Aportul caloric al cerealelor

Au aportul caloric cel mai ridicat, datorită conţinutului în glucide. Conţin proteine, aminoacizi esenţiali, amidon în interiorul boabelor, celuloză în înveliş, lipide în germenele bobului şi în tărâţe. Uleiul de germene de cereale este bogat în vitamina E (tocoferol). Mineralele (P, K, Ca, Mg etc.) se găsesc în cantitate mare în înveliş şi embrion. Deşi fosforul se găseşte în cantitate mare în cereale, el se află sub forma unor compuşi cu acidul fitic care, împreună cu Ca, Fe, Mg, dau săruri insolubile (fitaţi); în felul acesta, se împiedică absorbţia elementelor de care sunt legaţi şi se favorizează eliminarea lor prin fecale.

Grâul. Prin măcinarea grâului se înlătură tărâţa care conţine o cantitate redusă de proteine, celuloza şi vitamina B1 (tiamina). Făina albă bogată în amidon este mai uşor de digerat, dar este mai săracă în proteine, minerale şi vitamine decât făina neagră.

Iată un tabel comparativ dat de Dr. Otto Bruker:
Făina albă (mg/kg)     Făina integrală (mg/kg)
Provitamina A     -     3.3
Vitamina B1     0.7     5.1
Amidacid nicotinic (PP)     9.7     57
Acid pantotenic (B5)     23     50
Vitamina E     -     24
Potasiu     1150     4730
Calciu     60     120
Fier     7     44

În urma experienţelor, s-a constatat că şobolanii hrăniţi numai cu făină albă mor după câteva săptămâni, în timp ce făina integrală le menţine sănătatea.

Pâinea albă creşte mai bine decât pâinea neagră, deoarece în tărâţe există un ferment care distruge glutenul în cursul dospirii aluatului. Pâinea proaspătă este mai greu digerată de sucurile digestive decât pâinea uscată, de aceea se recomandă consumarea pâinii uscate. Este recomandată pâinea graham, de secară, intermediară, în locul pâinii albe (săracă în vitamine, predispune la constipaţie din lipsă de celuloză, dar digerabilă) sau neagră (cu conţinut mare de acid fitic, multă celuloză iritantă pentru tubul digestiv). Cel mai valoros element este grâul încolţit, care are mai multe vitamine decât grâul obişnuit.

Dr. Bruker dă următorul tabel comparativ :
Fosfor     Magneziu     Calciu
grăunte întreg     423 mg%     133 mg%     45 mg%
grăunte încolţit     1050 mg%     342 mg%     71 mg%

Secara. Conţine Fe, Ca, azotoase, mai puţine substanţe proteice şi mai multă celuloză decât grâul. Este fluidifiant sanguin, antisclerotic, energetic. Se recomandă în consti-paţie. Pâinea de secară este foarte gustoasă. Secara se poate consuma încolţită, fiind foarte hrănitoare.

Orzul este bogat în amilază, are conţinut redus în proteine, conţine minerale: P, Ca, Fe, K, Mg, hordeină (alcaloid), maltina. Se foloseşte sub formă de fierturi (arpacaş), la fabricarea malţului şi a berii. Elena Niţă Ibrian, autoarea cărţii Terapia naturală, dă în Revista AS din mai 1998 date comparative ale orzului faţă de alte plante. Astfel, orzul conţine de 250 ori mai multă vitamina A decât salata, de 25 ori mai mult potasiu decât banana, de 11 ori mai mult Ca decât laptele, de 11 ori mai mult Fe decât ţelina, de 7 ori mai multă vitamina C decât portocala, de 10 ori mai multă vitamina B, decât spanacul şi de 23 ori mai multă biotină decât laptele. Este recomandată cura de orz verde înalt de 25-30 cm (înainte de spic). Tăiat, îmbibat cu apă şi făcut pastă, se introduce în storcător. Sucul obţinut fortifică organismul, dă energie şi vitalitate. Se fac cure de 3-4 săptămâni, de 2 ori/an (toamna şi primăvara) cu 3-4 pahare/zi. Un adept mai vechi al sucului de orz sau ovăz verde este dr. Bircher Benner, care, în cartea Policlinica la domiciliu, recomandă 200 ml suc de 3 ori/zi, băut înainte de masă. Pentru consum, se iau 50 ml suc care se diluează cu 150 ml apă, apă de tărâţe sau suc de mere. Este tonic al sistemului nervos şi cardiac, reconstituent, drenor hepatic, digestiv, antidiareic şi anticolitic, hipertensor.

Ovăzul. Se foloseşte decorticat, mai ales sub formă de fulgi. Conţine mult amidon, fosfor, tiamină. Fulgii de ovăz sunt foarte digerabili. Dr. ing. Brad Segal, în revista Magazin din feb. 1989, dă o descriere succintă a ovăzului. Acesta are o valoare energetică superioară grâului şi porumbului (377 cal/100 g), iar conţinutul în proteine mai ridicat (10%), cu un mai bun echilibru al acizilor esenţiali. Conţine multe grăsimi (6-7% faţă de 1,5-1,7% la grâu şi secară) bogate în acizi graşi nesaturaţi (în special linoleic) cu funcţii structurale unice. Nu conţine vitaminele A şi D, dar conţine B1, B2, PP şi E, bioantioxidanţi (protectori), fitosteroli (ca vitamina D, cu rol anticolesterolic), fitohormoni (stimuli ai tiroidei), săruri minerale (370 mg K, doar 35 mg Na, 60 mg Ca, 120 mg Mg, 35 mg P, 4 mg Fe/100 g ovăz). Este recomandat în astenia musculară, nervoasă şi psihică, în intoxicaţiile uremice (diuretic), diabet, hepatită, constipaţie, în alimentaţia copiilor, stimulând creşterea; este stimulent al tiroidei (hipotiroidie), este recomandat împotriva sterilităţii şi impotenţei.

Porumbul. Conţine Ca, P, Fe, vitaminele B, E, azotat. Proteinele sunt inferioare, deoarece le lipsesc unii aminoacizi esenţiali. De aceea se asociază cu proteine de clasă superioară, pentru a creşte valoarea biologică (de exemplu mămăligă cu lapte). Nu conţine gluten şi de aceea nu poate fi folosit la panificaţie. Conţine multe lipide, de aceea se poate prepara un ulei care are multă vitamina E. J. Valnet spune că uleiul conţine acizi graşi nesaturaţi 90%, mononesaturaţi, polinesaturaţi, acid linoleic 50%, acizi saturaţi 10%. Porumbul este hrănitor, moderator al tiroidei (hipertiroidie).

Orezul. Are 80% amidon, conţinut mic în substanţe azotoase şi puţin sodiu. Conţine: vitaminele A, B1, B2, B6 şi minerale: Ca, P, Fe, K, Na, S, Mg, I, Zn, Fl, Cl. Prezenţa celulozei în cantitate mică îl face să fie folosit în afecţiuni intestinale, diaree. Prin decorticare, devine mai sărac în vitamine (în special tiamină). Este folosit industrial la fabricarea amidonului, grişului etc. Orezul crud este detoxifiant, hipotensor, diuretic, energetic.

Meiul. Este nutritiv, revitalizant, echilibram nervos. Conţine mult Si.

sursa: valeriupopa.3x.ro