Coacazul negru, "sange de urs” pentru sanatate

Arbust tufos, indigen, nespinos, microfanerofit; se mai numeşte agriş negru, coacăză neagră, pomişoară neagră, smorain, smordină neagră, strugurei negri, struguri negri;
En.: Black currant; Fr.: Groseillier noir, Cassis; De.: Echter Ahlbeerstrauch, Schwarze Johannisbeere, Schwarzes Weinbeerchen; Hu.: Fehete ribiszke; Ru.: Smorodina ciornaia. Genetic, In =16. Fitocenologic, încadrat în Alnion glutinosae. Longevitate 20 ani. Răspândit în Europa, Asia.

Nu i se cunoaşte precis leagănul genetic.
Majoritatea specialiştilor presupun că îşi are originea în Europa şi Asia, unde în zonele temperate mai umede şi răcoroase se află în stare sălbatică. Pe pământul României (şi fost al Daciei) vegetează în stare sălbatică din antichitate. În stare spontană el este întâlnit şi astăzi prin păduri şi tufişuri, lunci, zăvoaie, în regiunile deluroase şi muntoase. Se cultivă de circa 300-400 ani. Primele însemnări privind cultura lui datează de la începutul secolului al XV-lea. În anul 1536 este semnalat în Franţa, iar în anul 1550 în Italia, spre sfârşitul secolului al XVI-lea apare citat în Anglia, iar în jurul anului 1630 a fost introdus în America de Nord. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului următor, cultura lui s-a extins în Anglia, Germania, Polonia, Cehoslovacia, Olanda, Norvegia, Suedia, apoi în Rusia şi Ungaria; la jumătatea secolului la XlX-tea se cultivă prin curţi de către pomi-cultorii amatori din Transilvania. Primele culturi, realizate sub îndrumarea specialiştilor, apar mai târziu. S-au înfiinţat plantaţii experimentale la Institutul de Pomicultură Mărăcineni şi Ia staţiunile de cercetări pomicole Bilceşti, Bistriţa, Cluj, Voineşti. Recensământul din 1979 evidenţiază culturi pure de coacăz negru pe 388 ha şi 571 ha cultură intercalată de coacăz roşu şi negru.

ORGANOTROPISM
Acţiunea remediului Ribes nigrum muguri este direcţionată în mod deosebit asupra glandelor suprarenale, a căror scoarţă o  stimulează, determinând eliberarea de substanţe cu marcată acţiune anti-inflamatorie şi anti-alergică, comportându-se aproape ca un cortizon natural (acţiune cortizon-like), fără a avea toxicitatea acestuia. Experimental activează şi stimulează 11-oxisteroizii şi determină creşterea nivelului corticosteroizilor, care au un important rol ca activatori ai răspunsului endogen în procesele de inflamaţie; printre altele, mugurii de Rives previn şi inhibă procesele inflamatorii şi prin acţiune inhibitorie directă asupra catenelor enzimatice care produc prostanoizi. Ribes nigrum activează catabolismul ureei, al acidului uric şi colesterolului. Asupra metabolismului proteic: cresc albuminele şi sunt reduse hiper-alfa-2, beta şi gama globulinele.

La nivelul mielogramei: acţionează asupra granulocitelor eozinofile, stimulând net eozinofilia. Au, printre altele, o acţiune de reducere a valorilor vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) şi alte proprietăţi imunostimulante. Împreună cu arinul şi mesteacănul domină faza inflamatorie primară, mai ales de predominenţă alergică. Creşte rezistenţa la frig a subiecţilor friguroşi.

INDICAŢII CLINICE
Mare anti-inflamator sistemic, stimulant suprarenalian şi imunitar, Ribes nigrum este utilizat în principal ca drenor universal, dar în particular pentru prevenirea şi inhibarea stărilor inflamatorii de etiologie mecanică, chimică, imunologică sau infecţioasă. Prescrierea sa este indicată în cazuri de:
-Hiposuprarenalism (cu Quercus pedunculata şi Prunus spinosa)
-Astenie şi slăbiciune psiho-fizică (cu Prunus spinosa)
-Dermatite şi dermatoze. Eczema atopică.
-Urticarie cronică (cu Alnus glutinosa şi Mentha aquatica).
-Sindroame alergice acute în general.
-Sindroame inflamatorii locale şi generate, în special la nivelul mucoaselor, epiteliului, respirator, digestiv şi urinar
-Rinite şi rinofaringite recidivante (cu Rosa canina şi Abies pectinata)
-Sinuzite (cu Alnus glutinosa şi Carpinus betulus)
-Emfizem pulmonar (cu Corylus avellana)
-Bronşite cronice complicate (cu Carpinus betulus, Viburnum lantana şi Juglans regia).
-Parotidite.
-Rinite şi conjunctivite alergice sezoniere (febra de fân, rinite spasmodice).
-Astm bronşic de tip alergic, bronşite alergice (cu Viburnum).
-Edem Quincke în toate localizările sale: (glotic, buze, palpebral etc)
-Şoc anafilactic secundar terapiei cu antibiotice sau înţepăturilor de insecte (cu Alnus glutinosa).
-Urticarie şi dermatite alergice, eczeme, sensibilizări la medicamente.
-Eritem solar (cu Ficus carica).
-Artroze la subiecţi cu vârsta sub 60 ani (40-60 ani), gonartroze, coxartroze etc (cu Pinus montana şi Vitis vinifera).
-Artrite, poliartrite, pelvispondilite anchilozante, artrită psoriazică şi toate formele de reumatism inflamator (cu Ampelopsis veitichii, Pinus montana, Vitis vinifera).
-Cefalee vasomotorie, hemicranie alergică şi sindroame cefalalgice.
-Stări adinamice cu hipotensiune arterială şi astenie (cu Quercus pedunculata)
-Arterita temporală Horton (cu Cornus sanguinea).
-Sindroame febrile virale, gripale, mononucleoză infecţioasă (cu Alnus glutinosa: 125 picături la fiecare 2-3 ore şi cu Betula pubescens).
-Gastrite (cu Ficus carica).
-Hepatite cronice (cu Secale cereale şi Juniperus communis).
-Pancreatite cronice (cu Juglans regia).
-Dismetabolism: activează catabolismul acidului uric, al ureei şi colesterolului, stimulând 11-oxisteroizii.
-Adenom de prostată (cu Sequoia gigantea).
-Prostatita cronică (cu Sequoia gigantea, Quercus pedunculata, Betula pubescens şi Calluna vulgaris).
-Chisturi ovariene şi fibrom uterin (cu Rubus idaeus).
-Boala Dupuytren (cu Ampelopsis weitichii)
-Boala Peyronie (cu Ampelopsis weitichii)
-Morbul Ledderhose (cu Ampelopsis)
-Retinopatie şi tulburări de percepţie, mai ales la crepuscul (cu Vaccinium myrtillus). Hemeralopie.
-Leziuni retiniene, retinopatie diabetică (cu Morus nigra şi Juglans regia).
-Atrofie a nervului optic (cu Acer campestre). Hemianopsie.
-Diminuarea acuităţii vizuale (cu Vaccinium myrtillus).
-Glomerulonefrita acută post-infecţioasă, cu mesangită şi focare microbiene (accelerează procesul de rezoluţie a afecţiunii).
-Anti-infecţios.
-Remediu pentru orice stare inflamatorie în faza exudativă (Pol Henry).
-Protector al mucoaselor.
Pitera F., “Compendiu de Gemoterapie clinică”, pag.232-233

COMPOZIŢIE CHIMICĂ
Fructele conţin apă (80%), zaharuri, proteine, grăsimi, celuloză, substanţe minerale (calciu, potasiu, magneziu, sodiu, cupru, fier, zinc, fosfor, clor, fluor), caroten (provitamina A), vitamina B1, vitamina B2, vitamina PP, vitamina B6, vitamina C, acid tartic, acid citric, acid malic, pectină (pectat de Ca). (Gh. Mihalca, M, Botez, R, Vieru. I. Florescu, 1981). Frunzele conţin numeroase vitamine, din care vitamina C 200 mg%, taninuri, glucide, pectine, săruri de potasiu, cantităţi mici de ulei volatil (Em. Grigorescu, I. Ciulei, Ursula Stănescu, 1986).

FITOTERAPIE
Frunzele şi fructele au importanţă terapeutică în medicina umană şi veterinară.
-Principiile active din frunze au acţiune diuretică.
-Cele din fructe au efect tonic general; depurativ în reumatism cronic degenerativ şi gută; antisclerogen; creşte acuitatea vizuală; diuretic, cu eliminarea acidului uric; sudorific în afecţiuni febrile; pectoral în tuse, angine, laringite.
Au acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale ca: ulcer duodenal, gastroduodenite, gastrite, colite, afecţiuni hepatobiliare, nefrite şi pielonefrite, insuficienţă cardiacă, insuficienţă respiratorie, ateroscleroză, scorbut, oboseală generală, surmenaj, angină.
Extractul de fructe este indicat ca antihipertensiv şi în insuficienţe circulatorii, prevenind puseurile hipertensive.

MEDICINĂ UMANĂ
Uz intern.
1. Pentru tratarea aterosclerozei, arteritei şi trombangeitei obliterante, hipertensiunii, litiazei urice, reumatismului, gutei:
a) infuzie, din 2 linguriţe frunze uscate mărunţite, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a 3 căni pe zi, înainte de mese;
b) infuzie, din o linguriţă fructe uscate, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 20 minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a 2-3 căni pe zi.

2. Pentru tratarea rinitelor, rinosinuzitelor alergice, astmului alergic, edemului Quincke, urticariilor, gastritelor, migrenelor: infuzie, din 1 linguriţă muguri, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a 1-2 căni pe zi.

3. Pentru tratarea alcoolismului: decoct, dintr-o linguriţă frunze uscate la o cană (200 ml) cu apă. Se fierbe 5 minute. Se beau 100 ml dimineaţa şi 100 ml seara. Cura durează 30-40 zile.

4. Pentru tratarea afecţiunilor cardiace, cu efect sedativ, hipotensiv, diuretic: sirop, din 500 g fructe uscate la 1 l de apă. Se fierbe 15 minute la un foc domol. Se strecoară. Se stoarce printr-o pânză rară. Se adaugă 250 g zahăr şi se fierbe până la consistenţa unui sirop. Se ia câte o linguriţă la 2 ore.

5. Pentru tratarea numeroaselor afecţiuni menţionate:
a) cidru, câte 100 ml înainte de mesele principale; nu se administrează la copii;
b) consum, de fructe proaspete sau suc.

Uz extern.
1. Pentru tratarea reumatismului, tăieturilor, crăpăturilor pielii: macerat la cald, timp de 24 ore: frunze de coacăz negru, frunze de dafin, salvie, rozmarin, în părţi egale. Se păstrează în sticle închise la culoare. Se aplică frecţii pe nodulii reumatici şi unguente pe tăieturi şi crăpături ale pielii.
2. Pentru tratarea reumatismului, artrozelor, periartritei scapulo-humerale: decoct, din frunze de coacăz negru, frunze de frasin, nuc, câte un pumn din fiecare, la 10-15 l de apă. Se lasă la fiert 30 minute. Se strecoară. Soluţia obţinută se toarnă în cada sau vana de baie, cu apă la temperatura de 37-38°C. Se fac consecutiv 21 băi / 1 pe zi. Se repetă după 4 luni.

Pârvu Ctin: “Enciclopedia plantelor - vol.1”
Farm. GABRIELA VLĂSCEANU
Biolog GEORGETA NEGRU

sursa: Revista Hofigal