Dezvoltarea acupuncturii in Europa

Acupunctura, prezentata pentru prima data in Europa de catre navigatorul portughez Fernao Mendez Pinto (1510- 1583), a devenit cunoscuta abia dupa aparitia mai multor lucrari.

     
Wilhelm Ten Rhyne (1647-1700), chirurg al Companiilor Olandeze in Indiile Orientale, a prezentat pentru prima data in Europa, acupunctura si fundamentele ei teoretice.
    
In Franta acupunctura a fost mentionata pentru prima data de Durjadin (1738-1775), in "Istoria chirurgiei", si de Vicq D'Azyr (1748-1794), care a scris un articol despre acupunctura in "Enciclopedia medicala". Metoda nu a fost insa practicata pana la inceputul sec.XIX, cand a fost introdusa de Louis Berlioz, Pierre-Fidele Bretonneau si Jules Cloquet. Acesta din urma a prezentat o comunicare la Academia Franceza de Stiinte, in care a expus rezultatele experientei sale din domeniul acupuncturii. Academia a alcatuit astfel, o comisie care a examinat metoda, comisie din care faceau parte cercetatori din diverse domenii.
    
In anul 1826, la Paris a fost publicat un tratat de acupunctura. Un an mai tarziu, Sarlandiere (1787-1838) a fost primul care a avut ideea sa stimuleze punctele de acupunctura folosind curentul electric.
      
In Germania, Karl Baunscheidt (1809-1878), de meserie mecanic, desi a cunoscut superficial acupunctura, gratie unui misionar intors din China, a construit in acest scop un instrument, care se termina printr-un disc avand implantate 36 de ace fine, pe care il aplica in diferite zone ale corpului.  Metoda respectiva nu avea in realitate nimic comun cu acupunctura, dar ea s-a raspandit in mai multe tari europene.
     
Prima lucrare franceza, care prezinta filosofia si conceptiile medicale traditionale ale acupuncturii chineze apartine lui C. P. Dabry de Thiersant.
    
In Anglia, acupunctura a fost mentionata de clinicianul William Osler (1849-1919), in lucrarea "Principiile si practica medicinii".
    
Primele lucrari complete referitoare la acupunctura au fost cele ale scriitorul Georges Soulie de Morant (1878-1955), trezind astfel, interesul oamenilor de stiinta asupra acestei metode terapeutice. El poate fi considerat ca cea mai importanta personalitate europeana in domeniul acupuncturii.
    
In ultimele decenii, practica acupuncturii a fost legalizata in multe tari din Europa, iar invatamantul  acesteia a fost organizat sub forma de cursuri universitare si postuniversitare.
     
La Geneva (1976), a fost creat un Grup de Lucru pentru Promovarea si Dezvoltarea Medicinii Traditionale, care cuprinde, printre altele, si evaluarea acupuncturii in cadrul stiintelor moderne.

sursa: armonianaturii.ro