Despre ciocolata, vin, medicamente, sare, dieta acida
Alimentatie si nutritie
1.Puţină ciocolată este chiar aşa de rea?
O bucăţică de orice din când în când nu e dăunătoare (NU ESTE CAZUL CAFELEI, CĂRNII, TUTUNULUI, ETC, CARE SUNT COMPLET INTERZISE). Ciocolata are o serie de ingredienţi periculoşi: coeina şi theobromina, care este cancerigenă, atacând ADN la nivel de celulă. Ciocolata duce şi la atrofierea testiculelor, prin zahărul alb rafinat pe care-l conţine.
2. Este adevărat că puţin vin ajută la digestie?
Corpul nu are nevoie de niciun ajutor la digestie, după cum nu are nevoie de ajutor nici să respire sau să clipească din ochi. Toate sunt răspunsuri automate. Digestia pur şi simplu are loc când mâncarea ajunge în stomac. Totul e să n-o împiedicăm! Vinul este fermentat, contribuind la stricarea mâncării cu care intră în contact. Alcoolul îngreuiază activitatea rinichilor şi ficatului.
3. În acest program mai este nevoie de medicamente (vitamine, minerale şi toate celelalte tablete)?
Oare cum a supravieţuit omul mii de ani fără medicamente? Actuala noastră nevoie de vitamine şi minerale în tablete a fost grosolan exagerată în scopuri comerciale. Ce interese poate avea, ce reclamă îşi poate face un ţăran care practică o agricultură simplă şi naturală, faţă de marile ramuri farmaceutice şi concernele chimice care stau în spatele lor? Cifrele de afaceri şi profiturile acestora din urmă sunt de ordinul a miliarde de dolari anual şi sunt în continuă creştere. Interesele aflate în joc sunt foarte mari şi astfel apare o adevărată manipulare pe multiple căi, concretizată în fmeds.jpginal prin faptul că modul de viaţă natural, simplu şi firesc şi alimentaţia lacto-vegetariană sunt atât de puţin cunoscute în realitatea lor şi de asemenea în faptul că sunt de multe ori combătute cu argumente „ştiinţifice”, care de care mai mirobolante.
Până la urmă, se pare că vitaminele şi mineralele din farmacii nu sunt prea eficiente. În livezi şi grădini sunt vitaminele, nu în farmacii. Fiecare vitamină şi sare minerală de care avem nevoie se găseşte din abundenţă în fructe şi vegetale. Corpul are o atât de mică nevoie de vitamine, încât şi conumul unei mici cantităţi de fructe poate satisface cerinţele organismului uman. Vitaminele şi fructele se găsesc într-o formă pură şi foarte uşor asimilabilă. Nicio tabletă nu este de calitatea vitaminelor din fructe, care sunt 100% naturale. De acum este aproape evident pentru oricine faptul că vitaminele favorabile organismului nu au nimic de a face cu acele mici, mijlocii sau mari, colorate sau nu, pilule „apte să curme o grijă”, sau să dea „energie”, extrase la cerere din rafturile farmaciilor. Omul modern, care a ajuns până la Lună şi mai departe, rămâne încă un pigmeu în sondarea acestor „infinite mici” ale viului.
Aţi văzut vreodată un copac în care să crească pastile? Tabletele de vitamine conţin defapt numai fracţiuni din structura originală a vitaminei, care devin toxice în corpul nostru. Odată extrase din produsele naturale, vitaminele îşi pierd proprietăţile. Vitaminele sintetizate sunt aproape lipsite de valoare. Tehnologia actuală poate crea în laborator un bob de grâu care însă pus în pământ NU va creşte. Un bob de grâu dintr-un mormânt antic pus în pământ, chiar dacă este vechi de mii de ani, va creşte şi va rodi. Există însă un singur lucru pe care substanţele sintetizate în laboratoare şi tot ceea ce este fabricat artificial nu-l au: forţa vieţii.
4. Cât este de dăunătoare sarea?
Este dăunătoare, mai ales sarea rafinată. Rafinarea sării se face pentru a împiedica înmuierea ei în solniţe pe vreme umedă. Or, sărurile magnezice sunt responsabile de această dezagregare (sub acţiunea umezelii). Ca să obţinem un produs comod, plăcut vederii, lesne întrebuinţat, îi răpim în mod stupid tocmai aceste principii de valoare. Sarea este un factor cu un rol major în apariţia tensiunii. Ea este caustică pentru ţesuturile interne sensibile, încât corpul reţine apa ca să-i neutralizeze efectul acid. Aceasta duce la creşterea greutăţii corporale, la vătămarea, inflamarea rinichilor. Gândiţi-vă la câte trebuie să facă faţă sărmanii dumneavoastră rinichi: cafea, ceai, sucuri, alcool, tablete, sare. Nici nu este de mirare că atâţia oameni mor anual de blocaj renal. Sarea n-ar trebui consumată în exces. Recomandată este sarea de mare sau grunjoasă.
5. Ce credeţi despre hipoglicemie?
Dieta majorităţii oamenilor are o natură atât de acidă şi consumatoare de energie internă, încât nu e de mirare că apare hipoglicemia. Fructele sunt cele care pot duce la dispariţia acestei boli. Trebuie să ne gândim la valoarea unui aliment, care este dată de conţinutul lui energetic. 90% din mâncare trebuie să ne furnizeze glucoza necesară şi să ne susţină funcţiile vitale. Creierul foloseşte un singur combusibil: zahărul, sub forma glucozei. El nu foloseşte grăsime sau proteine, ci numai glucoza pe care o ia din sânge. Dacă nu este destulă în sânge pentru a satisface cerinţele creierului, se dă alarma, care constă în simptome cum ar fi: oboseală, iritabilitate, nelinişte emoţională, epuizare, melancolie, gândire greoaie etc.Pentru aceasta, este bine să mâncăm miere, fructe. Când fructoza ajunge în corp, se transformă în glucoză, mai rapid ca orice carbohidrat.
Nu vă supraalimentaţi. Una din cauzele pentru care simţim nevoia să mâncăm mult este aceea că organismul nostru nu absoarbe nutrienţii din mâncare. Aceştia se absorb prin intestine. Dacă micile filamente care căptuşesc pereţii intestinelor sunt năclăite, nutrienţii nu se vor absorbi oricât am mânca şi deci corpul nostru nu va fi hrănit.
Reîntoarcerea la mâncărurile simple, naturale, nerafinate, vă vor ajuta să scăpaţi de foame, supraalimentaţie, subnutriţie şi supragreutate. Dacă la începutul acestui program veţi mai simţi incă senzaţia de foame accentuată, nu vă descurajaţi. Continuaţi să mâncaţi fructe, salate şi să beţi sucuri proaspete din fructe şi legume. Acestea vor duce la curăţarea pereţilor intestinelor şi astfel substanţele nutritive vor pătrunde mult mai uşor în sânge, problemele vi se vor rezolva, vă veţi simţi mereu minunat şi în formă.
Bibliografie:
Catrina, Nicolae, Din tainele alimentaţiei lacto-vegetariene, Editura Shakti, Iaşi, 1994, pp.69-76.