Beneficiile alternantei efort fizic - relaxare

Redistribuirea fluxului sanguin

Capacitatea inimii de a-si mari randamentul de cinci ori nu este suficienta, chiar daca permite hemoglobinei sa cedeze mai usor oxigenul, pentru a compensa consumarea oxigenului in timpul unor exercitii intense. O alta masura este modificarea compozitiei sangelui. In timpul efortului marit majoritatea sangelui arterial este directionat catre muschii activi, unde necesarul de oxigen este acut.

Cand organismul se relaxeaza, muschii nu consuma mai mult de 20% din necesarul total de oxigen al corpului. Cantitati substantiale de oxigen se duc catre creier, inima, piele, rinichi si alte organe. Procentul de 20% inseamna cam 60-70 ml de oxigen (consumul total de oxigen al corpului in relaxare este de aproximativ 300 ml pe minut).

In timpul efortului, cum ar fi alergat sau inot, muschii activi necesita aproximativ 3000 ml de oxigen pe minut sau aproximativ de 50 de ori mai mult decat necesitatile din timpul relaxarii. Celelalte organe corporale nu au atat de multa nevoie de oxigen. De fapt majoritatea lor folosesc mult mai putin oxigen in timpul efortului maxim. Prin mecanisme adaptative aproape tot sangele pompat de inima in timpul efortului fizic ajunge la muschii activi.

Celulele musculare nu sunt afectate de o scadere temporara a oxigenarii lor, datorita prezentei mioglobinei. Aceasta substanta transporta oxigen, asemenea hemoglobinei, dar cedeaza mai greu oxigenul decat hemoglobina si este astfel o substanta care depoziteaza oxigenul in celulele musculare. O celula musculara care se contracta intermitent isi poate reface oximioglobina in timpul fazei de relaxare si apoi, in faza de contractie, utilizeaza oxigenul legat de oximioglobina. Cantitatea de mioglobina din tesutul muscular poate fi marita prin exercitiu fizic.

Beneficiile alternantei efort fizic - relaxare

Scurte perioade de munca fizica, alternate cu scurte perioade de relaxare, reprezinta un ritm mult mai eficient din punct de vedere metabolic si totodata si din punctul de vedere al eficientei generale, decat o lunga perioada de munca, urmata de o lunga perioada de odihna.

Studierea fiziologiei efortului fizic are o mare importanta practica, in special in legatura cu limitele pe care le implica realizarea antrenamentului fizic. Metodele de antrenare ale atletilor, incepand cu cele de pe vremea grecilor, pana la cele din prezent, au fost, in marea lor majoritate, empirice. In schimb, metodele care se bazeaza pe cunoasterea fiziologica si pe intelegerea necesitatii alternantei intre efort si relaxare, pot sa ajute considerabil la imbunatatirea performantelor fizice in limite de siguranta. Aceasta este de altfel modalitatea traditionala de antrenament fizic, specifica sistemului HATHA-YOGA, in care realizarea unui exercitiu fizic (numit ASANA in cadrul sistemului YOGA) este alternata cu perioade proportionale de relaxare si constientizare.
sursa: ayurvedaromania.ro