Dr. Kristine Nolfi - Tratarea cancerului prin hrana vie

Înainte de a-mi da seama de importanţa hranei vegetale crude, atitudinea mea era exact aceeaşi ca şi a altor medici – tratam simptomele bolii fără să mă gândesc la prevenirea ei. Pe viitor ar trebui ca profesiunea medicală să se străduiască într-o măsură mult mai mare să găsească mijloace de prevenire a bolilor, nu numai să încerce să le vindece după apariţia lor.

Faptul că eu, ca medic, am trecut exclusiv la hrana vegetală crudă, s-a datorat îmbolnăvirii mele serioase. M-am îmbolnăvit de cancer la piept. Desigur că boala a fost precedată de alimentaţie greşită şi de obiceiuri rele, în decursul celor 12 ani de activitate în spital, ajungând să sufăr tot timpul de digestie lentă şi inflamaţie la stomac, dezordini care sunt încă destul de obişnuite la cadrele spitaliceşti. Din timpul acela pînă în prezent nu a avut loc nici o schimbare în regimul alimentar al spitalelor din Danemarca. Odată mă găseam într-o stare muribundă din cauza unui ulcer gastric cu sângerare. Aceasta m-a făcut să abandonez carnea şi peştele şi să devin vegetariană. Mai târziu am trecut la consumul unei cantităţi însemnate de hrană vegetală crudă. În felul acesta digestia mea s-a regularizat şi m-am simţit mai bine, însă nu complet sănătoasă. În iarna anilor 1940 si 1941 eram deosebit de obosită şi slăbită, însă nu am putut stabili un diagnostic anume. Nu am înţeles atunci ce se întâmplă cu mine, însă în decursul primăverii am descoperit un mic nodul la pieptul drept.

Descoperirea cancerului

Datorită oboselii şi slăbiciunii nu i-am dat atenţie decât 5 săptămâni mai tirziu. Am descoperit atunci că nodulul era de mărimea unui ou de găină. Crescuse până la nivelul pielii – ceea ce se întâmplă numai la cancer. Ca medic văzusem suficient de multe pentru a nu accepta tratamentul obişnuit pentru cancer. Am consultat pe bunul meu prieten, dr. M. Hindhede, care m-a convins să nu accept analiza microscopică. Aceasta ar fi deschis locul şi cancerul s-ar fi extins, aşa că am renunţat. Atunci am considerat că este natural să trec la un regim de vegetale crude de sută la sută.

Am plecat în căutarea naturii, am trăit un timp pe o mică insulă inKattegat, am făcut băi de soare 4-5 ore pe zi, am dormit în cort şi am consumat exclusiv hrană vegetală crudă. Mai târziu am introdus acest mod de viaţă la sanatoriul Humlegaarden.

Îmbunătăţire după două luni

Eram încă obosită şi am continuat să mă simt aşa timp de două luni, iar în acest timp nodulul din piept nu s-a micşorat; a rămas neschimbat.

Însă apoi s-a manifestat îmbunătăţirea. Nodulul s-a micşorat, forţa fizică mi-a revenit, aparent m-am vindecat şi m-am simţit aşa de bine cum nu mă mai simţisem de mulţi ani. După ce am experimentat în felul acesta o sănătate bună timp de un an, am încercat cu titlu experimental (îndemnată de asemenea de dr. Hindhede) să mă întorc la un regim vegetarian, suplimentat de 50% hrană vegetală crudă.

Cancerul reapare la consumul de hrană gătită

Lucrul acesta însă nu a fost bun. În decurs de 3-4 luni am început să simt o durere ascuţită în piept, în ţesutul cicatrizat pe care cancerul l-a lăsat la început când a atins pielea. Durerea a crescut mult în săptămînile următoare şi mi-am dat seama că cancerul a început să se dezvolte din nou.

Cancerul readus sub control pe bază de hrană vie

M-am reîntors la hrana vie, curată, care a făcut ca durerea să scadă rapid, iar slăbiciunea să se diminueze. Deoarece însă, eram medic, mi-am dat seama că va trebui să folosesc experienţa pe care am câştigat-o pentru a ajuta pe tovarăşii mei bolnavi. Aşa că mi-am pregătit casa pentru a putea primi 4 sau 5 pacienţi care să stea cu mine vara următoare. Am consumat sută la sută hrană vegetală crudă, totul mergând bine; însă nu era satisfăcător cu aşa de puţini pacienţi. Am înţeles că problema aceasta va trebui apărată într-un mod diferit, şi mai extins, dacă doream să am dovezi. La iniţiativa mea am înfiinţat o firmă care a cumpărat o proprietate numită Humlegaarden. Proprietatea era foarte potrivită pentru scopul nostru, am amenajat-o ca sanatoriu, iar eu am devenit medicul şef. Acolo noi consumăm doar hrană vegetală crudă, atât pacienţii cât şi angajaţii, aflându-ne acum în al şaselea an.

De ce hrana crudă este benefică

Ei bine, care este motivul pentru care dieta vegetală crudă de sută la sută exercită un asemenea efect benefic asupra indivizilor civilizaţi? Întâi şi întâi, deoarece hrana crudă este hrană vie, ne este dată de natură. Noi ştim cu toţii că viaţa de pe pământ este complet dependentă de soare. Dacă n-ar exista soarele, pământul ar fi fără viaţă, întunecat şi rece ca gheaţa. De aceea forţa vitală este identică cu energia solară.

Însă, după cum spune dr. Hesselink, numai plantele cu frunzele lor verzi, subţiri şi larg deschise sunt capabile să capteze lumina solară şi să o depoziteze în rădăcini, tuberculi, fructe şi seminţe. Noi, fiinţele omeneşti şi animalele, având corpuri masive, nu putem să o utilizăm într-o măsură suficient de mare. De aceea atât oamenii cât şi animalele folosesc plantele ca intermediari între soare şi ele. Dieta crudă şi proaspătă este hrană din soare!

Dr. Bircher-Benner dinZurichşi-a dat seama de acest lucru cu mult timp în urmă. Dr. Hesselink din Olanda crede că purtătorii energiei solare sunt atomii.

 

Hrana crudă are cea mai ridicată valoare nutritivă

Hrana crudă şi proaspată are cea mai ridicată valoare nutritivă, aceasta nemaiputând fi îmbunătăţită; orice tratament cum ar fi încălzirea, uscarea, depozitarea, fermentarea sau păstrarea îi va reduce sau distruge valoarea. Vegetalele fierte nu au gust, aşa că trebuie să facem ceva cu ele ca să aibe gust. Le amestecăm mai multe la un loc, adăugăm sare, zahăr, mirodenii şi unt. Înlăturăm germenii şi coaja de la grâu, pentru a folosi doar făina. Decorticăm orezul, rafinăm zahărul, înlăturăm coaja, seminţele şi miezul merelor si perelor, decojim cartofii şi radem morcovii. Carnea, peştele şi brânza ne furnizează un surplus enorm de proteine animale. Preparăm băuturi din boabele de cafea şi cacao, şi ceaiuri, care contţin otrăvuri stimulatoare.

Consumul generalizat de chimicale

Folosim strugurii pentru vin şi rachiu – otrăvuri intoxicante care întâi stimulează cortexul cenuşiu al creierului, iar mai târziu îl paralizează. Tratăm alimentele cu chimicale cum ar fi acidul benzoic, acidul salicilic, acidul boric, acidul sulfuros şi azotatul de potasiu pentru a le păstra bine şi a fi atrăgătoare. Mai mult, luăm calmante, hipnotice, sedative, laxative, toate acestea fiind otrăvuri chimice, substanţe străine de organism. Printre medicamentele folosite greşit şi pe scară largă, predomină tabletele de dureri de cap, hipnoticele si laxativele. Într-oţarămică precum Danemarca autorităţile medicale informează care este consumul anual: medicamente pentru dureri de cap – 105 tone, laxative – 15 tone, hipnotice – 9 tone.

Hrana crudă – cale de învingere a patimii tutunului

Şi nicotina este un stimulator ruinător, o otravă mai puternică decât alcoolul; cauzează scleroza inimii şi subnutrirea muşchiului cardiac. Inima devine o pungă moale, în loc de a fi un muşchi puternic. Mulţi oameni activi mor pe la vârsta de 50 de ani din cauza otrăvirii cronice a inimii cu nicotină. Şi în acest caz am descoperit că pacienţii trecuţi la dieta totală de vegetale crude pierd treptat gustul de tutun, până la dispariţia totală a acestuia.

De asemenea solul este folosit greşit prin fertilizarea puternică şi uniformă cu îngrăşăminte chimice. Se poate ajunge la situaţia ca solul să devină tot atât de bolnav ca şi omul – supraacidizat, suprahrănit, producând plante bolnave nepotrivite pentru hrana omului.

Hrana crudă este uşor de digerat

Hrana crudă numită de mine şi hrană vie, este în contrast cu hrana tratată termic, pe care eu o consider hrană moartă. Trebuie să avem grijă ca hrana să nu conţină substanţe care să contracareze chimia organismului, pentru ca conţinutul intestinelor să nu fie reţinut prea mult şi să putrezească în intestinul gros. Cea mai bună hrană este hrana complet naturală, nesupusă nici unei denaturări, de nici un fel. Trebuie să mai adaug că hrana vie este mult mai uşor de digerat; ea ajută la digestie aşa cum bebeluşul viu cooperează la propria naştere. Vegetalele crude se digeră în stomac şi în intestine într-o oră; vegetalele fierte au nevoie de aproape 3 ore. Ele lasă în urma lor, mai multe reziduuri, produc scaune cu miros neplăcut, sânge nesănătos şi otrăvit şi deteriorează în mod treptat organele interne, pe când hrana crudă – hrană vie, hrană solară, dizolvă şi excretă aceste otrăvuri. Hrana crudă este uşor de digerat, ea protejează şi întăreşte organismul în toate privinţele, din cauza conţinutului ei vital: principii de bază şi vitamine în starea lor naturală şi în cantităţile naturale. Orice persoană gânditoare trebuie să înţeleagă că hrana noastră actuală este profund distructivă şi este cea mai obişnuită şi mai serioasă cauză a bolilor fizice şi psihice şi a degenerării naturale. Trebuie să căutăm o hrană mai sănătoasă şi un mod de viaţă mai sănătos dacă dorim să trăim mai bine acum şi în viitor. Nu ne putem permite compromisul cu viaţa si sănătatea. Trebuie să urmăm singura cale corectă: dieta exclusivă de legume şi fructe crude.

Să luăm în considerare pentru un moment, felul în care dieta de crudităţi influenţează diferitele boli. În fiecare caz particular vindecarea va depinde pe de o parte, de constituţia şi vârsta pacientului, şi pe de altă parte de gradul de otrăvire şi slăbire a organismului respectiv, datorat nutriţiei şi obiceiurilor anterioare greşite. Însă se poate afirma, în mare măsură, că dacă în ciuda greşelilor anterioare, organismul poate încă utiliza destul de bine regimul exclusiv de crudităţi, acesta va exercita un efect curativ asupra majorităţii bolilor noastre, atât asupra celor acumulate în timpul vieţii, cât şi a celor ereditare.

Omenirea se găseşte în prezent într-o stare degenerată

Chiar şi copilaşul nenăscut poate fi afectat în diverse moduri. Germenii pot determina atât boli fizice cât şi psihice. Fătul poate fi afectat de nutriţia greşită a mamei, deoarece el se hrăneşte prin sângele afectat al mamei. Această situaţie poate pregăti calea unei boli, aşa că bebelaşul se poate naşte bolnav. După naştere starea copilului se agravează deoarece laptele mamei nu este corespunzător nici calitativ, nici cantitativ. În toată lumea civilizată copiii se nasc cu slăbiciuni uşoare sau severe şi cine poate estima consecinţele viitoare ale acestei stări? De aceea cu cât trecem mai repede la hrana vegetală crudă exclusivă, cu atât vom experimenta mai repede efectele ei. Copiii sunt ajutaţi de natură, indivizii mai în vârstă fiind mai degrabă defavorizaţi de natură. Când mama trece la hrana crudă exclusivă, secreţia ei de lapte creşte imediat, copilul se dezvoltă în toate privinţele, vitalitatea îi creşte, iar mama poate începe de timpuriu să-i suplimenteze hrana cu fructe şi legume mărunţite; însă să nu servească niciodată fructele si legumele la aceeaşi masă, ci întotdeauna separat. Este aproape de neconceput să se realizeze o schimbare aşa de rapidă în starea sănătaţii copilului, doar prin hrănirea lui cu lapte de mamă sănătos, în cantitatea dorită de copil, iar apoi fructe si legume.

Dieta de crudităţi ne umanizează

Am observat adesea modul în care o familie cu mulţi copii, băieţi şi fete, care se hrăneşte exclusiv cu legume crude, devine, în decursul a câtorva luni o familie sănătoasă, fericită şi vioaie. Iată cât de bun este efectul dietei crude în copilărie, deoarece există avantajul vîrstei fragede, organismul nefiind atât de degenerat. Efectul nu este atât de rapid la adulţi, însă indiscutabil dieta crudă exercită un efect favorabil şi asupra adulţilor, atât fizic cât şi psihic – aducând calm, armonie, bunătate şi simpatie.

Dar ce se întâmplă cu bătrânii bolnavi sau foarte bolnavi, care trec târziu la aceasta dietă? Ce va fi cu ei?

Dieta de crudităţi îi ajută pe toţi

Ei bine, ei trebuie să aibe răbdare, voinţă şi interes, trebuie să se odihnească mult, cel puţin pentru început. Primele zile pot fi problematice, până se obişnuiesc cu hrana si modul de viaţă diferite. În curând însă ei se vor simţi mai bine, scaunul va deveni regulat – de 2 – 3 ori pe zi – aceasta fiind o mare încurajare pentru mulţi.

Hrana de crudităţi are un efect excelent asupra tuturor formelor de reumatism, dacă aceste boli nu au progresat prea mult. De asemenea un efect bun se va observa asupra bolilor legate de încărcarea cu acid uric; se aplică la psoriasis, pietre la fiere, pelvisul renal şi vezica urinară. Aproape toate bolile de piele sunt corectate, în multe cazuri cu rapiditate. Încetează căderea părului, depunerea de grăsimi şi formarea de mătreaţă. Toate infecţiile sunt corectate sau îmbunătăţite.

Femeile care respectă dieta de crudităţi în timpul sarcinii, se simt bine – naşterea are loc rapid şi aproape fără durere, iar bebeluşul zvelt, puternic si sănătos cooperează. Dieta de crudităţi produce lapte bun, în cantitate mare – daca mama continuă să o respecte.

Cancerul este o boală terminală. În aceste cazuri dieta de crudităţi de sută la sută se poate dovedi utilă, poate uşura durerea, şi poate prelungi viaţa într-o anumită măsură. În cazurile favorabile, când tratamentul începe timpuriu, cancerul poate fi ţinut sub control, în unele cazuri mai mulţi ani. Eu însumi sunt un exemplu, însă să ţinem cont că acest lucru nu se aplică când cancerul este în organele vitale cum ar fi plămânii, ficatul sau stomacul. Dieta de crudităţi trebuie începută de îndată ce cancerul este descoperit, fiind o necesitate absolută ca dieta să fie respectată sută la sută.

Doresc acum să vă descriu cazul meu, începând din 1942 pînă în prezent. Pînă în 1946 am dus-o bine cu dieta exclusivă de crudităţi – cancerul de piept fiind complet pasiv, iar sănătatea generală fiind bună.

Fructele uscate sunt inferioare fructelor proaspete

În primăvara anului 1946 însă, am primit fructe uscate din Suedia (stafide, curmale, prune şi smochine). Am crezut că acestea pot fi consumate, dar nu a fost aşa. Aceste fructe au fost tratate cu otrăvuri chimice, pentru a fi păstrate şi a părea atrăgătoare. Consumându-le timp de 3- 4 luni am simţit deodată dureri violente în ţesutul cicatrizat al pieptului, iar la o examinare mai atentă am descoperit un mic nodul la pieptul drept, în acelaşi loc ca şi înainte. Am trecut încă odată la dieta de crudităţi de 100% şi nodulul a dispărut.

Biopsia este periculoasă

Ultima şi cea mai periculoasă încercare a mea a fost însă analiza microscopică, împotriva căreia am fost sfătuită de dr. M. Hindhede. A trebuit să permit să se facă deoarece mulţi medici spuneau că nu am suferit niciodată de cancer. Aceasta s-a realizat la Centrul Radium din Copenhaga in ianuarie 1948. Analiza microscopică a fost pozitivă; existau celule canceroase în pielea cicatrizată a pieptului meu, însă era o formă benignă numită scirrhus. Deci forma mea de cancer originală, malignă, cu dezvoltare rapidă, s-a convertit sub influenţa dietei de crudităţi, într-o formă benignă, pasivă. Însă această intervenţie era cât pe ce să împrăştie cancerul atât de mult încât să mă înspăimînte. Pentru prima data mi s-au format metastaze (două mici nodule) la subsuoară; au fost necesare cam şase luni de dietă exclusivă de crudităţi pentru a le face să dea înapoi. Însă s-a terminat cu bine. De atunci încoace posed o sănătate excelentă. Până în vara trecută m-am sculat la răsăritul soarelui şi am muncit în grădină câteva ore pe zi. Este mult mai bine decât să stai înăuntru şi să lucrezi ca medic. Totuşi supravegheam pacienţii de la Humlegaarden şi rezolvam o corespondenţă bogată; era mai mult decât puteam să fac.

Este necesară cultivarea biologică a crudităţilor

La 1 ianuarie 1949 am încetat practica medicală şi am trecut din nou la grădinărit, care era mare mea pasiune. În acest scop am cumpărat cam o jumatate de hectar de teren lîngă Humlegaarden. Aici am învăţat cât de corect este să cultivi biologic fructele si legumele, adică după legile vieţii. Ca îngrăşământ am folosit doar compost, iarbă de mare, paie sau fân; nu am folosit îngrăşăminte chimice, nici bălegar.

În concluzie, aş dori să spun doar câteva cuvinte despre dieta zilnică de crudităţi. Mă bucur că pot să mă refer la cartea mea Hrana vie care tocmai a fost tipărită de o editură olandeză şi care face o prezentare detaliată a procedurii de urmat pentru a trece la dieta exclusivă de crudităţi. S-ar produce schimbări deosebite dacă profesiunea medicală ar dobândi cunoştinţe mai profunde în acest domeniu, comparativ cu cele existente în prezent. Medici din Danemarca şi din ţări străine au vizitat sanatoriul Humlegaarden, perioade mai lungi sau mai scurte, şi apoi au utilizat experienţa dobândită aici, în practica lor. Sanatoriul Humlegaarden este vizitat de circa o mie de pacienţi annual. Aici atât pacienţii cât şi cadrele se hrănesc exclusiv cu hrană netratată termic, iar experienţa noastră este că dieta de tranziţie este inutilă. Dieta de crudităţi variază în funcţie de sezon şi constă din 3 mese pe zi. Dimineaţa şi seara se servesc fructe, iar la prinz vegetale. Niciodată nu amestecăm legumele cu fructele. Daca starea dinţilor permite, hrana crudă se serveşte întreagă, altfel trebuie rasă şi transformată în particule mici imediat înainte de a fi servită. Odată ce hrana crudă a fost rasă sau mărunţită, aceasta se degradează şi pierde din vitamine. Hrana crudă trebuie mestecată cu grijă, astfel încât sa fie înghiţită de la sine. Chiar şi hrana rasă mărunt trebuie oricum să fie bine amestecată cu salivă. Toate soiurile de nuci alcătuiesc un bun supliment. Hrana vegetală constă dinfrunze verzi, rădăcini şi tuberculi. Toate fructele sunt servite cu coajă. În cazul unor boli cum ar fi catar gastric, ulcer gastric, etc. trebuie acordată atenţie fazelor iniţiale.

Dacă hrana crudă exclusivă asociată cu obiceiuri sănătoase de viaţă ajung să predomine, o mulţime de lucruri se vor îmbunătăţi. Bolile se vor alina treptat. Obezitatea – cea mai periculoasă boală – va deveni o raritate.

Viaţa fericită a oamenilor sănătoşi

Munca gospodinei se va reduce la jumătate – iar timpul liber astfel obţinut va constitui un bun nepreţuit al întregii familii. Robusteţea, verticalitatea, supleţea, prospeţimea, dinţii albi şi sănătoşi, şi părul viguros vor domina imaginea. Pentru un corp sănătos, rezultatul invariabil este o minte sănătoasă. Gândurile negative vor fi schimbate în altele pozitive care să contribuie la marele progres cultural pe care lumea îl aşteaptă. Doar atunci viaţa va merita să fie trăită.

 

CAPITOLUL 1

 

EXPERIENŢA MEA CU HRANA VIE

Cum am trecut eu la dieta de crudităţi

Faptul că eu – ca medic – am trecut la consumul exclusiv de legume şi fructe crude a fost o consecinţă a suferinţei personale; am suferit de cancer la piept.

Ca de obicei boala a fost precedată de o perioadă de hrănire deficitară şi obiceiuri greşite, în special, în timpul celor 12 ani de muncă în spital, timp în care am suferit constant de încetinire intestinală şi inflamaţie gastrică. Odată am fost pe moarte din cauza unei hemoragii datorate unui ulcer gastric.

Atunci am eliminat carnea şi peştele din dieta mea, iar trecerea la dieta de crudităţi a avut loc mult mai târziu, prin creşterea treptată a cantităţii consumate. În felul acesta am ajuns la o digestie şi o sănătate mai bune, dar nu eram încă complet sănătoasă.

În decursul unei perioade de circa 10 ani, în care crudităţile au reprezentat între 50 si 75% din dieta mea, nu am putut să stabilesc exact diagnosticul meu. În primăvara anului 1940 am descoperit accidental o mică tumoare la pieptul drept. Însă, în ciuda slăbiciunii mele am desconsiderat-o. De aceea am fost complet şocată când, 5 săptămâni mai târziu am descoperit, de asemenea accidental, că tumoarea a ajuns la mărimea unui ou şi a ajuns pînă la piele. Doar cancerul se comportă în felul acesta.

Tratamentul obişnuit al cancerului este doar o formalitate, deoarece noi nu cunoaştem cauza cancerului. Am decis deîndată că nu mă voi supune la acel tratament. Dar ce voi face? Pur şi simplu trebuia să iau decizii serioase, altfel urma să mor de cancer în scurt timp. Am considerat că este natural să consum crudităţi în proporţie de sută la sută. Deoarece propria-mi viaţă era în pericol eram obligată să dovedesc valoarea unei diete consecvente de acest fel.

Am început imediat, plecând totodată pe mica insulă Kattagut, unde am locuit în cort, am consumat exclusiv crudităţi şi am stat la soare 4-5 ore pe zi, cînd vremea permitea. Când îmi era prea cald mă aruncam în mare.

Slăbiciunea mea a continuat să se menţină în primele 2 luni, iar tumoarea din piept nu s-a diminuat. Însă dupa aceea am început să îmi revin. Tumoarea a început să se micşoreze, mi-am recăpătat forţa şi m-am simţit mai bine, aşa cum nu mă mai simţisem de ani de zile.

Anterior îl consultasem pe binecunoscutul medic danez Dr. Hindhede, care a fost de acord că am cancer, dar m-a sfătuit categoric să nu accept analiza microscopică. Ştiam amândoi că aceasta va deschide vasele de sânge şi va permite cancerului să se răspîndească. Aşa că am renunţat la acea idee.

După ce m-am simţit normal timp de circa un an, pe dieta de crudităţi de sută la sută, am acceptat sugestia Dr. Hindhede şi am revenit la dieta anterioară suplimentată de 50-75% crudităţi. Această încercare nu a avut succes. În decurs de 3-4 luni am început să simt dureri ascuţite la piept în ţesutul cicatrizat lăsat de tumoare în punctul in care aceasta atinsese pielea. Durerea a crescut în următoarele săptămâni şi mi-am dat seama că cancerul a devenit din nou activ. M-am reîntors încă odată la dieta de crudităţi de sută la sută , după care durerea a dispărut rapid, ca şi oboseala care a precedat reapariţia durerii. Dar de data aceasta cancerul se extinsese mai mult pe pielea pieptului meu.

Ce am făcut dupa aceea? Eram doctoriţă, deci trebuia să îmi folosesc experienţa. Eu şi soţul meu am construit acasă un solariu, suficient de mare pentru a acomoda 4 sau 5 persoane în vara următoare. Cu toţii am consumat crudităţi şi pacienţii şi-au revenit. Apoi am vândut casa noastră din suburbia Copenhagăi şi am cumpărat o proprietate – Humlegaarden – la sud de Elsinore, unde am înfiinţat o mică staţiune pe care o operăm de 11 ani.

În decursul acestor evoluţii autorităţile medicale au început să ia cunoştinţă de tratamentul meu natural, din cauza rezultatelor bune pe care le-am obţinut, însă nu le-a convenit.

Iar când unul din pacienţii mei a murit de diabet, din cauză ca venise la mine prea târziu autorităţile medicale m-au acuzat că sunt răspunzătoare de acea moarte pretinzând că nu i-am administrat suficientă insulină.

Am fost chemată prompt la tribunal, deşi analiza postmortem a arătat că ficatul pacientului era într-o aşa stare încât nu mai putea funcţiona, şi că acesta ar fi murit oricum, chiar dacă i-aş fi dat mai multă insulină.

Judecătorul şi juraţii – un fierar şi un fermier – m-au găsit vinovată, interzicându-mi-se practicarea medicinei timp de un an.

Dacă tribunalul ar face responsabili pe toţi medicii de moartea pacienţilor lor, nici un medic nu ar mai putea practica medicina.

Dacă aş fi tratat pacienţii doar cu medicamente şi aceştia ar fi murit, nu mi s-ar fi întâmplat nimic, însă deoarece tratam pacienţii cu metode naturale, am fost pedepsită.

La scurt timp după aceea, am fost acuzată încă odată de moartea a doi dintre pacienţii mei, unul de cancer iar celălalt de tuberculoză. Pacientul cu cancer nu a putut să urmeze dieta de crudităţi din cauza lipsei acestora, datorată războiului. Pacienta cu tuberculoză locuia departe de mine şi am văzut-o doar odată; nici ea nu a urmat dieta de crudităţi şi a murit.

Din nou am fost dată în judecată de foştii mei colegi fiind făcută responsabilă de cele două cazuri şi am fost chemată la tribunal. De data aceasta juriul a fost format din 2 oameni cu viziune largă care au refuzat să mă facă responsabilă de moartea celor 2 pacienţi. Însă judecătorul nu a fost de accord cu juriul şi a favorizat medicii aşa că am fost găsită vinovată de practică medicală greşită.

Aş fi putut apela la un tribunal superior, însă eram prea obosită şi epuizată luptând de una singură împotriva foştilor mei colegi care erau organizaţi într-o societate puternică.

La sfatul avocatului meu am acceptat un compromis aranjat de el şi de tribunal. Am fost obligată să semnez un act prin care declaram că nu voi mai practica niciodată medicina în Danemarca. Acesta a fost pentru mine sfârşitul definitiv al tratării pacienţilor cu medicamente.

De atunci încoace am tratat toţi pacienţii mei cu metode naturale, adică cu hrană vie, obţinând rezultate uimitoare.

Sanatoriul meu Humlegaarden, are întotdeauna listă de aşteptare. Nu regret înăsprirea relaţiilor mele cu comunitatea medicală şi sunt fericită că am intrat în domeniul tratamentului natural. Mulţumită acestei persecuţii din partea foştilor mei colegi, reputaţia mea a crescut enorm în toate ţările scandinave. Acest fel de reclamă a valorat pentru mine mai mult decât reclama plătită cu bani. Astfel foştii mei colegi au acţionat ca agenţi de presă şi am avut parte de publicitate gratuită în toate ziarele scandinave.

În timpul persecuţiei din partea medicilor, am fost numită doctor şarlatan, însă acum medicii şi-au schimbat atitudinea faţă de mine. Ei spun pacienţilor care le fac cunoscute rezultatele bune pe care le-au avut la sanatoriul meu, că eu sunt o personalitate bună, un psiholog bun. Însă nu vor să admită că hrana vie a produs rezultate bune.

Eu voi muri, dar fiţi siguri că hrana vie va supravieţui, se va răspândi în întreaga lume şi va ajuta omenirea să se elibereze de toate bolile, atât ale trupului cât şi ale minţii şi va crea astfel o lume mai bună!

 

 

 

CAPITOLUL 2

 

DETALIILE REGIMULUI

Cum este pusă în practică alimentaţia cu hrană vie? Avem 3 reguli:

– alimentele trebuie combinate corect

– se consumă numai alimente integrale

– descurajăm consumul de suc

Servim un mic dejun de fructe şi o masă de legume la prânz. Nu servim niciodată fructe şi legume la aceeaşi masă. Produsele naturale constituie o uniune în care părţile componente există în proporţii echilibrate. Când le separăm în suc şi materie uscată, ambele părţi devin unilaterale şi deficitare. În plus, uşor poate cineva să bea suc fără să saliveze, sau să bea mai mult decât sucul gastric poate să digere. Pe scurt, în felul acesta poţi să agravezi boala, nu să o vindeci.

Hrana gătită, moartă, cauzează leucocitoză şi leucemie

Aici trebuie să menţionez leucocitoza fiziologică. Denumirea derivă de la “leucocite” denumirea oficială a corpusculilor albi din sânge. Un milimetru cub de sânge conţine 6.000 de globule albe, dar când consumăm hrană moartă, în special dulciuri şi prăjituri, numărul leucocitelor se poate dubla, sau chiar tripla ajungând la 18..000/mmc. Deoarece leucocitele sunt apărătoarele organismului şi apar întotdeauna acolo unde există un pericol, putem înţelege că sângele devine puternic otrăvit de către hrana moartă pe care o consumăm. Imaginaţi-vă doar ce efort este impus organismului ca să producă aşa de multe leucocite în sânge de câteva ori pe zi. Rezultatul poate fi leucemie mortală.

Consumul consistent de legume şi fructe crude nu produce leucocitoză fiziologică sau digestivă.

Gătitul modifică drastic alimentele

Toate produsele proaspete, crude, cum sunt: legumele, fructele, nucile constituie baza alimentaţiei. Dar când acestea sunt încălzite, ele acumulează un surplus de acid, care este extrem de neplăcut organismului.

Produsele mărunţite îşi pierd rapid valoarea

Consumul de legume şi fructe proaspete variază de la un sezon la altul. Acest lucru este natural şi corect. Dacă dinţii sunt destul de buni, legumele crude pot fi pur si simplu curăţate şi consumate, dar daca nu pot fi mestecate bine, ele trebuie bine mărunţite. Apoi ele trebuie consumate imediat, sau 25-30% din vitamine vor fi pierdute. Merele pot fi tăiate in felii mici, rădăcinile şi tuberculii trebuie rase. Seminţele încolţite şi frunzele verzi pot fi mărunţite, însă nu trebuie zdrobite în robot. Legumele mărunţite trebuie mâncate imediat, deoarece se veştejesc repede, chiar dacă sunt acoperite. Ele trebuie mestecate bine, preferabil până devin aproape lichide. Chiar şi vegetalele rase trebuie să fie amestecate cu salivă.

La mesele de dimineaţa şi seara, împreună cu fructele consumăm secară încolţită, grâu încolţit şi mazăre încolţită. Orzul şi ovăzul au nevoie de prea mult timp să încolţească şi se pot acri repede. Nucile, şi în special migdalele şi nucile de cocos sunt o hrană ideală. Masa de legume se compune dinfrunzeverzi, radacini si tuberculi. Roşiile şi castraveţii sunt consumate ca legume.

Soarele este sursa noastră de vitamina D

La Humlegaarden noi nu folosim ulei de ficat de peşte. Nu este necesar ca sursă de vitamina D. Extrem de mica cantitate din aceasta vitamină este produsă de razele soarelui care ating mâinile şi faţa şi poate fi depozitată în glandele suprarenale pentru a fi folosită în timpul iernii.

Mai mult, atunci când consumăm în mod consistent legume şi fructe crude, păstrăm o piele cu aspect bronzat tot timpul anului, şi probabil capacitatea de a produce vitamina D chiar din hrana crudă. Legumele conţin vitamina A din abundenţă.

Hrana ideală este cea cultivată organic

Conţinutul de vitamine a hranei crude, precum şi capacitatea lor de a produce in organism aciditate sau bazicitate depind in mare măsură de calitatea şi integritatea solului din care provin. La rândul ei calitatea solului depinde de tratamentul care i se aplică şi de îngrăşămintele care i se administrează. De aceea tabelele care indică conţinutul de vitamine şi efectul acidobazic al vegetalelor sunt de obicei contradictorii şi nedemne de încredere.

Cum ne comportăm la trecerea bruscă la consumul consecvent de hrana crudă? În general ne comportăm foarte bine.

Dieta de crudităţi declanşează curăţirea organismului

La început, poate chiar dupa prima sau a doua masă pacientul are durere de cap şi simptome ale otrăvirii organismului cu acid uric. De asemenea va experimenta gaze la stomac timp de câteva zile. La sosire pacienţii sunt aproape întotdeauna obosiţi, aşa că este cel mai bine să se odihnească la aer curat. Trebuie să se culce devreme cu fereastra deschisă. Cu dieta de crudităţi de 100% nu te simţi niciodată flămând, nici chiar atunci când ai pierdut din greutate. De asemenea nu îţi este sete.

Întregul regn animal este adaptat la regimul de crudităţi

Este posibil să lucrezi, sau să prestezi o muncă grea cu un asemenea regim? Absolut. Este mai uşor să lucrezi cu un asemenea regim, decât cu hrana obişnuită, şi acest lucru se aplică atât la trup cât şi la minte. Te simţi mult mai bine decât oricând cu regimul consecvent de hrană vie. În general, desigur că este o precerinţă ca organismul să fie suficient de viguros pentru a funcţiona şi a putea utiliza regimul de crudităţi. Adesea bolnavii înţeleg prea târziu ce anume le este benefic.

De ce urmarea consecventă a regimului de crudităţi are un efect aşa de benefic asupra organismului?

În primul rând acest efect apare deoarece crudităţile sunt o hrană vie dată de natură. De fapt noi ştim că viaţa pământeană este complet dependentă de soare. Dacă n-am avea soare globul pământesc ar fi fără viaţă, întunecat şi rece ca gheaţa. De aceea vitalitatea este sinonimă cu energia solară!

Dar numai plantele cu frunzele lor verzi şi subţiri sunt capabile să asimileze lumina solară şi să o depoziteze sub formă de rădăcini, tuberculi, fructe şi seminţe. Noi, oamenii şi animalele cu organisme voluminoase suntem incapabili să asimilăm în mod direct lumina solară, în cantitatea necesară. De aceea atât oamenii cât şi animalele folosesc plantele ca intermediar între lumina solară şi ei înşişi.

Hrana crudă este hrana vieţii, hrană solară, chiar sursa vieţii!

Legumele şi fructele crude posedă cea mai mare valoare nutritivă pentru omenire

Astfel hrana vegetală crudă posedă cea mai mare valoare nutritivă, care nu poate fi, sub nici o formă, îmbunătăţită. Uscarea, vestejirea, depozitarea, fermentarea şi păstrarea pot doar sa ii reducă valoarea. La fel fierberea, coacerea sau prăjirea. Când viaţa a fost îndepartată din hrană, gustul îi dispare. Legumele fierte nu au gust propriu, aşa că trebuie făcut ceva ca ele să aibă gust. Le amestecăm, mai multe decât sucul gastric poate prelucra, şi adăugăm sare, zahăr, mirodenii, grăsime şi unt. Înlăturăm coaja şi tărâţa din grâu pentru a produce făina pentru copt. Decorticăm orezul, producem zahăr artificial din sfeclă, înlăturăm coaja şi miezul din mere si pere. Decojim cartofii şi răzuim morcovii. Ingerăm un surplus considerabil de proteine animale degenerate din carnea, peştele, ouăle şi brânza gătite şi din laptele pasteurizat. O substanţă periculoasă – surplusul de albumină – nu poate fi depozitată de organism. Ce nu este necesar trebuie îndepărtat imediat. Şi nu numai că albumina fermentează în organele digestive, dar şi putrezeşte şi produce otrăvuri urât mirositoare. Facem băuturi din cafea, ceai, cacao, care conţin otrăvuri stimulatoare care întâi stimulează cortexul cenuşiu al creierului de unde se coordoneaza senzaţiile, şi apoi îl paralizează. Păstrăm hrana moartă cu ajutorul chimicalelor otrăvitoare cum ar fi azotatul de potasiu, acidul benzoic, acidul salicilic, acidul boric, acidul tiosulfuric, ca aceasta să se menţină şi să arate bine.

Un număr mare de oameni se autootrăvesc

Dar nu numai atit! Luăm calmante, somnifere, sedative, laxative – puternice otrăvuri chimice – sau oricum substanţe străine organismului. Fumăm, şi astfel inhalăm fumul frunzelor otrăvitoare de tutun. Chiar şi în cantităţi mici, nicotina este o otravă periculoasă care slăbeşte inima. Otrăvirea cronică cu nicotină este considerată de unii savanţi americani cauza bolilor de inimă care ucide aşa de mulţi oameni activi în jurul vârstei de 50 de ani. Fumatul este de asemenea cauza inflamaţiei de gât, predispune la cancer de gât şi plămâni şi cauzează inflamaţia gastrică, care poate adesea fi corectată doar dacă pacientul se lasă de fumat. Ne îmbătrineşte prematur, atât intern cât şi extern. În cele din urmă, abuzul de tutun este un factor în boala Burger, a cărei simptom principal este gangrena la picioare, adesea la o vârsta timpurie.Nu trebuie uitat nici faptul ca noi cultivăm plantele incorect stropind pomii cu puternice otrăvuri chimice cum ar fi plumbul, arsenicul, stricnina si nicotina.

Pe scurt noi degradăm hrana cruda, hrana vie naturală, cât mai mult posibil, complet ignoranţi de consecinţele care se răsfrâng asupra sănătaţii noastre.

Cele mai multe alimente tradiţionale viciază tubul digestiv

Nu ne dăm seama de sau nu putem înţelege diferenţa profundă dintre hrana crudă pe de o parte şi hrana tradiţională (chiar vegetariană) pe de altă parte. Hrana moartă, gătită putrezeşte şi fermentează în organele digestive, unde temperatura este de peste 37 grade Celsius. Ea produce scaune respingătoare şi transformă organele noastre digestive într-un rezervor septic urât mirositor. Rezultatul este un sânge impurificat, care treptat duce la un organism otrăvit şi slăbit. Pe de altă parte, hrana crudă, hrana vie, hrana solară, dizolvă şi elimină aceste otrăvuri. Legumele şi fructele crude se digeră uşor şi produc puţine deşeuri. Ele protejează şi întăresc organismul în diverse moduri, datorită conţinutului lor în vitamine şi minerale de bază, vii şi în proporţii naturale.

Să admirăm animalele vegetariene

Să luăm în considerare animalele. Gândiţi-vă la calul pitic din Islanda, care poate merge cu viteza de 9 km/oră ducând un om în spinare, timp de 12 ore pe drumuri rele. Ce mănâncă el? Iarbă, fân şi poate puţin ovăz, şi trăieşte în aer liber tot timpul anului. Să ne gândim la urs! Trăieşte în zonele protejate, cu mure sălbatice şi miere şi poate acumula suficientă grăsime care să-l susţină toată iarna. De asemenea el are o forţă teribilă.

Omenirea dispretuieşte carnivorele

Pe de altă parte gândiţi-vă la animalele care mănâncă hoituri, hrană moartă – şacalii, hienele şi vulturii. Ele sunt urâte, laşe, slabe şi emană un miros îngrozitor. Există aprox. 700.000 de specii de animale în lume, toate acestea – cu excepţia celor care consuma hoituri, sau necrofage – trăiesc pe bază de hrană vie. Celelalte excepţii sunt oamenii şi animalele domestice – şi doar acestea se îmbolnăvesc.

Hrana incorectă jefuieşte omenirea

Acei care pot şi vor să gândească vor înţelege că nutriţia noastră prezentă este nenaturală, devitalizată şi extrem de distructiva, şi este cea mai serioasă şi generală cauză a bolilor trupeşti şi mintale şi a degenerării constituţionale. Nu e nici o mirare că bolile se dezvoltă liber. Ele sunt cauzele principale ale risipei economice, neliniştii familiale şi sociale şi ale războiului.

Trebuie să găsim drumul către modul de hrănire sănătos, dacă dorim prosperitate, atât acum cât şi în viitor, şi dacă dorim să avem success în crearea unei lumi unitare. Nu ne putem permite să facem compromis cu viaţa şi sănătatea. Trebuie să urmăm singura cale corectă – consumul consecvent de legume şi fructe crude, associate cu o viaţă simplă şi naturală, care este consecinţa acestui regim. Aceasta are efect curativ nu numai pentru o anumită boală, sau pentru un anumit organ, ci asupra organismului în întregime. Acest regim vindecă nu doar boala contractată în timpul scurtei noastrei vieţi, ci şi acelea dobândite prin ereditate.

 

 

 

CAPITOLUL 3

 

REZULTATELE ACESTUI REGIM

Ce se poate obţine prin consumul consecvent de legume şi fructe crude?

Dieta improprie şi otrăvurile slăbesc copii noştri

În fiecare caz particular rezultatul va depinde, pe de o parte, de constituţia şi vârsta pacientului şi pe de altă parte, de gradul de toxemie şi nivelul degenerării produse de hrănirea neadecvată şi modul de viaţă greşit din trecut. Embrionul care se dezvoltă în femeie poate fi afectat în două moduri: celula-ou si celula-spermă pot determina atât boli mintale cât şi corporale, însă în plus fătul poate fi afectat de hrana improprie a mamei, deoarece el se hrăneşte prin sângele sărăcit al mamei. Acest lucru poate pregăti calea bolii, aşa că bebeluşul se naşte bolnav. După naştere situaţia se poate agrava datorită faptului că laptele mamei poate fi necorespunzător atât cantitativ cât şi calitativ.

Toţi bebeluşii nou-născuţi din toată lumea civilizată sunt debili într-o anumită măsură, şi cine poate prevedea consecinţele din viitor ale acestei situaţii?

Una din “minunile” regimului de crudităţi

De aceea cu cât trecem mai repede la consumul exclusiv de crudităţi, cu atât efectul va fi mai bun. Voi da un exemplu: un cuplu de tineri căsătoriţi a consumat 100% legume şi fructe crude timp de 2-3 ani înainte de căsătorie. Când femeile fac acest lucru menstruaţia încetează deoarece curăţirea nu mai este cerută. Ca urmare tânăra femeie nu şi-a dat seama decât cu 6 săptămâni înainte de naştere, că este însărcinată. La timpul acela sarcina era atât de dezvoltată încât putea fi observată. Ea a născut în aprox. o oră fără calmante şi aproape fără durere. Bebeluşul era ca şi mama lui – mic, zvelt, dar nu slab – şi cântărea cam 2,5 kg. Deoarece lichidul amniotic era în mică cantitate creşterea în greutate a mamei imediat înainte de naştere a fost de circa 5 kg. Din acest motiv ea nu a simţit noua viaţă la timpul obişnuit. Nu exista loc pentru bebeluş să se mişte. Mama a avut lapte din abundenţă, aşa că doar după 3 luni bebeluşul a primit fructe rase pe lângă cele 3 hrăniri la piept. Mama îi dădea piept pînă bebeluşul se sătura. Scaunele au avut loc regulat din cauza celor 3 hrăniri zilnice la piept. Copilul plîngea numai dacă una din cele 3 mese regulate era suspendată.

Exemplul unui bebeluş sănătos

Când bebeluşul acesta a împlinit 6 luni mama a venit să mi-l arate. Era mic, zvelt, plinuţ, dar nu avea burta mare. Avea un dinte şi îşi muşca degetul mare de la picior şi de la mînă, alternativ; evident alţi dinţi urmau să iasă. Bebeluşul zâmbea părând că nu se teme de oamenii mulţi care vorbeau tare în cameră. I s-a dat o pară rasă să o mănânce; desigur, nu putea să vorbească, dar mormăia mulţumit după fiecare înghiţitură.

Toată vara bebeluşul a stat în aer liber şi la soare, cea mai mare parte timpului, fără îmbrăcăminte, aşa că era bronzat peste tot. Din întâmplare părinţii aveau o grădină mare care a redus considerabil cheltuielile pentru hrană. Da, aceasta este calea cea bună. Ea va fi urmată din ce în ce mai mult.

Dieta corectă nu viciază ci armonizează viaţa de familie

Am câteva informaţii despre felul în care o familie mare de fraţi şi surori, care au trecut la hrana vie exclusivă, au devenit în decurs de 3-4 luni copii sănătoşi şi fericiţi, trăind în armonie unii cu alţii, dar şi cu societatea.

Atât despre efectul consumului exclusiv de hrană vie asupra copiilor. Efectul asupra adulţilor nu poate fi observat atât de rapid, dar la Humlegaarden noi desigur obţinem rezultate uimitoare în câteva săptămâni, chiar şi in domeniul fizic.

Îmbunătăţiri izbitoare rezultate din hrana vie

Legumele şi fructele crude aduc echilibru şi armonie, bunătate şi înţelegere. Ele pot schimba complet mentalitatea individului. De exemplu o doamnă bine situată, care era foarte bolnavă şi egoistă, neplăcându-i să cheltuiască bani pe mâncare pentru ea sau pentru alţii, şi-a revenit dupa ce a consumat hrană crudă câtva timp. A devenit amabilă, dispusă să ajute pe alţii. Acum toţi banii în plus pe care îi primeşte îi foloseşte pentru a-i ajuta pe alţii.

Degenerare tipică pe regim tradiţional şi tratament medical

O femeie de 64 de ani s-a bucurat întotdeauna de bună sănătate pînă la vârsta de 45 de ani, când a contractat febră cu frisoane. După boală s-a dus în sud să-şi revină. Acolo a contractat malarie împotriva căreia a trebuit să lupte câţiva ani, timp în care a mai contractat o inflamaţie a vezicii şi tractului biliar, şi ocazional bronşită, împreună cu scurte crize de plămâni, flebită şi anemie.

Timp de 5-6 ani a suferit de rigiditate mărită a încheieturilor, a făcut pneumonie de câteva ori, a făcut tratament cu raze de câteva ori pentru dureri de spate şi a fost internată perioade lungi în spital.

În cele din urmă s-a îmbolnăvit de angină pectorală, treptat ea devenind aşa de rigidă şi slabă încât trebuia să se rostogolească din pat dimineaţa. Nu putea să se pieptene, neputându-şi duce mâinile la spate. De asemenea nervii i s-au degenerat treptat.

Dieta de crudităţi permite corpului să se vindece singur

Deoarece nimic nu o putea ajuta, ea s-a hotărât să mănânce fructe şi legume crude. A venit la Humlegaarden şi - fie că credeţi, fie că nu – în circa 2 săptămâni toată rigiditatea ei a dispărut, mişcările i-au devenit libere. Nu a mai avut simptome la inimă, s-a înveselit şi nervii i-au devenit normali. Deşi eu însumi cu greu am putut să cred, acest rezultat a fost obţinut doar prin legume şi fructe crude, aer proaspăt zi si noapte, băi de soare şi multă odihnă.

Dieta de crudităţi este benefică şi pentru câini

Am un Doberman Pinscher, o rasă de câini aprigi, folosiţi adesea de poliţie. Îl hrănesc şi pe el cu crudităti, şi astfel a devenit tandru. Deşi are 8 ani arată ca de 3-4 ani. Are o blană fină, nu miroase a câine şi aleargă repede.

Dar, de asemenea păzeşte bine! Într-o noapte un om a intrat în sanatoriu şi a mers către standul de biciclete. Câinele l-a auzit şi a lătrat violent. Doearece lătratul nu a avut efect, câinele a spart geamul încăperii în care se afla şi a urmărit pe intrus până când acesta a părăsit sanatoriul.

Legumele şi fructele crude au un efect excelent asupra tuturor tipurilor de reumatism, inclusiv artrita reumatoidă, dacă nu este prea avansată. Însă se cere timp! Se cer 2 luni până la un an, doi, sau chiar trei ani.

Când organismul îşi primeşte hrana potrivită el se descarcă singur de otrăvuri şi învinge o mulţime de boli

Au fost înregistrate efecte bune în bolile legate de reumatism şi cele care îşi au originea in aceeaşi cauză, şi anume prezenţa acidului uric în organism. Dieta se aplică şi la psoriasis, migrenă, epilepsie, astmă, formarea de pietre la fiere, vezica urinară şi în pelvisul renal.

Nu numai carnea, peştele şi ouăle, ci şi cafeaua, ceaiul, ciocolata şi cacaoa formează acid uric în organism. Deoarece se formează surplus de acid, sângele nu îl poate reţine şi îl descarcă prin rinichi, de unde se depune în ţesuturi. Treptat devenim depozite ambulante de acid uric, care este cauza bolilor amintite anterior şi în special a artritei reumatoide.

Aproape toate bolile de piele dispar pe dieta de crudităţi, adesea destul de repede, chiar dacă au persistat un timp.

Venele varicoase dispar dacă pacientul nu este prea bătrân. Sănătatea se îmbunătăţeşte mult pe dieta de crudităţi

Încetează pierderea părului şi formarea de grăsime şi mătreaţă. Părul alb se închide la culoare şi treptat îşi recapătă culoarea originală din tinereţe, cu excepţia bătrânilor care au încărunţit de mult timp. Imaginaţi-vă cum s-ar îmbunătăţi înfăţişarea oamenilor dacă aceştia nu ar cheli.

 

CAPITOLUL 4

 

REDUCEREA GREUTĂŢII

Fiziologul şi profesorul american, Chittenden a dovedit pe baza unui experiment întreprins pe propria persoană şi pe altele 27 de persoane – medici, studenţi la medicină, soldaţi şi atleţi – că, în general oamenii mănâncă de 2 ori mai mult decât trebuie.

Greutatea normală

O persoană cu înălţimea de 170 cm nu ar trebui să cântărească mai mult de 65 kg (se adaugă 2 kg la fiecare 3 cm în plus). Nu există motiv justificat ca greutatea să crească odată cu vârsta. Dimpotrivă, muşchii devin treptat mai slabi şi au greutate mai mică, deoarece conţinutul de calciu din schelet se reduce – pe dieta obişnuită – şi astfel cântareşte mai puţin. În orice caz, greutatea la bătrâneţe nu ar trebui să depăşească greutatea din tinereţe.

Tehnica alimentaţiei corecte

Trebuie să învăţăm să mâncăm încet, să mestecăm bine şi să nu mâncăm prea mult, oprindu-ne la momentul potrivit. Dacă şi în cazul acesta simţim că am mîncat prea mult, este recomandabil să sărim o masă. De asemenea în timpul mesei trebuie să ne gândim la masa pe care o servim. Bucurându-ne de fiecare înghiţitură facem să crească secreţia de suc gastric şi astfel facilităm digestia. Când ne simţim sătui înseamnă că sucul gastric este epuizat. Dacă mâncăm mai mult decât disponibilul de suc gastric hrănim boala şi nu sănătatea.

Alimentele bine mestecate produc o suprafaţă mai mare iar rezerva de suc gastric se epuizează rapid. Alimentele mestecate rapid au o suprafaţă mult mai mică, deci va fi necesar să se mănânce mai mult pentru ca cineva să se simtă sătul.

Hrana moartă cauzează supraalimentarea

Hrana obişnuită, moartă, este atât de deficientă în vitamine şi săruri minerale încât trebuie să consumăm mai multe calorii decât este necesar pentru a obţine pe cele mai necesare dintre aceste substanţe atât de importante. Aceasta poate servi ca scuză şi explicaţie pentru cei care mănâncă prea mult. O altă explicaţie este că atunci când ne supraalimentăm producem mai multe reziduuri toxice decât putem elimina, şi trebuie să depozităm grăsimi în straturile profunde ale pielii, pentru a distribui aceste otrăvuri în aşa fel încât ele să producă cât mai puţin rău organismului.

Metabolismul deficitar duce la ingrăşare

În cele din urmă organismul nostru – sistemul nostru glandular intern – se va deteriora treptat datorită suprahrănirii continue, astfel încât rata metabolismului nostru se va reduce considerabil. În acest caz ne vom găsi într-o stare mai rea decât înainte, deoarece în acest caz trebuie să aducem metabolismul nostru înapoi la normal înainte de a putea pierde din greutate.

Îngrăşarea indică un organism bolnav

Ţesutul gras în exces este de fapt nimic altceva decât un depozit de otravă într-un organism supra-acid. Din această cauză corpolenţa este atât de periculoasă; este punctul de plecare al tuturor bolilor severe – cancer, arterioscleroză, artrită reumatoidă, diabet, ş.a.m.d.

Recomandăm oamenilor graşi să postească

O perioadă de post total, numai cu apă, ne obligă să trăim din propria grăsime, substanţele otrăvitoare conţinute în aceasta fiind eliberate către curentul sanguin şi eliminate.

 

 

Reîntoarcerea la dieta tradiţională produce din nou îngrăşare

Primul lucru pe care organismul îl va face, când ne reîntoarcem la dieta tradiţională este să depoziteze grăsime în straturile profunde ale pielii pentru a plasa ulterior acolo subsţantele otrăvitoare din sânge. Astfel greutatea poate creşte atunci mult mai repede decât când am pierdut-o.

Este recomandabil ca cineva să postească până când limba se curăţă, acest fenomen indicând că substanţele otrăvitoare din corp au fost eliminate.

Şi dieta de crudităţi permite corpului să se purifice

Şi în cazul unei diete exclusive de crudităţi se întâmplă adesea ca limba să se încarce masiv. În orice caz, la început ea devine atît galbenă cât şi verde din cauza eliminării rapide de substanţe otrăvitoare. Se înţelege de la sine că după un post neîntrerupt de câteva zile, omul se poate simţi mai activ si mai vioi decât atunci când s-a încărcat cu hrană moartă care distruge digestia corectă.

Latura pozitivă a hranei vii

În mod natural te poţi suprahrăni şi pe dieta de crudităţi, însă tentaţia nu este atât de mare, iar hrana este în mod automat mestecată mai bine din cauza constituţiei mai dure.

CAPITOLUL 5

DIETA DE CRUDITĂŢI ÎN SITUAŢII SPECIFICE

Un fermier înstărit cu soţia lui aveau doar o fiică de 4 ani; sincer ar fi dorit să aibă mai mulţi copii. I-am sfătuit să se hrănească exclusiv cu legume şi fructe crude, lucru pe care l-au făcut. Trei luni mai tirziu soţia era însărcinată, iar acum mai au încă 2 copii.

În bolile de nervi

Dieta de crudităţi are un efect favorabil asupra bolilor sistemului nervos şi asupra bolilor mentale în general, dar trebuie timp – poate câţiva ani; la fel este cu bolile sistemului glandular intern, cum ar fi boala Basedow. Se aplică şi câtorva boli serioase de sânge cum ar fi anemia pernicioasă şi limfo-granulomatoza.

În diabet

Consumul consecvent de legume şi fructe crude are un efect surprinzător de benefic şi rapid asupra diabetului, în cazul în care pacientul nu a luat insulină, sau, cel mult, a luat doar cantităţi mici timp de un an sau doi. De asemenea ajută în cazul în care pacientul a luat doze mari de insulină timp de câţiva ani, dar trebuie mai mult timp; însă chiar şi în acest caz starea generală a organismului se îmbunătăţeşte rapid.

Supraalimentaţia este una din cauzele diabetului

Fără îndoială legumele şi fructele crude au un efect aşa de rapid, deoarece în multe cazuri de diabet, cauza acestuia este consumul masiv de alimente şi nu scăderea cantităţii de insulină.

Legumele şi fructele crude vor reduce consumul alimentar. În plus câteva legume crude conţin insulină, în special trufa-albă. Multe legume conţin, în starea lor crudă, precursorul insulinei numit inulină.

Un experiment ignorat

Cinci chimişti şi trei medici din America au examinat un timp îndelungat un număr de 4 mii de diabetici şi au concluzionat că doar 1% din aceştia aveau nevoie de insulină. Ceilalţi şi-au revenit pe baza unei alimentaţii corecte.

Consumul exclusiv de legume şi fructe crude face ca în mod obişnuit să fie mai uşor să se renunţe la fumat şi consum de alcool. Alcoolul are gust rău în asociaţie cu legumele crude. În plus, în cazul consumului de crudităţi nu există dorinţa unor asemenea stimulanţi.

Cancerul

Pacienţii care suferă de cancer, au suferit în general timp de mulţi ani de inflamaţie gastrică şi constipaţie. Cancerul este stadiul final al bolii într-un organism supraacid şi degenerat.

Dacă cancerul este descoperit timpuriu, consumul consecvent de crudităţi, poate în multe cazuri să-l ţină sub control, chiar un număr mare de ani. Eu personal sunt un exemplu în această privinţă. Dacă cancerul este descoperit târziu, consumul consecvent de crudităţi poate desigur să ajute la uşurarea durerii şi să lungească viaţa, dar în mod obişnuit nu poate păstra viaţa.

Mulţi cercetători cred că cancerul este o boală de sânge; odată ce o ai ea rămâne pe viaţă. Durificarea este o manifestare locală.

“Cancerul “ de piept dispare pe dieta de crudităţi

Aici trebuie să relatez cazul a 3 pacienţi pe care i-am avut la tratament într-o vară. Prima a fost o femeie de 38 de ani dinMalmo, care avea o durificare de mărimea unei nuci la un piept. Ea a consultat medicul, şi a căzut de acord pentru operaţie (pieptul să fie îndepărtat şi subţioara curăţită).

În timpul ultimelor 10 zile de dinainte de operaţie ea a stat la Humlegaarden consumând exclusiv crudităţi. La întoarcere acasă ea a mers la medic. S-a descoperit că durificarea era de mărimea unui bob de orez, aşa că a scăpat de operaţie. Pacienta ţine încă regimul de crudităţi, a slăbit cu 11 kg, arată cu 10 ani mai tânără şi se simte bine; de mulţi ani nu s-a simţit aşa bine.

Operaţia de piept este criminală

Al doilea caz a fost o femeie de 49 de ani. Ea a stat cu mine un timp şi apoi a descoperit o durificare de mărimea unei nuci mari la pieptul ei. S-a înspăimântat. I-am propus să stea cu mine ca să vadă ce pot să facă crudităţile pentru ea, însă teama a dus-o la un medic din apropiere, care i-a spus: “Trebuie sa mergi la Bergen să faci imediat operaţie.”

Ea l-a întrebat dacă crede că legumele şi fructele crude o pot ajuta, iar el răspuns că pune pariu pe capul lui că acestea nu o pot ajuta. Cu toate acestea pacienta a decis să stea cu mine timp de două săptămâni. După şase zile ea mi-a cerut să privesc la durificarea ei. Am descoperit ca aceasta era de mărimea unui bob de mazăre.

Ziua următoare ea a mers la medicul la care fusese înainte. El a privit-o şi a exclamat: ”De ce nu ai mers până acum?” Ea a răspuns că ar dori să-i fie examinată durificarea. “Şi atunci – a spus ea – să-l vezi că nu putea să o găsească.” Trebuie să ai grijă să nu pui pariu pe capul tău în cazul lucrurilor pe care nu le cunoşti!

Al treilea caz este al unei femei suedeze de 62 de ani cu o durificare de mărimea unei nuci la piept. Durificarea s-a redus la mărimea unui bob de mazăre în timpul celor 4 săptămâni cât ea a stat cu mine. Iar 3 săptămâni mai tirziu ea mi-a scris că aceasta a dispărut.

Mai am câteva exemple de pacienţi la care cancerul s-a descoperit prin analiză microscopică sau – în cazul unui cancer de stomac – în decursul unei operaţii inutile, care şi-au revenit, sau în orice caz sunt vii şi capabili să lucreze.

Tratamentul a fost aplicat la cancer de rect, de intestin gros, de abdomen, de stomac şi la un singur caz de tumoare pulmonară, care a fost probabil cancer.

Un alt caz ilustrativ

Un alt exemplu este acela al unei femei suedeze de patruzeci şi ceva de ani care a suferit timp de 6 ani de dureri severe din ce în ce mai intense la spatele gâtului şi la cap. În ultimii 4 ani vederea i-a slăbit, iar capul îi zumzăia slăbindu-i auzul. Capacitatea de simţire în partea superioară a corpului, în special la vârful degetelor a început să-i slăbească perioade scurte, apoi aproape continuu. În acelaşi timp durerea din cap şi gât a devenit atât de violentă încât trebuia să stea culcată pe podea în convulsii.

Pacienta a venit la mine de la sanatoriul Skodsborg unde petrecuse 2 luni fără îmbunătăţire. Medicul de acolo i-a spus că este bine şi se poate întoarce acasă. Cu ultimele rezerve de energie a venit la Humlegaarden, unde eu am primit-o – bolnavă şi mizerabilă aşa cum era. Trebuia să încerc să o ajut!

După ce a stat cu mine câteva săptămâni, am stabilit cu ajutorul simptomelor, că trebuie să fie o tumoare la cerebel, care apasă pe nervul optic, pe nervul urechii şi pe nervii părţii superioare a corpului. I-am spus acestea, adăugând ca aş încerca să o ajut, dacă ea personal are curajul să accepte. Doar atunci ea mi-a spus că a consultat un specialist suedez în boli de creier care i-a spus că are o tumoare cerebrală inoperabilă.

Ea a stat cu mine timp de 4 luni şi şi-a revenit complet – s-ar putea spune – adică atât de mult încât toate simptomele au dispărut. Aceasta nu înseamnă însă că tumoarea i-a dispărut complet, dar oricum s-a redus atât de mult încât nu mai apasă pe nervi ca înainte. Dacă pacienta continuă în Suedia cu dieta de crudităţi cred că tumoarea va dispare complet. Probabil că nu era cancer ci o tumoare neurologică, tumoare cu creştere înceată, găsită doar în creier, însă atât de virulentă încât poate reapare dacă pacientul părăseşte regimul de crudităţi.

O prevenire

O chestiune împotriva căreia trebuie să previn insistent este biopsia, adică examinarea microscopică a ţesutului canceros. Eu am făcut-o în ianuarie 1948, din cauză că aşa de mulţi medici au spus că eu n-am avut niciodată cancer. Biopsia s-a făcut la Radium station în Copenhaga şi a fost pozitivă. Existau celule canceroase în ţesutul cicatrizat al pielii pieptului meu, dar era cea mai benignă formă posibilă, aceea numită scirrhus. Tumoarea mea canceroasă care înainte a crescut rapid şi virulent a fost convertită sub influenţa crudităţilor la cea mai benignă formă posibilă.

Cu toate acestea, operaţia aproape că a dat câştig cancerului, aşa că am început să mă tem. Pentru prima dată mi-a apărut o tumoare secundară la subţioară sub forma a două durificări de mărimea unei nuci. Cancerul s-a răspândit extensiv în pielea pieptului meu. Mi-au trebuit 6 luni ca să-l calmez. De atunci încoace mă simt bine!

A fost mai mult decât am putut suporta. In ianuarie 1949 am renunţat la practica medicală. Toţi pacienţii care vin la Humlagaarden ştiu de fapt care este boala lor. Ei au consultat specialişti şi au fost internaţi în spitale. Aici ei nu au nevoie decât de informaţii cu privire la dieta de crudităţi.

Soarele este un mare beneficiu pentru sănătate

La Humlegaarden avem o grădina frumoasă în care se face baie de soare. Este compartimentată şi deschisă către sud, aşa încât atât bărbaţii cât şi femeile pot face baie de soare dezbrăcaţi. Baia de soare supravegheată este – în sine – un mare remediu. Pacienţii noştrii sunt întăriţi prin dietă împotriva razelor intense ale soarelui.

Aerul proaspăt este foarte important

Trebuie să reamintesc frecvent pacienţilor mei că aerul proaspăt este parte din nutriţia noastră – poate cea mai importantă. Putem posti timp de săptămâni, dar putem rezista fără aer doar 2 minute. Deoarece consumăm 5 – 6 sute de litri de aer pe oră, epuizăm repede oxigenul unei camere mici a cărei uşi şi ferestre sunt închise. Atunci noi inhalăm propriul nostru dioxid de carbon şi ne trezim cu capul greu dimineaţa. Aerul curat şi proaspăt există din belşug laOresund, aşa că ţinem ferestrele deschise noaptea! Învelitorile călduroase fac ca cei cu reumatism şi alte boli cronice să accepte mai uşor acest regim.

Vara putem caza 25 de personae în spaţii semideschise care sunt perfecte pentru somnul profund.

Cei mai mulţi pacienţi sosesc cu constipaţie; defecaţia se întoarce la normal prin dieta exclusivă de crudităţi.

E bine să ai o gradină lângă casă

Trebuie să încercăm să oferim fiecărei familii o casă proprie şi o grădină suficient de mare în care să cultive fructe, tuberculi şi verdeţuri în modul corect. Acestea nu trebuie depozitate înainte de folosire.

Dieta de crudităţi economiseşte multă muncă

Când gospodinele introduc crudităţile în dieta zilnică, ele sunt eliberate de gătitul îndelungat şi pot folosi acel timp pentru munca în grădină.

 

 

Grădinăritul are imense beneficii secundare

Nimeni nu poate evita munca manuală, neexistând o formă mai bună a acesteia decât munca în grădină. Îndeplinită în aer liber este cea mai complexă formă de mişcare – superioară sportului – prin care toţi muşchii sunt puşi la lucru. “În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea…” încă se aplică. Aş atrage atenţia aici la un vechi proverb chinezesc: “Viaţa începe în ziua în care sădeşti o grădină”.

Stilul de viaţă corect duce la rezultate uimitoare

Vă asigur că este o mare plăcere să priveşti tot ceea ce poate creşte în grădină: nuci, fructe, legume şi flori. Bărbaţii, femeile şi copii devin persoane puternice, sănătoase şi fericite, doritoare să ajute pe alţii.

O ţinută verticală, aparenţă vioaie, mers uşor, piele proaspătă, ochi strălucitori, păr plăcut, dinţi albi şi sănătoşi şi un zâmbet cald şi cuceritor sunt mult mai frumoase decât visurile stilistelor sau cosmeticienelor.

Slăbiciunea inimii

Când arterele se calcifiază ele devin rigide, cu pereţii îngroşaţi. Deoarece spaţiul interior al lor se reduce, presiunea sângelui creşte, efortul inimii se intensifică, muşchii inimii devin mai puternici, şi se rigidizează. Arterioscleroza evoluând treptat, inima nu-şi mai poate realiza misiunea. Ea devine treptat o pungă moale, având drept rezultat scăderea presiunii sângelui mult sub valoarea normală.

Atât presiunea prea mare cât şi cea prea mică duc la slaba circulaţie a sângelui, astfel încât el duce mai puţină hrană organismului şi înlatură mai puţine reziduuri, lăsând organismul subhrănit şi otrăvit. Suferindul se simte rece – mai ales la la mâini şi picioare, chiar şi atunci când poartă haine groase. Dacă, în plus, vasele care hrănesc inima sunt şi ele calcifiate, pacientul suferă de angină pectorală, atacuri de inimă agonizante, care pot duce la oprirea inimii şi la moarte.

Inima se normalizează în mare măsură la o dietă corectă

Dacă pacientul trece în această fază la dieta de crudităţi, inima se va întări şi va funcţiona mai bine iar presiunea sângelui va creşte, fie că este prea mică sau prea mare. Adesea pacientul nu înţelege acest lucru, şi se teme, dar dacă va avea răbdare, presiunea excesivă a sângelui va reveni la normal (circa 120-125) la urmarea unei diete consecvente de crudităţi.

 

CAPITOLUL 6

IMPORTANŢA SĂRURILOR MINERALE

Toate bolile noastre, de la cancer şi boli de inimă – cele mai frecvente cauze ale morţii – la slăbiciune şi lipsa de somn, sunt rezultatul alimentaţiei improprii şi a modului de viaţă neigienic.

Chiar şi înAmericaadesea eşti invitat să suporţi fundaţii pentru vindecarea cancerului, a paraliziei infantile, reumatismului şi aşa mai departe. Sau poţi citi statistici care spun că 98% din copii americani au carii dentare, că patru din cinci sunt subhrăniţi şi că aproape toţi suferă de răceli.

Unele roluri ale sărurilor minerale

Este recunoscut faptul că din aproape o sută de săruri minerale cunoscute, cel puţin 16 sunt indispensabile pentru organism, iar altele câteva se mai găsesc în organism, deşi rolul lor fiziologic nu este încă bine stabilit. Printre cele mai importante sunt calciul, fosforul si fierul. Calciul reglementează activitatea nervilor, aşa că este extrem de important la generarea celulelor tuturor organismelor vii. Acesta controlează contracţia musculară şi pulsaţia ritmică a inimii. Calciul cooperează cu alte săruri minerale şi ajustează tulburările cauzate de ele. Actionează întotdeauna în cooperare cu vitamina D.

Deficienţa de calciu este răspîndită în America

Cu toate acestea, jumătate din americani suferă de lipsă de calciu. La un spital dinNew Yorkdoar 2 pacienti din patru mii au avut calciu suficient.

Ce înseamnă un asemenea deficit de calciu? Cum influentează el sănătatea ta şi a mea? Ei bine, acest deficit afectează sănătatea şi produce atâtea boli încât este imposibil să le enumerăm: rahitism, carii dentare, rezistenţă redusă la alte boli, slăbiciune şi incapacitate de adaptare sunt doar unele din cele mai importante.

Iată un caz specific. Solul unei zone din vestul mijlociu al Statelor Unite este deficitar în calciu. Au fost examinaţi 300 de copii din acea zonă şi s-a constatat ca aproape 90% aveau carii dentare, 69% aveau inflamaţie nasală, faringită, glande umflate, amigdale mărite şi inflamate, iar mai mult de o treime din aceşti copii aveau vedere slabă, umeri rotunjiţi, picioare îndoite în afară şi anemie.

Legumele crude sunt cea mai bună sursă de calciu. Nevoia zilnică a unui copil este dublă faţă de cea a unui adult. Examinarea hranei noastre obişnuite arată o deficienţă generală de calciu si fosfor.

Deficienţa de fier cauzează anemie. Şi totuşi fierul nu poate fi absorbit dacă hrana nu conţine cupru. ÎnFloridamulte animale mor de o boală numită “boala de sare”, care se datorează insuficienţei fierului şi cuprului din sol.

Dacă hrana noastră nu conţine iod, glanda tiroidă nu poate funcţiona, rezultatul fiind că se formează tumoare sau guşă. Deşi organismul uman are nevoie doar de a patrusprezecea mia parte de milligram de iod pe zi , boli cauzate de deficienţa de iod se întâlnesc în anumite zone din Europa şi America.

Vitamina B 12 se formează în organism în prezenţa cobaltului

Dacă în organism nu există cobalt care să permită formarea vitaminei B12 rezultatul va fi anemia pernicioasă. Lista poate continua. Fiecare sare minerală îşi are rolul ei în nutriţie. Simptome caracteristice, tot atât de specifice ca şi bolile, cauzate de deficienţa de vitamine, însoţesc fiecare fiecare caz în parte. Am putea fi tentaţi să întrebăm: Dacă hrana noastră este atât de deficientă în săruri minerale, de ce să nu trecem la tablete?

Sărurile minerale sunt asimilabile numai din surse organice

De fapt lucrul acesta se încearcă de multe ori. Însă cei care cunosc situaţia ne asigură că nu putem absorbi aceste substanţe în mod corespunzător decât din hrană. Iar eu aş specifica: hrana vie. Ele nu pot fi asimilate din starea medicamentoasă. În afară de fosfor şi calciu, ele sunt cerute în cantităţi infinit de mici, iar efectul unui mineral poate depinde de prezenţa altuia.

Solurile sărace în minerale sunt o problemă

Aceasta este o problemă foarte serioasă, dar natura poate să o rezolve şi o va rezolva. Noi o putem ajuta în această privinţă. Sărurile minerale din fructe şi legume sunt în stare coloidală, ceea ce înseamnă o stare atât de diluată încât pot fi absorbite de organism. Este doar o chestiune de redare către natură a materialelor cu care aceasta lucrează.

Trebuie să restaurăm solurile noastre; trebuie să le redăm sărurile minerale pe care le-am luat prin plante. Poate părea dificil, dar nu este. Pe scurt, aceasta este calea către o viaţă mai bună şi mai lungă.

Când am învăţat prima dată că o mare parte a hranei noastre e deficientă în săruri minerale şi că această deficienţă provine de la deficienţa din sol, am râs de cei care erau atât de prostuţi să creadă. Însă diferenţa de opinii în lumea medicală nu este ceva nou. Nu te poţi încrede în manuale deoarece multe analize sunt învechite, bazate probabil pe produse crescute în soluri virgine, iar solurile noastre s-au epuizat treptat. Apoi analizele de sol se fac pe eşantioane. Un anumit eşantion poate diferi de altul, luat de la câţiva km. distanţă.

Îmbogăţirea solului se face uşor

Ce se poate face în această privinţă? S-au făcut experienţe care au dovedit că un sol echilibrat în conţinutul de săruri minerale (obţinut prin folosirea de rocă măcinată) produce recolte cu conţinut corespunzător de săruri minerale. În plus, s-a dovedit că recoltele obţinute de pe soluri mineralizate sunt mai mari şi mai bune, seminţele germinează şi cresc mai repede, produc plante mai bune, iar pomii sunt mai rezistenţi şi produc fructe mai multe şi de calitate mai bună.

Prin creşterea conţinutului mineral al solului din livezile de lămâi s-au obţinut fructe mai dulci, cu aromă mai bună şi de o calitate mai bună.

Soluri bolnave înseamnă plante bolnave, care seamană cu copiii slabi, subhrăniţi, anemici.

O plantă sănătoasă care creşte pe un sol sănătos, rezistă la mai multe boli, deci ea devine o hrană mai bună pentru om. Aproape fiecare om este purtător al microbilor de tuberculoză şi pneumonie, dar aceşti bacilli sunt fără putere în cazul unui organism sănătos. La fel, o plantă devine puternică faţă de duşmanii naturali şi mai potrivită pentru satisfacerea nevoilor umane.

Ce înseamnă aceasta pentru agricultură? Înseamnă hrană perfectă, recolte mai bune, cost mai redus al vieţii.

Putem să eliminăm infecţiile prin ingerarea alimentelor care conţin sărurile minerale pe care organismul nostru le cere. Această imunitate este singura pe care oamenii şi animalele o pot avea. Inoculările medicamentoase nu pot realiza imunitatea.

Nimeni nu îşi cunoaşte într-adevăr propria capacitate fizică sau mentală, cât de bine se simte, sau cât de mult va trăi, deoarece în prezent cu toţii suntem handicapaţi şi slăbiţi. Dar putem porni pe calea sănătatii îmbunătăţite dacă redăm solului sărurile minerale şi humusul care i-au fost luate.

Aici în Danemarca roca hrănitoare este granitul albastru sau piatra de var deBornholm. Am folosit deja granitul albastru timp de 3 ani. Am descoperit că în primul an de folosinţă nu are efect, pentru că îi trebuie timp să se erodeze puţin.Aceste observaţii se aplică pentru legumele şi fructele nordice. Însă experienţele au arătat că bazaltul, o rocă neagră provenită din erupţii, şi minereul de cupru sunt încă şi mai bune.

Îngrăşămintele artificiale sunt dăunătoare solului şi produc alimente deficiente

Putem obţine bazalt din orice parte a Islandei, deoarece întreaga insulă este acoperită cu un strat gros de lavă. Nu s-a ajuns încă la stratul original acolo. Putem obţine minereu de cupru din Norvegia, unde acesta există în mari cantităţi şi din alte locuri în care concentraţia de metal este aşa de mică încât nu se merită extracţia cuprului. Acesta este un bun îngrăşământ. Atât în Islanda cât şi în Norvegia există energie electrică disponibilă pentru pulverizarea rocii. Să abandonăm îngrăşămintele artificiale. Ele fac solul acru, descurajează râmele, ucid bacteriile din acesta şi fac crustă pe vreme uscată.

Dacă Islanda şi Norvegia şi-ar fi utilizat mineralele prin măcinarea lor, solul ar fi fost mult îmbogăţit. Acest pas trebuie să se realizeze în curând. Deoarece avem cunoştinţa necesară nu mai putem aştepta.

 

 

CAPITOLUL 7

 

ÎNCHEIERE

Cu toţii ne amintim – din pierderile pe care le-am suferit – că timpul vindecă toate rănile. Adesea pierderile personale par – de la distanţă – benefice. Dacă toate lucrurile ar fi aşa cum le-am dori, viaţa ar fi neinteresantă.

Deci anumite idealuri sunt esenţiale. Dacă avem un ideal, oricât de modest, şi dacă îl urmărim cu perseverenţă, atunci există şanse să avem success. Un ideal înalt – doar declarat – ne va duce din insucces în insucces şi vom culege ceea ce am semănat. Natura este nemiloasă, nu cunoaşte compasiunea. Când suntem bolnavi, obosiţi, plictisiţi şi deficienţi moral, încercăm uneori să o luăm pe scurtătură. Deşi scurtăturile ne duc pe căi greşite, ne place totuşi să păstrăm vechile obiceiuri. De exemplu tabletele sunt doar otrăvuri chimice, dar sunt familiare şi uşor de luat. Ele nu sunt în legătură cu cauza bolii, deşi afectează simptomele, narcotizează organismul ca acesta să nu mai funcţioneze şi adaugă noi otrăvuri celor deja existente.

Iar dacă hotărârea de azi eşuează noi trebuie să reîncercăm mâine – nerenunţând niciodată la eforturile noastre.

Dacă prin intermediul legumelor şi fructelor crude putem deveni atât de puternici şi sănătoşi din punct de vedere mental, încât convingerile noastre pot fi urmate, desigur că totul este bine.

Distribuirea vitaminelor în legumele şi fructele crude

VITAMINA A

Ca şi caroten sau provitamina A:

(1) în frunzele verzi, de ex. varza şi salata.

(2) în fructele şi legumele gălbui şi roşii: portocale, măcieşe, zmeură, roşii şi morcovi

Cu cât culoarea verde sau roşie este mai puternică, cu atât este mai mare conţinutul de caroten.

VITAMINA B

Complexul B este un grup de vitamine înrudite, care aproape întotdeauna există împreună. Cunoaştem vitaminele de la B1 la B17.

Alimentele bogate în vitaminele B sunt: toate nucile, cele mai multe verdeţuri în special salata, varza, conopida, şi legumele cum ar fi: mazărea fasolea şi alfalfa.

VITAMINA C

Vitamina C există în toate legumele şi fructele proaspete, iar în mod deosebit în: germeni, conopidă, varză, salată, ardei, căpşuni, lămâi, portocale, grepfrut.

VITAMINA D

Cea mai bună sursă de vitamina D este soarele. Seminţele de floarea soarelui sunt cea mai bună sursă vegetală.

VITAMINA E

Vitamina E se găseşte în embrionul celor mai multe seminţe (în special seminţe de floarea soarelui), şi în plantele verzi, în special salata, mazărea şi fasolea verde.
Sursa: http://cuvinterare.wordpress.com/2012/01/21/tratarea-cancerului-prin-hrana-vie/