Forta vitala
Sanatate
Fiinta umana este un sistem integrat, actionând tot timpul prin trei nivele distincte: mental, emotional si fizic, nivelul mental fiind cel mai important, urmat de cel emotional. Din momentul nasterii fiinta umana traieste într-o continua dinamica cu mediul, care îi afecteaza organismul în diferite moduri si este deci obligat sa se adapteze continuu în vederea obtinerii unui echilibru dinamic.
Nivelurile mental, emotional si fizic nu sunt complet separate între ele, aflându-se într-o permanenta interactiune. Gradul de sanatate sau de boala al individului poate fi determinat evaluând aceste niveluri. Exista o ierarhizare si în cadrul acestor trei niveluri de baza.
Planul mental este vazut ca fiind cel mai central, cel mai înalt ierarhic, pentru ca pe acest nivel exista functiile cruciale exprimarii individului.
Planul fizic, desi important, este totusi listat ca fiind cel mai periferic sau mai putin semnificativ în aceasta ierarhie.
În interiorul fiecarui plan exista o ierarhie a functiilor individuale. În cazul unui stimul morbid, mecanismul de aparare al organismului creeaza cea mai buna aparare posibila la un anumit moment, încercând întotdeauna sa limiteze simptomele la nivelurile cele mai periferice. Ce întelegem însa prin mecanism de aparare al organismului voi încerca sa clarific mai departe. Aceasta notiune destul de vaga la prima vedere are o expresie bine cunoscuta la nivel fizic pentru orice medic, luând forma sistemului imunitar, endocrin si nervos. Dar exista o expresie a mecanismului de aparare atât la nivel emotional cât si la nivel mental, sub forma unui tot înalt sistematizat, care functioneaza unitar si coerent, aparând organismul în cea mai buna maniera posibila si în orice moment. Functia mecanismului de aparare este sa protejeze regiunile fizice cât si pe cele psihice si spirituale ale organismului.
Acest mecanism de aparare face parte dintr-o structura energetica a organismului, un fel de câmp elecrodinamic pe care vechii homeopati au denumit-o, în mod arbitrar “forta vitala”.
În paragraful 9 din Organon, Hahneman, referindu-se la acesta forta vitala, afirma ca dinamismul (energia) care anima corpul material (sau anatomic) coordoneaza toate functiile vitale si partile organismului si le mentine într-o admirabila armonie astfel încât mintea sa poata actiona pentru atingerea scopurilor înalte ale existentei. Corpul omenesc fara aceasta structura numita forta vitala nu poate avea senzatii, functii si nu se poate autoconserva. Ea raspunde de senzatii, de realizarea functiilor vitale vietii si anima organismul material atât în starea de sanatate cât si în cea de boala (paragraful 10 Organon).
Cu alte cuvinte, ea directioneaza toate aspectele vietii organismului: se adapteaza la influentele mediului, anima viata emotionala a individului, îi confera gânduri si creativitati si îl conduce la inspiratia spirituala (Vithoulkas, Stiinta Homeopatiei)
În paragraful 11 din Organon, Hahneman mentioneaza ca atunci când o persoana se îmbolnaveste, aceasta forta vitala prezenta peste tot în corp este în mod fundamental perturbata de influenta dinamica a unui agent nociv, aceasta perturbare a fortei vitale ducând la aparitia simptomelor dezagrabile ce însotesc unele procese injurioase pe care le numim boli. Pentru a se produce o modificare în frecventa de vibratie a fortei vitale, trebuie ca dinamismul agentului patogen sa aiba o frecventa de vibratie corespunzatoare cu a organismului, si totodata sa fie depasita o anumita “amplitudine prag”. Interactiunea cu forta vitala va duce la o modificare a frecventei acesteia, ceea ce duce si la modificarea susceptibilitatii organismului, adica aceeasi forta vitala nu va mai putea interactiona (ca nivel energetic vibratoriu) cu agenti patogeni care au aceeasi frecventa vibratorie cu cea a primului stimul. Ca urmare, infectarea cu un anumit virus fereste de infectarea cu virusuri similare. Însa poate duce, prin modificarea frecventei vibratorii a fortei vitale, la posibila suprainfectare sau la fungi, care au frecvente vibratorii mai joase.
Un efect similar de coborâre a frecventei vibratorii îl poate avea o interventie terapeutica supresiva (gen tratament antibiotic).
Principiul rezonantei face organismul susceptibil nu numai pe un anumit nivel de baza (vibratoriu) la un anumit moment. Un individ de pe un anumit nivel energetic nu poate face stari patologice corespunzatoare unui alt nivel energetic. De exemplu, pacientii cu SIDA sunt imuni la infectii gonococice, sau pacientii cu psihoze nu fac gripa decât foarte rar. Deci o persoana de pe un anumit nivel nu va face o anumita boala fie pentru ca este prea bolnava, având o frecventa a vibratiei corespunzatoare unor nivel mai profunde de rezonanta, fie este prea sanatoasa, cu o frecventa a vibratiei superioara. Deci, cu cât o persoana este mai psihotica, cu atât este mai putin posibil sa faca o boala acuta. S-a observat în anumite clinici de psihiatrie ca bolnavii care faceau boli acute (gripe, pneumonii) aveau o luciditate mentala foarte buna, care disparea imediat ce se vindeca boala acuta.
Un soc sau stimul poate actiona fie fizic fie emotional, fie mental, cu conditia ca organismul sa fie susceptibil la frecventa vibratorie a stimulului. Stimulul poate fi un soc emotional, o epidemie de gripa sau o suprasolicitare mentala. Daca stimulul este suficient de puternic, forta vitala va duce la aparitia simptomelor ca mecanism de echilibrare.
Forta vitala care are însa calitatea de inteligenta va prefera sa produca simptome pe un nivel cât mai periferic al organismului, va prefera în masura în care este posibil (depinzând si de susceptibilitatea înnascuta) sa manifeste simptome în planul fizic cât mai periferic, adica la nivelul pielii sau mucoaselor. Este ca o cetate asediata care împinge problemele sau atacatorii la cel mai periferic simt de aparare. Daca prin metode supresive (ce nu cresc frecventa de vibratie a organismului) fortei vitale nu i se permite manifestarea simptomelor la acest nivel (tratamentul simptomatic), vor fi împinse manifestarile catre un nivel mai profund, fie fizic (un organ mai important - vezi chisturile sau fibroamele uterine care apar dupa supresia timp de ani a scurgerilor vaginale), fie emotional (o fobie, o depresie, stare de anxietate), fie mental (tulburari de memorie, concentrare).
Astfel, influente benefice pot sa apara virtual în orice tip de terapie dar în majoritatea cazurilor, se produc accidente, pentru ca nu sunt respectate principiile prin care frecventa de rezonanta a agentului terapeutic sa se potriveasca cu cea a bolii. Multe dintre aceste cazuri sunt apoi supresate de o terapie neadecvata.(Dr. Omer Secil, Note de curs, 2006)
Farm. Gabriela Vlasceanu
sursa: hofigal.eu