a specificului afectiunii, ci identificarea nivelului de dezechilibru al unui organ sau sistem (afectare acuta, cronica, stadiu degenerativ), tendinta catre un dezechilibru, precum si corelatia dintre diferite sisteme corporle cu functionare defectuoasa. Toate acestea trebuie sa fie in mod necesar corelate, desigur, cu simptomatologia efectiva.

Irido-diagnosticul nu inlocuieste metodele clasice de diagnostic, ci le completeaza, ajutandu-ne astfel sa avem "dintr-o privire" o viziune globala asupra starii de sanatate a fiintei. Se poate spune, astfel, ca ochii nu sunt numai "oglinda sufletului", ci si o oglinda fidela a intregii fiinte.


sursa: ayurvedaromania.ro