facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Aloe vera - o intreaga farmacie intr-o singura planta

Fitoterapie


Majoritatea botanistilor au ajuns la un acord comun in ceea ce priveste originea plantei aloe vera, si anume climatul cald si secetos al Africii. Totusi, datorita faptului ca planta se poate adapta foarte usor, si pentru ca oamenii au fost atat de dornici sa o ia cu ei in calatoriile lor, in zilele noastre poate fi gasita in multe locuri cu clima calda.

Desi aloe vera este o planta tropicala, radacina ei poate supravietui si la temperaturi de inghet, atata timp cat radacina nu se distruge. Frunzele se pot distruge iar substantele nutritive se pot pierde la temperaturi in jur de 4-5 grade C. Dimpotriva, planta se dezvolta foarte bine la temperaturi de 40 grade C. Poate supravietui chiar la temperaturi mai mari si, chiar poate depasi perioade de seceta severa. Insa poate supravietui si in jungla umeda, atata timp cat radacina nu sta in apa sau umezeala.

In prezent, aloe vera nu are o recunoastere oficiala in comunitatea medicala. In ciuda unei lipse de promovare oficiala, este una dintre cele mai raspandite plante pentru tratarea arsurilor si contuziilor. In plus, aceasta este larg folosita ca ingredient principal al produselor cosmetice dar si ca bautura sanatoasa. Chiar daca nu a castigat inca increderea deplina a lumii medicale, studii amanuntite se realizeaza in mod continuu. Aceste studii sunt mult mai serioase decat isi inchipuie multi, avand multe implicatii. De exepmplu sunt cercetari orientate spre folosirea acestei plante in tratamentul cancerului sau a SIDA.

Din ce in ce mai mult aloe vera atrage atentia ca fiind un agent puternic de vindecare.

Exista o tendinta universala ca tot ceea ce este vechi devine iar nou. Aloe vera nu face exceptie. Proprietatile sale terapeutice au fost inregistrate de multe civilizatii importante, precum Persia si Egiptul in Orientul Mijlociu, pana la Grecia si Italia in Europa, ori India sau Africa. Aceasta planta este larg cunoscuta in Asia si Pacific, si este intalnita in folclorul japonez, filipinez si hawaiian. Spaniolii foloseau aloe vera si au adus-o si in noile lor colonii din America de Sud si Caraibe. Printre cei care au remarcat proprietatile curative ale plantei se numara mari nume in istoria medicinei. Unul dintre primii sustinatori a fost medicul grec Dioscorides. In fiecare epoca, de-a lungul fiecarui continent, in fiecare cultura, aloe vera a atras atentia celor mai luminate minti.

Cea mai veche carte despre medicina naturista (singura cunoscuta din acel timp) a fost Rig Veda, redactata in India undeva intre anii 4500 si 1600 i.H. Desi aduna o lista de sute de plante considerate folositoare in medicina si este, in acelasi timp punctul de plecare in considerarea medicinei naturiste, nu mentioneaza in mod specific aloe vera. Multi cred ca placa de lut Sumeriana gasita in orasul Nippur, scrisa in jurul anului 2200 i.H. a fost primul document care include aloe vera printre plantele cu mare putere de vindecare. Prima relatare detaliata despre valoarea ei medicinala este, probabil, cea gasita in Papirusul Ebers, un document egiptean scris in jurul anului 1550 i.H. Acest document prezinta 12 formule in care se amesteca aloe vera cu alte substante pentru tratarea de afectiuni atat interne cat si externe. Prima piatra de hotar in intelegerea de catre occidentali a plantelor medicinale este lucrarea lui Hippocrates (460-375 d.H.), considerat parintele medicinei moderne. Lucrarea sa "Material Medica" nu atrage atentia in mod direct asupra acestei plante, dar in aceeasi perioada folosirea ei era larg raspandita, dupa cum precizeaza Copra in lucrarea sa "Medicamentele ingenioase ale Indiei". acesta precizeaza ca "folosirea gelului uscat extras din aloe pentru aplicari externe pe locurile inflamate si dureroase, dar si intern pentru efectul sau purgativ, este mult prea cunoscuta in India ca sa necesite mentiuni speciale."

In farmacologia greceasca aceasta planta a fost mentionata de Celsius (25-50 d.H.), dar comentariile sale erau limitate la efectul de purgativ. Primul reper occidental al intelegerii proprietatilor terapeutice este botanistul grec Dioscorides (41-68 d.H.). Acest reprezentant de seama al farmacologiei romane si-a dezvoltat cunostintele si aptitudinile in timpul calatoriilor sale alaturi de armata imperiala. Dioscorides a facut prima descriere detaliata a efectelor acestei plante: are puterea sa inlature insomnia, ajuta la curatirea stomacului, seva de aloe trateaza furunculii si linisteste persoanele care sufera de hemoroizi, are efecte deosebite in tratarea contuziilor si juliturilor, este eficienta pentru amigdalele inflamate, gingii si in general orice inflamatie bucala, si de asemenea are efecte benefice ca medicament ocular. Dioscorides a observat, de asemenea, ca daca este stoarsa seva proaspata peste rani, sangerarea este oprita mai repede.

Aloe vera - cronologie

2200 i.H. - placa de lut Sumeriana gasita in orasul Nippur. Mentioneaza folosirea frunzelor de aloe pentru efectul lor purgativ.

1550 i.H. - Papirusul egiptean Ebers. Descrie 12 formule medicale in care aloe vera este amestecata cu alte plante si care sunt folosite atat intern cat si extern.

400 i.H. - Planta, dar si produse din aloe vera erau exportate in Asia. Frunze de aloe, sau seva fiarta erau  tranzactionate de arabi pentru nevoi casnice prin vestul Asiei. Planta crestea si era folosita in India (iar practica aceasta continua si in zilele noastre) ca planta medicinala.

50 i.H. - Medicul grec Celsius consemneaza aceasta planta, insa doar pentru calitatile sale laxative. Este momentul cand aloe vera patrunde si in medicina occidentala.

40 - 68 d.H. - "Tratatul botanic grecesc" al lui Dioscorides. Prima descriere detaliata a plantei aloe vera. Acesta observa ca seva obtinuta prin strivirea frunzei are un efect curativ. De asemenea, observa ca aloe vera, cu cat este mai amara, cu atat are un efect mai puternic.

23 - 79 d.H. - Pilny cel Mare, un medic roman, repeta in insemnarile sale descoperirile lui Dioscorides. Mai adauga ca sucul controleaza transpiratia iar radacina fiarta vindeca ranile leprosilor.

200 d.H. - Aloe vera a devenit o parte importanta a medicinei romane. Folosita de medici precum Galen, Antyllus, Aretaces si multi alti medici din sudul Europei. Utilizarile sunt aceleasi descrise de Dioscorides si Pliny.

700 - 800 d.H. - Scrierea lui Dioscorides ajunge si in China. Tot acum este mentionata si prima utilizare a plantei in China. Chinezii se refera la aceasta planta cu denumirea Lu-hui, care inseamna "depunere neagra" sau Hsiang-tqan referindu-se la gustul sau amar. Chinezii mai descopera ca are efecte pozitive in sinuzita si o mai folosesc ca tratament pentru febra si convulsii la copii.

900 d.H. - AL-Kindi, filozof, inginer si medic arab, noteaza ca aloe vera reprezinta un tratament eficient pentru durerile datorate inflamatiilor, pentru ulceratiile oculare, melancolie si realizeaza o detoxifiere a intregului organism.

1000 - 1300 d.H. - Seva uscata, dar si planta in stare naturala devin un leac foarte folosit in intreaga Europa.

1300 - 1500 d.H. - Aloe vera prelucrata (seva uscata) este introdusa in medicina engleza. Este folosit de-a lungul tuturor insulelor britanice ca purgativ si ca tratament pentru rani si boli ale pielii. Aceasta planta este importata din Africa.

1500 - 1600 d.H. - Planta este adusa in lumea noua de conchistadorii spanioli si de misionari. Este plantata imprejurul misiunilor catolice si larg folosita atat de misionari cat si de populatia nativa ca leac universal in Insulele Caraibe si in America Centrala si America de Sud.

1600 - 1700 d. H. - Planta este cultivata in scop comercial in Caraibe de spanioli, in mod special in insula Barbados, si de olandezi in special in insula Curacao. Seva este fiarta pana devine o masa negricioasa si este exportata mai ales in Europa.

1700 - 1900 d.H. - Este inregistrata prima data denumirea stiintifica a plantei data de Carl von Line in 1720: Aloe Vera Linne, denumire care in zilele noastre este Aloe Barbadensis Miller. Tot in aceasta perioada sunt datate sute de pagini scrise de medici si laici din intreaga lume care descriu utilizarile medicale ale plantei. Aloe vera este recunoscuta oficial de Farrmacopeea din Statele Unite ca purgativ si protector al pielii.

1900 d. H. - Planta este cultivata in toate tinuturile cu clima blanda din intreaga lume pentru proprietatile ei medicale. In Florida, in 1912 este infiintata prima ferma unde se cultiva aloe vera.

1934 d.H. - Prima lucrare medicala moderna publicata de C. E. Collins in Statele Unite. Lucrarea descrie utilizarea de aloe vera pentru tratarea dermatitelor provocate de radiatiile solare. Tot in aceasta perioada se folosesc unguentele si gelurile pe baza de aloe.

1936 - 1939 d.H. - Foarte multi medici din Statele Unite folosesc frunzele de aloe vera cu rezultate uimitoare in arsuri, ulcere sau dermatite.

1940 - 1941 d.H. -  Medicii T. Rowe, B.K. Lovell, si Lloyd M. Parks au observat ca aloe vera vindeca arsurile mai repede decat orice alt tratament cunoscut.

1945 d.H. - In Rusia, medicul V. P. Filatov a observat ca sucul de aloe fiert este un tratamet foarte eficient pentru bolile de piele cauzate de paraziti, iar sucul de aloe baut este un tratament eficient in bolile pulmonare.

1947 d.H. - T. C. Barnes, membru al Colegiului Medical Hahneunan din Philadelphia, a descoperit faprul ca aloe vera vindeca afectiunile cutanate cu cel putin o treime mai repede decat orice alt tratament.

1950 d.H. - Medicul R.Y. Gottschall a descoperit ca seva de aloe fiarta distruge bacilul care provoaca tuberculoza.

1953 d.H. - C.C. Lushbaugh, si D.B. Hale, au efectuat un studiu din care reiese ca aloe vera trateaza ulcerul cu cel putin 15% mai repede decat orice alt tratament cunoscut.

1956 - 1957 d.H. - N. Nordvinov si B. Rostotsky (Rusia) au realizat un studiu cu privire la eficienta tratamentului cu aloe vera asupra afectiunilor dermice. Rezultatele obtinute au fost uluitoare timpul de vindecare al arsurilor de gradul II si III s-a redus de la 30-45 de zile la 15-16 zile. De asemenea, s-au obtinut rezultate surprinzatoare si in tratamentul altor afectiuni dermice precum: degeraturi, taieturi, pustule, eczeme, iritatii, psoriazis, neurodermita chiar si cancer.

1959 d.H. - E.P. Pendergrass, in urma cercetarilor sale a observat ca aloe vera favorizeaza regenerarea culorii naturale a pielii, fara a produce toxicitate, aceasta datorita puterii de regenerare a celulelor epiteliale.

1963 d.H. - Julian J. Blitz, James W. Smith, si Jack R. Gerard, folosesc o emulsie de aloe vera (seva de aloe amestecata cu ulei mineral) pentru tratarea a 18 pacienti cu ulcer gastric. Toti acesti pacienti fusesera tratatati timp de o perioada indelungata cu tratament conventional, cu rezultate minime sau chiar fara rezultat. Fiecarui pacient a inceput sa i se administreze o doza zilnica de emulsie de aloe vera. Rezultatul experimentului a fost surprinzator 17 din cei 18 pacienti s-au recuperat complet (cel de-al 18-lea pacient s-a retras din program dupa prima doza administrata).

1969 d.H. - In urma unui studiu efectuat medicul Eugene Zimmerman, la Colegiul de Stomatologie Baylor, s-a ajuns la concluzia ca aloe vera este un antiinflamator foarte puternic care distruge un spectru larg de microorganisme ce produc diferite afectiuni bucale.

1973 d.H. - Un grup de cercetatori din Cairo (Egipt) au folosit aloe vera pentru tratarea seboreei, acneei, ulceratii dermice cronice si pierderea de par si au avut rezultate uimitoare.

1978 d.H. - Dr. G.R. Waller de la Oklahoma State University, a facut un studiu din care a rezultat ca aloe vera contine un spectru larg de amino acizi, monozaharuri libere si toate zahariurile eliberate in urma hidrolizei, steroli (in principal B-sitosterol) si lupeol. B-sitosterolul este un antiinflamator puternic si un anticolesterolemic. Lupeolul este un tranchilizant puternic si un puternic antiseptic. Aceste ingrediente active au fost gasite in uleiul de aloe.

1980 d.H. - Medicul John Heggars de la Centrul de Arsuri din Chicago, a demonstrat capacitatea compusilor din aloe vera sa vindece arsuri de gradul III, si degeraturi pana la de 6 ori mai rapid decat tratamentele obisnuite. Dr. Heggars a ajuns la concluzia ca efectele benefice sunt date de compusii de tip steroidal si de acidul salicilic. De asemenea, a observat ca in urma tratamentului cu aloe, nu raman cicatrici, se reface culoarea naturala apielii, si chiar regenereaza foliculii de par, permitand cresterea din nou a parului in zonele care au suferit arsuri.

1985 d.H. - Dr. Jeffrey Bland de la Institutul Linus Pauling a observat in urma unor studii facute ca sucul de aloe vera ajuta la imbunatatirea digestiei proteinelor, normalizeaza tranzitul intestinal, echilibreaza nivelul bacteriilor digestive, ajuta in caz de indigestie, colici digestive, aciditate gastrica.

1987 d.H. - Dr. Rosalie Burns este preocupata cu un studiu asupra virusului care provoaca herpesul. Observa ca seva de aloe este foarte eficienta in vindecarea pustulelor, reducand in acelasi timp si durerea. In acelasi an, Dr. H. Reg McDaniel (Dallas) descopera in urma cercetarilor facute ca aloe vera stopeaza dezvoltarea SIDA. De asemenea distruge virusi care cauzeaza gripa, pojar, varsat de vant si alte infectii virale.

1988 d.H. - Dr. Terry Pulse (Dallas) realizeaza un studiu pe pacienti care sufera de SIDA administrandu-le zilnic 20 ml de suc de aloe. La 81% dintre pacienti simptomele au disparut aproape complet si, mai mult, nici nu au revenit ulterior.

1989 d.H. - Cercetatori din Okinawa, Japonia, au publicat un studiu in Jurnalul Japonez al Cercetarii Cancerului, in care arata ca aloe vera contine cel putin trei agenti antitumorali: emodin, mannose si lecitina. Rezultatul studiului a fost ca aloe vera tine sub control cancerul pulmonar si ca este un tratament eficient pentru leucemie si sarcom si ca previne formarea de tumori.

1990 d.H. - Un grup de medici din Philadelphia au prezentat o lucrare la Brussele, in aprilie 1990. Studiul arata cum aloe vera, sau substante extrase din aloe reprezinta un tratament eficient impotriva virusului HIV. In cazul pacientilor depistati pozitivi, sau a pacientilor care sufereau de SIDA, administrarea zilnica de aloe vera (sau extracte) actioneaza ca o imunizare impotriva infectiei HIV. La majoritatea pacientilor, aloe vera a avut urmatoarele efecte:
- a oprit celulele infectate sa reproduca virusul;
- fie a distrus virusul din sange, fie a stimulat sistemul imunitar sa distruga virusul, sau chiar ambele variante;
- a ajutat stoparea bolii SIDA la pacientii depistati cu HIV pozitiv si a stopat boala in cazul celor care au ajuns la faza SIDA;
- unii pacienti au devenit seronegativi (virusul sau anticorpii virusului nu s-au mai gasit in sange).

1994 d.H. - Administratia pentru Alimentatie si Medicamente din Statele Unite a aprobat testarea pe pacienti a tratamentului cu aloe vera impotriva virusului HIV.


In prezent

Nu exista poceduri de testare care sa identifice cantitatea exacta de aloe care exista intr-o bautura sau intr-un produs cosmetic, cu atat mai putin concentratia. De aceea nici o instituite publica nu poate stopa comercializarea produselor neeficiente care sunt dezvoltate pe baza de aloe.Testele chimice au aratat ca substantele active se afla in partea verde a frunzei si in seva galbuie, nicidecum in partea de mijloc a frunzei (partea incolora si insipida gelatinoasa). Majoritatea expertilor au ajuns la concluzia ca trebuie folosita intreaga frunza pentru a beneficia de efectele curative ale acestei plante.

De ce functioneaza tratamentul cu aloe?

Deoarece aloe vera contine 6 agenti antiseptici care distrug sau tin sub control bacterii, ciuperci si virusi, iar continutul de lupeol si acid salicilic explica de ce planta este un bun tranchilizant.

Deoarece aloe vera contine cel putin trei acizi grasi antiinflamatori a caror prezenta explica eficienta ridicata in tratarea arsurilor, taieturilor, juliturilor, reactiilor alergice, artritei reumatoide, ulcerului si a indigestiilor. De asemenea B-sisterolul ajuta la scaderea nivelului colesterolului "nociv".

Deoarece aloe vera contine 23 de polipeptide (stimulatori ai imunitatii), si acest lucru explica de ce sucul de aloe tine sub control un sepctru larg de boli care afecteaza sistemul imunitar, inclusiv virusul HIV. Iar polipeptidele in combinatie cu agentii antitumorali explica eficienta tratamentului cu aloe in cazul cancerului.

In concluzie, tratamentul cu aloe vera functioneaza datorita relatiei sinergice dintre elementele continute.

sursa: armonianaturii.ro

Articole despre Aloe Vera