Fagul (Fagus sylvaticus)

Fagus sylvaticus Fam. Fagacee.
În tradiţia populară: în unele părţi se despicau fagii groşi şi se luau fâşiile subţiri de la mijloc, care învelesc măduva, se făceau ţigări din ele şi se fumau pentru “năduşeală”.
Pentru negi, se punea cenuşă din lemn de fag într-o oală cu apă, se fierbea mai bine de o oră, apoi se spălau negii, de mai multe ori pe zi.
Ceaiul din coajă de fag se lua contra diareei grave. Cu ramurile tinere şi frunzele se făceau  băi contra reumatismului.

Compoziţia chimică :
-Frunzele-compuşi de natură flavonică, acid elagic, acid cafeic, acid cumaric, cvercetină, tanin, substanţe minerale.
-Lemnul-celuloză, lignină, ceruri, grăsimi, substanţe minerale.
Gudronul obţinut din lemn: crezoli, giacol, etc.
-Scoarţa: celuloză, pentozani, lignină, substanţe tanante, substanţe minerale.
Proprietăţi farmacologice: gudronul se foloseşte în foarte multe afecţiuni ale pielii şi pentru afecţiunile aparatului respirator.
-Scoarţa-febrifugă, antidiareică, tonic amară.
-Leşia se poate folosi (obţinută prin fierberea cenuşii obţinute din lemne arse) la tratarea  verucilor şi negilor

Preparare:
Decoct dintr-o linguriţă de scoarţă sau frunze la 250 ml apă se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot folosi 2 căni din acest ceai. Extern se va folosi un cei dublu ca şi concentraţie.
Infuzie. Se va pune o linguriţă de frunze mărunţite le o cană de apă clocotită. Se va lăsa timp de 10 minute acoperit după care se va strecura. Se pot consuma 2-3 căni pe zi din acest ceai.
Se va folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni dermatologice diverse, boli pulmonare cronice, boli reumatice, dizenterie, diaree, dureri reumatice, febră, gută, litiază urinară, malarie, negi, răni greu vindecabile-se va pune praf de plantă, veruci, viermi intestinali.
Din această plantă se obţine gudronul dermatologic, care se foloseşte foarte mult în afecţiunile dermatologice, foarte diverse în special în farmacii.